Acasă

Oana Rădeanu

22 March 2014

Oana Rădeanu“Acasă este unde ţi-e inima”, aşa spune un proverb de import. Eu zic că acasă este unde eşti cu ai tăi şi unde eşti cu adevărat tu. Acasă înseamnă multe pentru mulţi. Acasă nu e casa sau blocul în care stai, poţi vieţui între pereţi spoiţi cu var gol ani de zile şi să nu însemne nimic … Acasă nu este adresa pe care ţi-a fost greu să o actualizezi în buletin, mereu pe fugă de când te-ai mutat într-un oraş mare …

Acasă nu este locul în care trebuie să te înfiinţezi de sărbători, ca să bifezi prezenţa cu un teanc de cadouri alese pe fugă şi fără grijă faţă de ce le-ar primeni cu adevărat sufletul cadorisiţilor …

Acasă e o trăire, e o emoţie, e un cloclot de sânge din cap şi până în călcâi. Acasă e când pozele înrămate, cu tine şi fraţii sau surorile tale, cu pampoane în păr și poziții stângace, tronează la loc mândru pe peretele dormitorului “mare”.

Acasă e când ardeii stafidiţi de pe sfoara din cămară îţi lasă în gură o poftă nebună de salată de roşii în mijlocul iernii. Acasă e când în şanţurile săpate lângă roşiile pe araci coropişniţele plutesc pe luciul apei de irigat, în timp ce pisicul gri-albăstrui stă la pândă să le înhaţe.

Acasă e când după zece trânte cu bicicleta greoaie, cu cadru, a tatălui tău, trânte în care simţi că ţi-ai rupt cam tot ce aveai între picioare, reuşeşti triumfătoare să stăpâneşti “matahala”.

acasă

Acasă e când mirosul de pepene galben îţi îmbălsămează nările pentru următorii 25 de ani, când luna cărnoasă de deasupra capului şi mirosul de porumb fiert la ceaun reușesc să facă din câmpul în care stai de pază la pepeni codrul lui Eminescu.

Acasă e când pe sania din copilărie tragi băiţa de lemne de la magazie la casă şi râsetele alor tăi, în trântele pe zăpadă, fac să nu mai îţi mai simţi nasul vânăt de ger. Acasă e când şoriciul subțire al şuncii sfârâie pe grătarul cu coadă improvizat anume pentru friptul în sobă. Acasă e când “Ursuleţul doarme” adună toţi copiii de la 2 la 6 ani în jurul prispei de beton a blocului într-un joc ce ar vrea să ţină trei zile şi trei nopţi.

Acasă e când plăcinta cu brânză dulce şi stafide, cornuleţele cu gem, tortul de ciocolată, cornetele cu “coleaşă” de cacao, prăjiturile nuci, uscăţelele cu lapte şi alte deserturi îţi creează pe papile o simfonie de arome şi gusturi pe care apoi o cauţi o viaţă întreagă ca pe reîntoarcerea la origini a lui Eliade.

Acasă e când sticlosul zăpezii cu urmele paşilor tăi şi ai celui iubit îţi vâră în sacul inimii un şirag de lacrimi şi suspendarea suflului cu tăria crezului că acum sunteţi nemuritori.

Acasă e când la mesele de sărbătoare nu reuşeşti să desluşeşti decât una-două voci, toate celelalte contopindu-se într-o nebunie de zăngănit de tacâmuri, de clinchet de pahare şi râsete în cascade. Acasă e când mirosul de pământ scormonit de sapa asudândă îţi bulvereseaza nările şi te faci să ascunzi hoţomăneşte firul de porumb pe care l-ai tăiat din greşeală împreună cu cel de costrei. 🙂

Acasă e când după furtuni de lacrimi şi ninsori de vorbe grele te întorci şi împaci fulgerele şi seninul, trăsnetele şi apusul, urâtul cu iubitul.

Acasă e bine şi rău, emoţionant şi indiferent, înălţător şi umilitor, sâcâitor şi reconfortant, obositor şi revigorant, acasă e … aşa cum vrei să îţi fie.

De-abia aşteptăm să ne facem mari, să ne luăm de guler cu viaţa, să le arătăm alor noştri că nu vom face aceleaşi greşeli ca ei, ardem de nerăbdare să ne simţim importanţi şi descurcăreţi.

Şi după tot iureşul, cazna, trântele, juliturile, sufocările, graţia şi gloria de-o clipă, orgoliile şi asprimile pe care le gustăm de-atâtea ori în goana noastră, timp de o clipită, simţim că totul e în van dacă nu păstrăm în fiecare por ceea ce ne-a definit ca oameni: amintirea noastră, de când eram altfel, de când eram noi, cu chip diafan, speranţe cât o mare, strălucire cât o stea şi tărie cât zece Prâslea la un loc.

Fără trecut nu există viitor, fără tine cel de ieri, nu te vei afla pe tine cel de azi şi sigur-sigur nu te vei cunoaşte pe tine cel de mâine.

Aşadar, oameni-buni, oameni-mari, oameni-copii haideţi cu toţii o fugă până acasă!



Citiţi şi

Ema

În drum spre plajă

Nu poți tu greși de câte ori te pot ierta eu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,219 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro