1 sau 2?

Oana Dușmănescu

17 October 2012

În anul I de facultate, profa de pragmatică-stilistică ne-a pus să lucrăm pe perechi (ironie maximă, veţi vedea de ce în continuare!). Fiecare duet studenţesc trebuia să-şi aleagă o temă, unul urmând să susţină pro-urile, celălalt să o combată cât poate. Eu şi prietena mea de atunci, care îmi e prietenă şi acum, ne-am ales căsnicia. Ea pro, eu contra. Am pornit de la ideea că eu pot ţese argumente ca lumea numai şi numai pe marginea unui subiect care mă face să-i stau în opoziţie.

Evident, ne-am luat cu chestii mai importante şi am uitat să facem referatele respective, astfel încât ne-am dus în restanţă, ceea ce era ceva aproape normal pentru noi. Am abandonat ideea şi am senzaţia că mai bine am făcut.

Am observat însă chiar de atunci că lumea convenţională e făcută din doiari. Încearcă să pleci, de pildă, singur în Maroc. Nu poţi. Nu găseşti cazare decât în cameră dublă. Când mi-am luat lumea în cap şi am fugit de una singură în vacanţa mea croată, în ciuda faptului că îmi rezervasem cameră dublă – ceea ce m-a costat în plus – personalul hotelului de pe Insula Krk era pe punctul de a mă convinge să locuiesc cu o tanti ciudăţică în patul de lângă mine.

Reclamele pentru maşini îl arată pe şofer şi încă o persoană lângă el, copilot sau nevastă sau amândouă.

Păsărelele colorate care cântă vesele în copăcei sunt pictate în cărticele câte două sau în stol. Vrăbiuţa cenuşie zgribulită căreia îi îngheaţă picioruşele într-o zi de iarnă – desenată singură şi supărată foc, în agonia ei inevitabilă.

Doamnă sau domnişoară? Ce contează?

Thelma şi Louise. Fiţi serioşi, aţi văzut ce s-a întâmplat!

Se spune că până şi necazurile sau veştile bune vin câte două (sau chiar câte trei, unii forţează cât pot).

Lumea aceasta convenţională nu e deloc pregătită pentru 1, ci doar pentru 2. Eşti ciudat dacă nu ai pereche, înseamnă că ai făcut tu ceva rău sau greşit sau care, în fine, să te transforme în cineva care nu merită premiul suprem. Acela de a fi jumătate, nu întreg.

Lumea aceasta convenţională încă nu a aflat că, înainte de a fi 2, 3, 4, 5, suntem 1-l singur.

Lumea aceasta convenţională minte când spune că pune preţ pe unicitate şi pe libertate. Pentru că atunci când devii parte a unui tandem rareori te mai păstrezi pe tine însuţi. Şi poate erai chiar preţios!

Lumea aceasta convenţională vrea să se schimbe adunând şi înmulţind, nu admirând şi ambiţionând cursele solo.

Lumea aceasta convenţională citeşte prea multe romane de dragoste şi de prietenie. De cele mai multe ori, o carte este scrisă de un (1) singur om. Nu e clar de ce?

Lumea aceasta convenţională se sperie de 1. Nebunii umblă neînsoţiţi, aşa ştie lumea. Nebunii şi poeţii, Doamne, ce îngrozitor!

Lumea aceasta convenţională te ceartă şi te demoralizează atunci când nu eşti 2 şi tu, dacă eşti prost şi mergi pe sârmă, ajungi s-o şi crezi.

Lumea aceasta convenţională nu se împacă deloc cu ideea că 1 poate trăi, simţi, călători, consuma, visa sau se poate distra. Pentru ea trebuie mereu 2. Şi uneori 2 e cel mai greu de atins cifră din lume. Iar lumea aceasta convenţională se pierde în 2-uri false şi prealăudate, în loc să lase insulele să fie insule.



Citiţi şi

Când nu laşi suficient spaţiu între tine şi celălalt

Ea, 62, el, 45. Și ce?

„Ori ești tu aceea, ori nu-s ăsta eu”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,519 views

Your tuppence

  1. Liana Oprea
    Liana / 17 October 2012 20:59

    traduc eu pentru cei care nu înțeleg spaniola, mă lași, andy? – și mă corectezi dacă am gresit pe undeva:)
    „În lumea asta de rahat, se gândi, ești soția cuiva sau târfa cuiva; sau pe cale de a te transforma într-una dintre cele două. Dacă nu te încadrezi în niciuna din categorii, toată lumea încearcă să te facă să crezi că e ceva în neregulă cu tine. Dar, se gândi, nu-i nimic în neregulă cu mine.
    Voiam să muncesc și să trăiesc singură. Asta m-a transformat într-o persoană suspectă din punct de vedere sexual. Mai apoi am dorit un copil, dar nu voiam să trebuiască să-mi împart corpul și nimic altceva din viața mea pentru a-l avea. Și asta m-a transformat într-o persoană suspectă din punct de vedere sexual.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Andy / 17 October 2012 16:51

    Excelent! Articolul tau imi aduce aminte de unul din citatele mele preferate:

    “En este mundo de cochina mentalidad, pensó, eres la esposa de alguien o la puta de alguien; o vas camino de convertirte en una de las dos cosas. Si no encajas en ninguna de ambas categorías, todo el mundo trata de hacerte creer que algo te pasa. Pero, pensó, a mí no me pasa nada. […]
    Quería trabajar y vivir sola. Eso me convirtió en sexualmente sospechosa. Después deseé un hijo, pero no quería tener que compartir mi cuerpo ni mi vida para tenerlo. También eso me convirtió en sexualmente sospechosa.” ( Jenny Fields)

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Liana Oprea
    Liana / 17 October 2012 13:51

    1, fără discuție:) 2 e din prudență, pentru siguranță, de rezervă. 2 rinichi, 1 inimă. Nu în toate credințele 2 e principiul (unitate în diversitate). Doar că unele ne bagă în cap că 1 e privilegiul exclusiv al zeității.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Belle d”Imagination / 17 October 2012 12:13

    Amu nu că vreau să fiu avocatul diavolului, dar toate scrierile bisericeşti, toate religiile, vorbesc despre perechi primordiale. Cu unele excepţii, notabile, când întâi e făcut bărbatul şi apoi îi e făcută femeia, spre completare, nefiind el în stare să aibă grijă de sine şi de rest.
    În economia de până la al doilea război, eminamente patriarhală cu rolurile împărţite, ideea de doi s-a impus natural, fiindcă doar cei din afara societăţii puteau să supravieţuiască singuri (dar de multe ori în obşte şi ei, a se vedea călugării şi haiducii, la extreme, iar la un zenit fiind poeţii cuplaţi cu nebunii, ambele categorii fiind apăsate de câte un blestem). Femeia nu se putea întreţine singură neavând drept de proprietate, bărbatul nu se putea reproduce fără soţie, deci dreptul de proprietate se irosea în van. Atunci însă individualitatea era vajnic reprimată, ca un fir de iarbă crescut d-an pulea în gazon care trebuie tuns repede spre a păstra armonia iluzorie a naturii îmblânzite de om.

    Odată cu demonul femeii egală în drepturi şi responsabilităţi cu bărbatul a apărut şi societatea modernă. În care individualitatea are loc de sine însuşi/ însăşi şi devine stingherită de vechile tipare.

    Aşa că de fapt ne străduim să câştigăm o bucăţică de fericire, bătându-ne cu toate morile de vânt posibile, creând permanent altele spre a ne feri de realitate. Iar realitatea e că singurătatea e un vierme de nisip de Dune pe care-l călărim către furtună, cu ochii larg închişi, sperând să nu ne frângem gâturile

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
    • Oana Dusmanescu / 17 October 2012 13:12

      In general scrierile bisericesti nu fac parte nici din lecturile, nici din principiile mele :)) poate de aici impotrivirea 🙂

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro