A kis-es eros…

Marie Jeanne

4 November 2010

…sau “buturuga mică răstoarnă carul mare”. UDMR şi-a arătat azi muşchii şi căruţa PDL s-a zdruncinat, iar vizitiul Boc a fost la un pas de a sări din mers. Sărbătoritul zilei spune că ar fi “temperatura ridicată în coaliţie”! Părerea mea: coaliţia stă să dea în fiert de-a binelea şi până în ianuarie se va transforma – firesc! – în… borş de legume.:)

Am înţeles cu toţii că România e condusă prin înţelegeri de partid. Am priceput că această căruţă portocalie cu cai nărăvaşi ne plimbă într-un vârtej sinucigaş pe buza prăpastiei. Am înţeles că nici nu avem nevoie de vreun premier tehnician, bun cunoscător al strategiilor fiscale şi economice atâta vreme cât îl avem pe bunul domn Franks, cu directivele sale din partea FMI. Ei sunt cu viziunea, Boc e cu… gestiunea. Şi, ca orice gestionar, face contracte, plşnuieşte achiziţii şi calculează câte conserve ne-au mai ramas în rafturi. Aşa cum îl taie capul: adică prost!

Cât de prost – au înţeles se pare şi mulţi dintre politicienii portocalii, care deja simt cum pământul (a se citi “mandatul”) le fuge de sub picioare. Iar rezultatul e o tehnică pe care doar duplicitatea portocalie ar putea-o inventa: semi-dezertarea (sau semi-trădarea). Ramân membri de partid – că, vorba ceea, sunt la Putere – dar îşi exprimă mirările şi indignarea prin diverse declaraţii sau acţiuni aşa-zis “personale”.

Domnul Mihail Hărdău, de pildă, se bucură de postul de preşedinte de Comisie în Parlament pentru că PDL l-a pus acolo. Dar ieri, la auzul verdictului Curţii Constituţionale, a sărit în sus de fericire, cot la cot cu Ecaterina Andronescu. E dreptul domniei sale să aibă păreri, de acord. Dar n-ar fi mai cinstit ca un profesor universitar, fost ministru, să aibă pe lângă calitatea de membru de partid şi puţină verticalitate? Având de-a face cu o asemenea dilema – să susţin o lege pe care o doreşte Guvernul meu sau să-mi susţin propriile pareri – eu, sincer, aş fi găsit o singură rezolvare: demisia din funcţia parlamentară, măcar…

Şi lista poate continua (vezi discuţiile pe adoptarea “din greşeală” a două legi economice importante). Instabilitatea a ajuns atât de mare încât la ultima moţiune de cenzură a fost nevoie ca liderii din Modrogan să-şi oblige parlamentarii la tăcere totală: nu votaţi nici pro, nici contra, NU VOTAŢI DELOC!!!

Era o simplă chestiune de timp până când buba portocalie avea să se spargă. Şi a făcut-o ieri. Legea educaţiei – o reglementare extrem de importantă de altfel, ai cărei beneficiari sunt toţi copiii noştri! – a ajuns să fie o miză de negociere prin care PDL se agaţă cu disperare de fotoliile guvernamentale. Dacă e să spunem adevărul verde în faţă, nici unui guvernant nu-i pasă de reforma sistemului educational! Şi cu atât mai puţin de profesori ori de elevii lor! Singura problemă a PDL este că în această lege au fost incluse prevederi care satisfac cerintele UDMR. Iar UDMR este “buturuga mica” ce asigură fragila majoritate pro-guvernamentală din Parlament. Cu alte cuvinte, fara UDMR, adio guvernare!!!

Că ţara e condusă prin înţelegeri politice, am înţeles cu toţii şi nici nu e ceva nefiresc. Dar că o lege importantă e folosită nu în beneficiul românilor, ci pentru meschinul interes al unora de a rămâne la Putere cu orice preţ, că EI se bat pe posturi în timp ce preţurile alimentelor de bază sar în tavan şi iarna bate la usa – acestea sunt adevăruri dureroase.

UDMR a ştiut dintotdeauna să-şi urmarească şi să-şi apere interesele. De fiecare dată a reuşit să se îmbarce la bordul guvernării. Nu sunt de stânga ori de dreapta şi nici măcar nu pot fi acuzaţi de “traseism”. Menirea lor e reprezentarea şi promovarea intereselor unei comunitati etnice numeroase. Atât! Au cea mai mare libertate de mişcare dintre toate formaţiunile din România şi măcar nu au impertinenţa să susţină că fac ceea ce fac pentru ţară. Din punctul asta de vedere, pozitia UDMR e cât se poate de clară şi de înţeles.

Ce nu-i de înţeles e atitudinea portocalie. Cum poţi garanta promovarea unui text de lege supus dezbaterilor într-un Parlament liber şi, mai mult, cum îţi poţi menţine oferta de negociere anticipând, parctic, verdictul Curţii Constituţionale? De neînţeles. Ce, Curtea Constituţională îţi aparţine, ai adus-o de acasă? Cu atât mai mult cu cât exista precedentul, iar verdictul era previzibil pentru orice jurist cu bun simţ.

Cine seamănă vânt, culege furtună – spune o vorbă românească. Dupa cât vânt ne-au semănat în buzunare şi după câte promisiuni în vânt au aruncat la negocierile politice, dar şi în ochii românilor, povestindu-le cum vor “trăi bine”, ar trebui ca guvernanţii să se pregătească foarte curând şi de furtună.

Cu atât mai mult cu cât nici şantajul Puterii cu pensiile şi salariile bugetarilor nu mai funcţionează. Au spus că Guvernul trebuie să rămână, că e nevoie de stabilitate politică pentru că altfel riscam să nu mai primim următoarea tranşă din acordul cu FMI. Dar bunul domn Franks a avut grijă să sublinieze în ultimul interviu acordat unei televiziuni din România, că Fondul nu discută cu acest premier şi cu acest guvern. FMI discută cu România şi, prin urmare, se va aşeza la masa de negociere cu oricine va fi prim ministrul Guvernului de la Bucureşti!

Sursa foto: Deviantart/John77



Citiţi şi

Mândru că sunt român?

Anapoda

Avem femei în politică. Avem și motive să ne mândrim cu ele?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
570 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro