„Te voi iubi cu milă și mirare”

Delia Hornfeck

14 April 2013

„Te voi iubi cu milă și mirare

Cu întrebare și cu disperare

Cu gelozie și cu larmă mare

C-un fel de fărădelege care doare”

(A mea – Adrian Păunescu)

 El are căldura sudică în care mirose a lavandă și a pin. El amintește de o viață în care oamenii râd și copiii au voie să rămână până târziu în seară. El poartă în privire valul și cerul inefabil, albastru, el îți amintește de pastis și de chezlong în umbră.

El zâmbește și fața i se luminează, iar în jur parcă ne zâmbesc trecătorii.

Uneori, el îmbrățișează cu privirea depărtările – totul se desprinde în jur, materia, gândul, fapta, pulsul vieții – rămâne doar o senzație de depărtare, de gol, de hău… e atât de adâncit în propria-i tăcere, atât de altundeva. Lângă mine și totuși stelar. Și atunci aș vrea să-l iau în brațe și să-l apăr de zmeii trecutului, de soartă, de ochi străini, de adevăruri și tăceri. Apoi, la fel ca și când ploaia se oprește, ca și atunci când apare din nou regele soare, el se întoarce spre mine, mă privește cu dor – parcă ar fi fost plecat demult,  mă îmbrățișează – ne adunăm tăcerile.

El a călătorit departe – a străbătut deșerturi, s-a avântat pe culmi înzăpezite, a meditata în liniștea unei insule pierdute în oceane calde. El are în privire zarea, a lăsat viața ordonată în urmă, a hoinărit prin ea ca apoi să se întoarcă mai viu, mai arzător, mai nelegat de nimeni și nimic.

man

El promite veri cu cer albastru, dar de cele mai multe ori dragostea lui e un muson. El promite casă cu zâmbet de copil, dar de cele mai multe ori totul se preschimbă în zăpezi prelungite în veri.

Dragostea lui nu e garanție. Accepți sau pleci. Poate că cel mai bine e să pleci. Să te retragi, să te îndepărtezi.

Cu un strop din dragostea mea aș fi construit pentru el un univers doar al nostru. Dar noi tacem, noi nu scotem uneori niciun cuvânt, nu ne atingem. Poate ne imaginăm că suntem împreună. Poate nu e mai mult decât atât, poate dragostea e doar o dulce amăgire. Un vis. Un vis roșu.



Citiţi şi

Copilul care a refuzat să crească

Am fost o generaţie de handicapaţi emoţional

Abia de aici începe viaţa ta…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,024 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro