1. S-a făcut decembrie deja?
2. Anul 2013 a smuls multe din mine, dar mi-a și dat.
3. Am camere pustii în suflet, otrăvite și închise pentru totdeauna, uși fără clanțe, blocate, salut, dracu’ mai intră acolo și nici el, că are treabă prin alte părți.
4. A fost un an grăbit, furios, violent, mincinos, parșiv și laș, un an care mi-a zâmbit prin ianuarie: „Dana, hai să fim prieteni, ai încredere în mine, tu nu ești ca altele, dă-mi mâna, hai să facem o treabă împreună”, apoi, prin mai-iunie, mi-a tras cu ranga peste lăbuțe: „Ești o ratată și-o femeie fără voință, cară-te!”.
5. N-am vrut să cred, m-am ridicat de jos și am înghițit durerea colțuroasă, prea mare pentru gâtul meu și prea amară, parcă eram Chaplin când mânca bocanci, apoi mi-am privit băiatul, unica mea bucurie, m-am uitat în ochii ăia ciudați și frumoși, de culoarea frunzei în noiembrie, și toate mizeriile îndesate în viața mea de „prieteni” au devenit niște bancuri spuse de nea Nicu de la autobaza Bujoreni.
6. Am mers mai departe, uneori buimacă, năucă, neînțelegând de ce oamenii lovesc fără motiv, de ce atacă (bine, nici acum n-am înțeles, că-s grea de cap, semăn cu tata!), şi m-am închis în curtea mea din care n-am mai ieșit decât atunci când mi-am dus copilul la școală.
7. Și iar am fost fericită, iar am râs, iar am umblat desculță pe câmp, am dansat și-am cântat, am mâncat păpădie și cerul mi se părea aproape, doar ce întindeam mâna și-l gâdilam la tălpi pe sfântul Petru, „Stai, mă, nebuno, că scap cheile astea!”, mă certa sfântulețul, dar eu nu mă opream, îmi plăcea că-i vesel ca un flăcău la horă.
8. Și-odată m-am pomenit cu toamna lui 2013 peste mine, a patruzeci și treia toamnă, șucară și amăgitoare ca o hetairă versată, dar atât de dulce.
9. Și iar am plâns, iar am dat cu pumnii în pereți, m-am certat, m-am împăcat, am înjurat, mi-a părut rău, iar am înjurat, iar mi-a părut rău și iar m-am împăcat.
10. Am fost de câteva ori la cimitir, să văd ce mai face mama, era tot acolo, speram să fie acasă, dar n-a mai putut veni, i-am aprins lumânări și i-am pus trandafiri.
11. M-am certat și cu tata, care, în loc să planteze boabe de „Bună-dimineața” pe mormânt, a greșit cutiuța și a sădit semințe de ardei iute, astfel încât pe biata mama au răsărit niște minunății de piperați, cum nici bulgarii n-au pomenit de când sunt ei bulgari.
12. Tata plânge și el acuma, dar, din când în când, mănâncă ardeii iuți crescuți din mama și parcă pojarul din el se mai domolește.
Celelalte încercări de a celebra scriitoricește această ultimă dată secvențială a secolului – 11.12.13 –, care este și singura a mileniului III cu două numere prime, le găsiți aici, aici, aici şi aici.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Pentru că de atâtea ori m-am dus la muncă cu sufletul frânt
Poate și tu ai nevoie de tratament cu pastile de „Nu-mi pasă” de 1000 mg
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
