30, nemăritate, fără copii, fără șansă?

Mirela Retegan

23 October 2014

MIRELA RE singură pentru că nu prea iese. E singură pentru că nu are anturaj. E singură pentru că nu știe să bată cluburile în fiecare week-end. E singură pentru că nu există ocazii în care să găseasă oameni. Unde să-l întâlnească? În casă? Nu vezi că nu iese, nu se duce, nu face, nu drege…?

Cam de câte ori ați auzit asta despre voi sau despre alte persoane care nu sunt într-o relație de ceva vreme? Sau pe care le-au prins 30 de ani ușor nemăritate, fără copii și fără nicio șansă să li se întâmple asta în viitorul apropiat?

Îmi amintesc că am trăit această criză, aveam vreo 27 de ani, divorțasem de ceva vreme și nimic important nu apărea în viața mea. Tot felul de tentative de relații, dar absolut nimic să trezească în mine cea mai mică dorință de a pune puțin umărul la construirea unei relații. Eram director de radio, persoană publică, organizator de evenimente. Cunoșteam zilnic o grămadă de oameni. Întâlneam zilnic o căruță de bărbați. Interacționam de dimineața până seara, față în față, la telefon sau în eter cu tot felul de persoane. Se putea spune despre mine orice, mai puțin faptul ca aș fi fost lipsită de viață socială. Și cu toate astea eram singură cuc. Eram atât de disperată și de speriată încât m-am trezit la un moment dat în mijlocul unei conferințe, în care erau vreo sută de bărbați și doar două femei, întrebându-mă, schimbând privirea de pe un bărbat pe altul: oare nu-i ăla, oare nu-i ăla? Nu. Nu era nici unul dintre ei.

femeie singură

OK. Ce arme de luptă mai avem? m-am întrebat. Păi, aveam o stație de radio – și încă una cu audiență foarte bună – să facem ceva cu ea. Așa că am inventat o emisiune numită “sugestiv” MATRIMONIALE. Era cu telefoane in direct, cu oameni care sunau, încercau în câteva cuvinte să se descrie și apoi spuneau ce caută la celălalt. Erau anii 95-98, când internetul era departe de a fi ajuns în fiecare casă, darămite în fiecare telefon mobil, vremea când nici măcar telefoane fixe nu erau în toate locuințele. Emisiunea era în fiecare seară, de luni până vineri, dar chiar și așa erau încă mulți cei care nu reușeau să intre în direct. Așa că îmi scriau scrisori. Le citeam scrisorile pe post și apoi ei luau legătura unii cu ceilalți. Seară de seară mă duceam la emisiune sperând că poate de data asta o să mă sune EL. Și o să-mi spună că e așa, și așa, și așa, și că eu sunt cea pe care și-o dorește. Doi ani am făcut emisiunea. Am nășit cupluri care s-au cunoscut prin intermediul emisiunii, am întâlnit niște bărbați care încercau discret să vadă cam în ce ape mă scald, dar nici unul nu a fost EL.

După doi ani în care speranțele mele se nășteau la începutul emisiunii și se năruiau la finele ei. Am renunțat să mai cred că asta e calea. M-am relaxat și am făcut emisiunea pur și simplu. Firesc, normal, cu drag și cu bucuria de-a-i întâlni pe ceilalți. Într-o seară de toamnă ploioasă, am citit o poezie a Anei Blandiana – “Iubesc ploile”. Iar la sfârșit am ridicat privirea deasupra microfonului și, dincolo de geamul care despărțea studioul de regia tehnică, l-am văzut. Mă privea în felul acela în care toate celelalte din jur dispar. M-am uitat la el și-am înțeles că fusese tot timpul acolo. Că de doi ani mă privea seară de seară, cum speram să-mi găsesc marea dragoste la celălalt capăt al firului. Timp de doi ani mi-a văzut disperarea de a nu rămâne singură, bătrână, nemăritată și fără copii, dar m-a lăsat să o consum. Până în ziua în care s-a întâmplat pur și simplu. Mult după aceea am aflat că el, un bărbat extrem de sensibil camuflat într-un arogant cinic, dormea cu volumul de poezii al Anei Blandiana sub pernă. Nu i-aș fi dat nicio șansă. Niciodată. Dar au urmat 10 ani minunați în care am trăit, am iubit, am suferit și am crescut enorm. Și cel mai important, am făcut un copil minunat pentru care suntem cei mai buni părinți. Și trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Eu în București, el la Londra. Eu cu viața mea, el cu viața lui. Dar amândoi avem povestea noastră.

Pe Mirela Retegan o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Hai, sictir!

Într-o zi am să plec cu aia în lumea largă

Cu ce dai gata un bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
23,510 views

Your tuppence

  1. Oana / 15 July 2016 19:43

    Singuratatea asta e boala secolului,cred. Ne invartim in acelasi cerc de cunostinte,parca toti inafara de noi sunt cu familie iar noi devenim invariabil outsideri. Si e nasol,ca nu poti sa tragi de oameni pe strada sa va imprieteniti. E aiurea.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihaela T. / 12 January 2015 22:10

    Viata ne ofera multe surprize. Eu am 36 ani si traiesc frumos o poveste de iubire matura.am avut crizele de singuratate sau dragoste neimplinita chiar inainte de 30 ani si am intalnit acum 2 ani un om extraordinar, iar relatia bate si distanta; Nu sunt de acord cu faptul de a face compromisuri chiar de la orice.Live your life and forget your age.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Lidia G. / 12 January 2015 19:15

    Oare să mai sper? Am 38 de ani în curând… cunosc numai bărbați imaturi, care nu vor copii, o familie, un trai împreună.

    Mulțumesc mult pentru articol Mirela.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 2
    Reply
    • Mihaela T. / 12 January 2015 20:43

      Live your life and forget your age.
      Cred ca oricand pot apare schimbari in viata noastra.
      Am 36 ani mi_am pus aceleasi intrebari de criza ca in articol chiar inainte de 30 ani pana am dat peste un om extraordinar acum 2 ani si traiesc frumoase sentimente de iubire matura.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
    • Jack Pot Dude / 10 August 2015 20:06

      Lidia G, probabil ca acei barbati imaturi ti-au intuit o oarecare disperare in atitudine si nu sunt curiosi pana la capat sa-ti satisfaca aceste asteptari, poate prea mari, iar ei, saracutii de ei, s-or fi simind total depasiti! Sau chiar sunt imaturi, prin varsta pe care o au, fata de a ta. Gandea odata un poet ca :”Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi si noua toate/ De te-ndeamna, de te cheama/ Tu ramai la toate rece/ Nu spera si nu ai teama/ Ce e val, ca valul trece/ De te-ndeamna, de te cheama/ Tu ramai la toate rece”. Sau…nu? Bucurie!

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply
      • andreea / 15 July 2016 17:18

        ai dreptate in privinta fricii barbatilor si a imaturitatii lor (doar ei stiu saracii motivul pt care s au comportat asa). INSA uiti ori nu stii ca cu cat trece timpul cu atat e mai greu sa crezi si sa te bucuri de present. daca erai femeie poate intelgeai mai bine. pt femei exista acel ceas biologic enervant si suntem constiente ca timpul nu se intoarce. dar ai inchis comentariul cu “BUCURIE!”, o reactive complet imatura si superficiala

        Thumb up 0 Thumb down 0
        Reply
  4. Elena / 25 October 2014 2:35

    Un articol impresionant. Imi plac foarte mult articolele tale insa in acesta m-am regasit in totalitate. Finalul a cazut brusc rapindu-mi zambetul pentru ca ma asteptam la alt deznodamant dar…asa e viata. Unele din noi ne aflam in punctul asta de teama acestui deznodamant, cel putin in cazul meu ….

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  5. razvan / 24 October 2014 10:47

    Mi-ar placea sa intalnesc o femeie de 30+ cu care sa imi construiesc o relatie.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 2
    Reply
  6. Constantin Manoliu / 23 October 2014 19:45

    Aceasta ‘orbire’ devine virala pe zice trece in Romania de azi. Influentati de media, anturaj, o dorinta neobosita de a fi acceptati de ceilalti impreuna cu formarea unor standarde eronate nu duc decit la insingurare si depresie.
    Romania e bolnava si la acest capitol , mai ales pentru cei de peste o anumita virsta care desi trecuti prin scoala vietii si cu o anumita maturitate sint refuzati dupa cele mentionate mai sus.
    Va apreciez sinceritatea si alegerea.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 29 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro