A plecat și ăsta! Ce-i de făcut?

Catchy

4 June 2016

Nu, nu, nu! Pricepe odată! Devii penibilă! Nu se poate sau nu s-a putut niciodată. Da, ai crezut că e diferit, ai crezut că e altfel… poate doar ți s-a părut. E la fel! Doar e bărbat și bărbații „sunt porci”! De fapt, bărbații nu știu ce vor! Înțelegeți, nu mai fiți rele, sunt şi ei oameni…

Să nu mai aud că femeile sunt de neînțeles!

Ce faci când te înșeli din nou? Când astrele păreau să fie în favoarea ta? Când, în fiecare zi, Neti Sandu îți spune la Horoscop că va fi o zi bună, din nou (și aici am citat-o pe prietena mea, Gabriela Marin)? Când tot ce ți se întâmplă e prea frumos și aștepți ca acest frumos să dispară cândva!?

Eh, uite că s-a întâmplat inevitabilul! A plecat și ăsta! Cum pleacă toți de mai bine de-un an! Alegere greșită, iar. Nopți nedormite, din nou. Stări depresive. Da, din alea de care fugim toți!

Dai o fugă până la cofetărie. Au niște amandine, mamă! Te vindecă de orice! Iei și-o bere, ca să poți fuma mult. Că ajută! Pe dracu. N-ajută, asta vrem noi să credem.

Dai drumul și la laptop, cauți playlist-ul ăla de jale (nu-mi zice că n-ai, că nu te cred), iei cutia de șervețele în brațe și începi să bocești și să vorbești singură, punându-ți întrebări. Nu-ți răspunde nimeni, oricum. Ţipi, trântești și înjuri. Te învinovățești, cum facem noi, femeile, de obicei.

Simți că te descarci. Și, da, te descarci. Plânsul ajută. Curaţă ochii de impurități. Până când lacrimile or să sece. Și atunci, ce-ți rămâne de făcut?

cuplu

Get up, mămică, ți-ai plâns suficient de milă! Ți-ai lăsat deoparte orgoliul, mândria, te-ai înjosit destul, crezând că tu ești singura vinovată!

Fată dragă, nu, nu te mai învinovăți! Ai făcut și spus ce-ai crezut și simțit! Nu mai alege să taci, când simți și vezi că nu e în regulă nimic. Ai investit toată energia ta în ceva ce credeai tu că, la un moment dat, se va numi relație. Nu, tu credeai, el nu! Ți-a dat aripi să zbori, după care ți le-a tăiat. Și, iar te întrebi, de ce? Ai pus cărămidă cu cărămidă într-un timp foarte scurt, zilele erau senine, nopțile te prindeau cu telefonul în mână, urându-ți noapte bună. Și era tare frumos.

Cât bine face dragostea asta!

Face bine, însă, mai mereu, e complicată, la naiba! Mă tot chinui să pricep de ce ne îndrăgostim de cine nu trebuie. De multe ori, de persoanele din jurul nostru, pe care nu le-am observat o bună bucată de timp, dar… dacă tot e să fie complicat… de ce nu? Ceva simplu nu e bun. Nu are sare și piper. E prea simplu, ne zicem în sinea noastră. S-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut? zicea Mădălina Manole. Păi, ce să rămână?

Încep să se cunoască, chimia e-n floare, golurile în stomac sunt la purtător, încerci să pricepi situația în care se află, îl asculți, îl susții, îți dai cu părerea, iar el îți dă încredere că se va rezolva la un moment dat. Aiurea!

Totul se rezolvă, doar dacă vrea el/ea! Și cum până acum nu s-a rezolvat… știu că te-ai gândit că, odată ce te-a întâlnit pe tine, o să facă treaba asta. Exclus!

Aseară vorbeam cu cineva despre o idee a mea. Aș vreau să pot surprinde cu un apărat foto fețele oamenilor când primesc mesaj de la persoana aia… iubită! Aș vrea să văd fețelor lor cum se luminează. Cum gura își schimbă traiectoria, cum zâmbetul se întinde până la urechi, când palmele transpiră instant, când simt că pot muta munții din loc. Doar pentru simplul fapt că sunt îndrăgostiţi!

Persoana care ți-a adus roiuri de fluturi în stomac, persoana care te face să zâmbești dimineața cu un simplu mesaj „Neaţa”, persoana care ți-a schimbat direcția când credeai că nu mai ai nevoie de nimic, ei, bine această persoană ţi-a demonstrat că lipsea o piesă din puzzle.

Lipsea să fii iar îndrăgostit!

Ce sentiment minunat și de fiecare dată… nou! Tot repetăm că suntem realiști și maturi, ei bine, când te îndrăgostești… din nou, aceste două cuvinte îţi devin străine. Se activează latură aceea sensibilă, pe care uitaseşi că o ai. Ai închis-o bine într-o cutiuță și a venit un el sau o ea și… habar n-ai cum a făcut, dar a reușit să o deschidă.

Acum, că suferi, te întrebi de ce a umblat la cutiuța aia, că ți-era bine așa! Poate asta credeai, dar nu, nu ți-era bine. Aveai nevoie să simți că trăiești intens. Aveai nevoie să simți acele emoții sincere și pure, să simți cum îți clocotește sângele în vine.

Se tot zice că tot ce-i frumos durează puțin. Și ce? Important e să trăim acest frumos. Să trăim acea minunată clipă. Chiar dacă-i scurtă, chiar dacă prețul e mare.

Pentru că vine o vreme când… pleacă. Însă, îți spui că poate așa a fost să fie și-o să vină și acel el/ea care va rămâne. Într-un final.

DA, toți pleacă, pentru că nu ți-au aparținut niciodată cu adevărat.

Ce-i al tău e pus… departe, dar e!

Guest posty by Laura Luţă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Îți amintești?

Și poate că și tu ai vrea altceva, dar ce dracu’ o să zică mă-ta şi vecina de la parter dacă-l laşi?

Cum ne îmbolnăvim singuri

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,650 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro