Această poveste este și va fi reală cât va exista Facebook-ul

Daniela Lungu

19 July 2014

SDaniela Lungue iau două personaje în dezordine.

El : 35 de ani , fost ofițer de armată (acum pensionar medical), deștept de bubuie, boală rară la coloana vertebrală de la 33 de ani, grea, intervenție chirurgicală de mare risc, s-a lăsat cu cârjă, a avut noroc, s-ar fi putut lăsa cu un cărucior. Poet de viță nobilă, cultivă o lirică cam obosită, dar nu lipsit de idei inovatoare.

Ea: 36, ceva studii superioare, eșuată prin Moldova, depresivă, nițel obezuță, genul moldovencei care cunoaște cu precizie tehnologia de preparare a piroștilor, și mai mult decât atât, stăpânește bine și filozofia acestora, ceea ce nu e lucru des. (Românul dacă nu altoiește o filozofie pe fiecare viciu, nu se simte bine). Capul plin de vise transfrontaliere. Irealizabile. La 1500 lei pe lună, cât câștigă, din care vreo 4oo îi dă numai pe antidepresive, răspunsul e: hm! Ah! Poetesă de succes în cenaclul foștilor colegi de liceu.

Se pun personajele în contact pe facebook. Se face un schimb furibund de fotografii, apoi de poeme, unele private, cu prea multă erotică în context pentru afișaj public, altele suave și măiastre puse la vedere via Facebok, link-uite din blogurile fiecăruia. Bun. Emoții, sentimente, vise erotice, tot tacâmul. Relația (cât urăște ea acest cuvânt!) trebuie să evolueze înspre ceva, nu? Ea, fată de modă veche, așteaptă. Vreo trei ani. El se tot dă lovit, ba de cîrjă, ba de soartă, ba de banii puțini din pensie, ba de timiditatea care-i controla viața în mod neprincipial. De pildă, nici măcar la telefon nu putea vorbi cu ea, pentru că era atât de emoționat încât vomita și-i era rău vreo trei zile înainte de supremul gest. Așa că, mai bine nu suna. Dar își scriau zilnic pe facebook. Drăgălășenii. Ea-i zicea porc, și el o alinta gogoșica mea. Frumos. Emoționant, mai ales că nici unul n-a reacționat prost auzindu-se strigat așa. Ba din contră, se topeau de plăcere și unul și altul, dimineața când deschideau mesageria privată.

femeie FB

Relația începe să stagneze (a început și el să urască acest cuvânt). Medicația antidepresivă crește în cantitate. La ea. La el se adună sticlele de vin și țuică. Goale.

După cei trei ani, a venit timpul pentru o atitudine ofensivă. A ei. Se pune la tren, nu înainte de a face o traistă de piroști cu carne, cu brânză, cu afumătură, cu ciuperci, cu urzici, cu păpădie, frunze de brusture și cu tot ce-a găsit biata fată prin bătătură. Bașca vreo 5 kile de țuică de caise, că nu pute prea rău, și-i zisese el că-i place mai mult decât aia de prune. Deh, băiat de București, finuț. Fardată insistent cu albastru sidefat de jur împrejurul ochilor albaștri, cu rochia de la cununia civilă (fusese măritată cândva) cu guler înalt, mic șiretlic iertabil pentru gușa ce se s-ar fi revărsat altminteri, coboară din rapidul ce-o adusese la București. Cum purta tocuri înalte și nici nu se pricepea la București, se urcă într-un taxi și pe-aici i-e drumul. Avea adresa lui de acum 2 ani, de când o chemase el la un revelion în doi, dar ea nu se dusese atunci pentru că nu cădea ca femeie singură să se ducă la un bărbat la fel de singur. Ce-ar fi zis lumea? Între timp, lumea a mai evoluat, prejudecățile au mai căzut și iat-o acum pe minunata și vajnica muiere, blondă cu ochi albaștri, cu soarta într-o mână și cu piroștile în cealaltă, ducându-se direct la omul drag, sperând, ba nu!, nu sperând, fiind sigură că nu mai pleacă de acolo decât măritată cu băiatul cu probleme de locomoție. Și de timiditate. Venise timpul ca el să-și dea seama de sentimentele ei curate, intențiile onorabile, să vadă și el că ea-i o femeie adevărată, o Vitorie Lipan, o gospodină desăvârșită, o femeie mișto, ce să mai încoace și-ncolo…

Ajunge la adresă cu inima cât un purice. Ba nu, era cât damigeana de țuică de cinci kile! (Zicalele astea ar mai trebui să cunoască din când în când câte un update). Se pune la interfon. Sună. Textul de întâmpinare pregătit în tren – Here I am (pentru că era o tipă citită și școlită) -, moare la prima silabă auzită din difuzorul din perete. O voce gâjăită și sictirită de femeie în vârstă îi spune că omul ei drag, pentru care bătuse circa 500 de kilometri, nu stă acolo, în blocul acela, în apartamentul acela, în orașul, cartierul acela și nu auzise de acest nume niciodată în viața ei, destul de lungă după voce.

Era seară în București. Aproape de ora 19.00. Era vară și oamenii veneau acasă de la ștrand și nici măcar nu o observau pe blonda cu ochi albaștri, fardată nițel cam prea tare cu albastru sidefat, care stătea pe una dintre bordurile supradimensionate și mânca piroști dintr-o traistă cu ochii ațintiți la etajul patru al unui bloc sordid, gri de pe vremea lui Ceașcă.

Nota autorului: această poveste este și va fi reală atât timp cât va exista facebook-ul.

Citiţi şi

Femei care luptă pentru un bărbat

Ca ea nu mai există

Am împărţit până și orgasmul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,320 views

Your tuppence

  1. Moldoveanca / 4 February 2015 21:41

    Si totusi, ce-s alea pirosti?
    Nici eu n-am inteles mesajul acestui articol… o fi fiindca-s moldoveanca?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. stefania / 4 February 2015 20:37

    Mie mi-a placut articolul.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Andrei / 19 July 2014 23:22

    Doamna asta s-a vrut amuzanta sau are doar frustrari de nebagare in seama pe facebook ? Sau vreun esec personal, ceva… Hello, iar ati inceput seria frustrarilor domnisoarelor batrane pe facebook ?! Mai era una, si semicelebra condeiera, tot asa frustrata si nelalocul ei cu tinerele curtate pe facebook ! I-asa lipsita de credibilitate povestea autoarei… cred c-a tinut-o trei ani la sertar.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 12 Thumb down 4
    Reply
  4. Simone / 19 July 2014 16:12

    Eu n-am inteles de ce ne uitam la poza unei irlandeze ori britanice pe vine, langa una din locuintele lor sociale?!!lol

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 1
    Reply
  5. sebastian / 19 July 2014 13:31

    scrii vioi. asteptam si o poveste legata.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  6. Anais / 19 July 2014 12:00

    Nu inteleg care e mesajul acestui articol…. ca nu e bine sa-ti cauti iubirea pe Facebook sau ce? cred ca nu mai e nicio noutate pt nimeni, ca multi oameni si-au gasit jumatatea pe site-urile de socializare, ca sa nu ne raportam doar la facebook…
    Nu stiu daca personajul din articol chiar era depresiv, dar sigur dupa ce a citit articolul a devenit. 🙂
    Mi se pare ca se prezinta latura pesimista a folosirii facebook. Facebook e mult mai mult decat incercarea unora de a-si depasi existenta limitata si nefericita. Nu e vina facebook pt esecul lor in relatii…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro