A fost o vreme când mă ascundeam, însă acum…

Catchy

19 April 2017

A fost o vreme când eram obsedată de pălării. Retro, moderne, minimaliste, colorate, extravagante, din pânză, stofă sau din paie. Nu conta, pălărie să fie. Nu ieşeam din casă niciodată din casă fără ca o pălărie să nu-mi desăvârşească (sau ameţească uneori) ţinuta. Toate prietenele mele  ştiau că pasiunea mea pentru pălării depăşete raţiunea, însă, niciuna nu ştia de unde a început. Care este motivul adânc, real, pentru care alesesem să investesc atâta timp şi energie într-o obsesie care, în fond, nu mă definea. Însă… mă ascundeau.

Sincercă să fiu, totul pornise în urmă cu mulţi ani. Aşa cum probabil aţi intuit, de la un bărbat. Unul pe care atunci îl socoteam ca fiind iubirea vieţii mele. Cel care reuşise, în sfârşit, să dea un sens autentic fiinţei mele. Cel pe care îl iubeam dincolo de prejudecăţi, de oameni şi de regulile lor, de politeţuri şi formalităţi. Şi despre care, desigur, îmi plăcea să cred că îmi răspunde cu aceeaşi monedă… Aşa este când iubim, totul în jur se năruie şi toul îşi pierde sensul, iar unica motivaţie pentru a trăi rămâne numai subiectul iubirii. Obsesivă iubire. Aş fi făcut orice pentru el, cuvintele lui erau sentinţe pentru mine…. După o relaţie de furtunoasă de câţiva ani, lucrurile începuseră pentru el să-şi piardă din intensitate, să le decoloreze, să-şi piardă gustul şi rostul. Simţeam că-mi scapă precum argintul viu, printre degete, şi, cu cât strângeam pumnul mai tare să-i opresc cădearea, cu atât mai repede se îndepărta de mine…

femeie palarie

Am încercat atunci să mă schimb în fel şi chip. Am slăbit (ţi se văd oasele, ce dizgraţios…), mi-am schimbat garderoba (tot fără stil ai rămas), mi-am schimbat look-ul de multe ori, vopsindu-mi părul în fel şi chip, chinuindu-l în te miri ce noi coafuri şi tunori (mi-e jenă şi să-ţi trec mâna prin păr… asta e păr?)… Recunosc, am exagerat, ştiam că tot ce fac este inutil şi degradant pentru mine, ca femeie, însă asta a pus capac. Am înţeles că, de fapt, lui îi era „jenă” cu mine, nu numai cu părul meu! Concluzia? Am decis să mă ascund. De el, rupând în sfârşit firul şi aşa extrem de subţiat al relaţiei noastre şi aruncându-mă disperată în moda pălăriilor. Să-mi ascund părul „jenant”, să-mi ascund faţa plânsă, să-mi ascund sufletul rupt…. Deşi, între timp, reuşisem (aşa credeam) să mă vindec, nu renunţasem la pălăriile mele. Cumva, continuam să mă ascund de mine şi de oameni. Părul meu mereu chinuit sub presiunea nenumăratelor mele pălării şi, evident, arăta mai rău ca niciodată, chiar fiind imposibil de scos aşa în lume…

Iar viaţa a mers mai departe cu ale ei şi cu o nouă iubire căreia, însă, nu am vrut să-i cedez, deşi simţeam că-mi reporneşte inima. Ce a reuşit el a fost însă să mă facă să renunţ să mă mai văd, după atâta timp, prin ochii acelui bărbat care atât mă rănise. Am început să mă văd aşa cum sunt şi, treptat am renunţat, una câte una, la pălăriile mele, nu înainte de a face mai mult pentru părul meu, readucându-l şi el la viaţa pe care o merita. L-am răsfăţat cu kitul de regenerare pentru păr Gerovital  de la Farmec, pentru îmbunătăţirea circulaţiei la nivel capilar, normalizarea secreţiei glandelor sebacee, prevenirea căderii părului, stimularea creşterii sănătoase a firului de păr, l-am mângâiat cu serul termoprotector, dar şi cu serul pentru vârfuri despicate din gama Gerovital Tratament Expert. Aşa am înţeles şi că adevărata schimbare de look nu constă doar în schimbarea de culori şi coafuri, ci în îngrijirea sa pentru a-i reda strălucirea şi frumuseţea reale, cele naturale, cele cuprinse în sine, dar ascunse d emine cu încăpăţânare, atâta timp.

toate

Odată cu părul, mi-am arătat lumii şi zâmbetul renăscut, şi sufletul. M-am recucerit, m-am redescioperit şi m-am iubit mai mult ca niciodată. Am acceptat că bărbaţii din viaţa mea, buni sau răi, au venit fiecare cu câte o lecţie pe care, odată asumată, tot răul se împrăştie ca un fum.

Azi nu mai port pălărie decât rar, pentru anumite ocazii – festive toate – dar niciodată pentru a mă mai ascunde.



Citiţi şi

… și mai apoi un bărbat

Ceea ce nu se poate povesti aproape că nici nu merită trăit

Ca prin FARMEC

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
12,677 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro