Acesta NU este un răspuns din partea femeii care NU dorește să fie și mamă

Mădălina Andreea Vulpe

1 February 2015

Mădălina Andreea VulpeSunt ușor consternată de răspunsurile pe care le-am primit în absența unor întrebări. Sunt măgulită de avalanșa de păreri care s-au abătut în direcția articolului meu, pe care îl simt extrem de pulsatil și îl cred disjunct de aparență. Remarc necesitatea voastră, a celor care v-ați rupt din timpul vostru pentru a-mi „răspunde”, de a vă justifica viețile, acțiunile și simțurile. „Ador” că mă înțelegeți în privința alegerii personale, pentru ca următoarea frază să o începeți cu un adversativ „dar”.

Eu nu am scris politically correct și poate asta v-a stimulat dorința de revoltă, urgența unei spovedanii fără patrafir și biciul deghizat în funde. Dacă v-aș explică faptul că articolul inițial nu viza dorința voastră sine qva non de a va strânge la piept replicile miniaturale și dacă v-aș reaminti că rodul nemulțumirii mele (spuneți-i frustrare, că e cuvânt la modă) îl constituie atitudinea societății vis à vis de femeile care aleg să NU devină mame, mă tem că ați înțelege -€“ din nou -€“ că discutăm despre eternă alegere între carieră și familie. Deci, nu aș face -€“ fără intenție, dar conștient – decât“ să vă întroduc într-o nouă eroare.

Spre deosebire de voi nu simt nevoia să mă justific, nu vreau să epatez prin istoria vieții mele și prin triumful ultimilor ani de carieră, prin detalii intime legate de soțul meu ori de viață noastră personală. Am aflat despre voi atât de multe, simt că vă știu dintotdeauna, dar voi nu ați aflat nimic despre mine… Poate nu ați vrut sau poate, deși ați citit cu nesaț și v-ați asigurat de o parcurgere coerentă, ați fost influențate de un subiectivism molipsitor.

Va vând un pont: când încercați să vă justificați, când simțiți nevoia unei replici instinctuale ori când alegeți să povestiți orice pentru a umple cu multe cuvinte spațiile gândirii noastre, evitați să strecurați coada despicată a unui demon modern: subiectivismul. Nu v-am judecat, am vrut doar să vorbesc -€“ în numele meu și al unei comunități admirabile de femei care au opțiuni similare -€“ despre presiunea unei societăți care nu vede mai departe de lungul unui nas cu deviație de sept.

O societate sănătoasă și deșteaptă ar fi una care ar întreba mai întâi de ce aleg unele femei să devină mame, care le sunt atuurile pentru a-și desemna calitatea de părinte, ce au de oferit, ce educație pot susține și ce relație au cu soții sau partenerii lor. O astfel de societate nu ar mai urmări stereoptipurile cu iz arhaic și s-ar concentra pe optimizarea potențialului pe care îl oferă familia, ca și celulă a societății. Poate ați remarcat sau nu, dar, cu excepția unei scurte liste de nume, nu v-am oferit niciun exemplu în susținerea argumentației mele. Nu pentru că acestea nu ar exista, însă introducerea exemplelor într-o argumentație personală transformă textul într-o țintă vulnerabilă care își ascunde propriul obiectiv în spatele unor cazuri ce stârnesc controverse.

șah

Am ales să vă vorbesc despre mine fără a vă vorbi, de fapt, despre mine. Nu am discutat despre fericiri, nici în context religios ori spiritual, nici ca o paradigma a trecerii filosofului amator prin lume, ci am povestit despre percepție.

Ca să înțelegeți depre ce anume scriu, v-aș ruga să vă imaginați o ceapă (decideți voi ce tip: albă sau roșie, știu, e mai bună cea de pe urmă, că e mai dulce) cu toate straturile sale aflate într-o simbioză perfectă. Acum, va rog să vă imaginați că am pornit de la primul strat care mai păstrează urmele cojilor uscate, atavice și că ne îndreptăm cu mișcări repezi către mijlocul acela păstrat în foițe subțiri, albe și pline de zahăr. Textul meu a fost despre acel miez, despre acea percepție subiectivă care atinge intrinsec eul personal, nu despre aparențe traduse prin obiceiuri diurne, complexe de zi cu zi, reușite în calitate de femeie, partener de afaceri, student eminent sau chiar artist.

Percepția vizează analiza,iar eu nu am venit cu o compunere, am venit cu o sinteză. Nu vă acuz de nimic și mă bucur că pot avea acest tip de dialog pe care nu-l scontasem inițial. Dar v-aș ruga să nu rămâneți la suprafața instinctuală a gândurilor dintâi. Filosofia aplicată ne învață că atunci când gândim în termeni absoluți ne mințim singuri pentru că este un lucru comod. Creierul nostru, fascinant cum e, este leneș și se hrănește cu gânduri comode, cu interacțiuni relative și cu răspunsuri imediate. Poate, în timp ce lecturați acest text, veți simți impulsul unor răspunsuri, poate al unor clarificări… gândiți-va bine și încercați să vă anulați impulsurile de moment. Jucați șah cu mintea dumneavoastră și încercați să câștigați meciul cu sinele! Nu este o problematică de intelect, nici măcar hormonală (deși nu ar trebui să mă contraziceți când impactul hormonal este dovedit științific în cazul mamelor și al femeilor însărcinate), este o chestiune de morală și de integrare socială. Aceste epistole pe care le trimit “peste tot și nicăieri” nu se adresează obiceiurilor zilnice, nu vizează antiteza dintre femei, nu sunt o lăuda și o preamărire, sunt o necesitate de a verbaliza fisurile preconcepțiilor unei societăți ce se consideră modernă, dar judecă la fel de aspru precum o făcea în urme cu sute de ani.

„Pentru binele meu psihic”, după cum spunea una dintre autoarele unor replici nesolicitate, dar citite și analizate cu grijă, v-am rescris și v-am reinterpretat motivul care a stat în spatele articolului inițial. Nu am vizat fustă plisata a problemei care danțuiește frenetic într-o societate eterogenă, ci am urmărit impactul muzicii asupra dansului deșănțat al acesteia.

“Ăsta-i puzzle-ul meu, suntem, în definitiv, la fel, diferă numai numărul pieselor”. Nu, nu suntem la fel și aceasta este – de departe – cea mai bună veste pe care v-o pot oferi! Diferă numărul de piese, diferă și modul lor de îmbinare, diferă și tipul de puzzle pe care îl alegem să ne reprezinte. Putem alege varianta 2D sau putem schimbă perspectivă și, astfel, puzzle-ul nostru se va construi în format 3D: lățime, înălțime și adâncime.

Ca o concluzie, sper să fie evident că tot ceea ce am scris este despre ADÂNCIME (personală, socială, emoțională), restul fiind detalii!

Citiţi şi

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Ce cauți aici, fetițo?

Draga mea, iubita mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,497 views

Your tuppence

  1. Dana / 3 February 2015 11:47

    Este problema ei daca resimte presiunea…de-a lungul vremii (am devenit mama la 40 de ani) le-am auzit pe toate, de la “caine cresti, dar un copil n-ai creste, manca-i-ai coada” (ohoo, si de cate ori am auzit-o !!) pana la “tu nu vrei un copil?”. M-am enervat pentru o secunda, apoi am uitat…

    Nostim este ca ii inteleg argumentatia…acum mai putin de 4 ani as fi afirmat exact la fel. Acum sunt in “tabara cealalata” dar nu ma ostenesc sa aduc argumente…e greu sa ii explici unui orb culorile (e o metafora, sper sa nu se inteleaga altceva). Am rude de sex feminin care au ales sa nu aiba copii, le respect decizia si n-as deschide niciodata o discutie pe tema asta fiindca mi se pare mult prea intruziv in intimitatea lor.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 3
    Reply
  2. Magda / 2 February 2015 22:43

    Va multumesc pentru raspuns, de doua ori, cate o multumire pentru fiecare, cu sau fara dedicatie. Prin “primul articol inteleg “Femeia care NU doreste sa fie si mama”, al doilea e acesta. Am mentionat comentariul de la un articol cu aceeasi tema, deoarece parerea mea e aceeasi. Era si atunci, este si acum. Cum dumneavoastra aveti dreptul la o opinie, la fel am si eu, referitor la acest subiect. Am o singura mentiune de facut. Chiar exista in esenta o dihotomie intre prosti si destepti:) Intreaga mea postare a exprimat o opinie generala, si, “spre deliciul meu”, constat ca nu ati inteles ca nu problema natalitatii am pus-o in discutie, ci pe cea a calitatii “produsului”. Stiti, uneori e mai bine sa citim cu atentie si sa cantarim, decat sa ne repezim sa raspundem de 2 ori 🙂 O seara minunata va doresc, si imi pare sincer rau ca ati luat cele scrise in nume personal.

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
    • Madalina Vulpe / 3 February 2015 18:34

      Am putea continua la nesfarsit aceasta discutie pseudo-intelectuala, in care dvs. traiti cu anumite convingeri si aveti si aroganta de a va ascunde pe dupa cuvinte pentru a nu va insusi fisurile din exprimare si minusurile din logica. Desigur, este usor sa vorbesti despre prostie atunci cand nu ai argumente pentru a o demonstra la persoana invinuita de acest stigmat. Nu exista om care sa se creada prost, iar prostul e convins ca doar el este destept si ceilalti chiar nu inteleg nimic. Si, culmea, cu sau fara ghilimele, savureaza acest deliciu. Poate ar fi mai potrivit “supliciu”?! Sunteti o “maestra” a ironiilor, aproape ca rivalizati cu doamnele obosite de la ghiseele de relatii cu publicul. Doar scriind acest raspuns simt ca am gustat prea mult din vulgul unei situatii pe care tot incerc sa o evit. Sunteti o persoana de evitat si sunt convinsa ca acum va simtiti si mai desteapta. Previzibil si linear, as putea sa mai adaug!

      Thumb up 2 Thumb down 2
      Reply
      • Magda / 3 February 2015 21:51

        Stimata doamna,
        Calitatea unui om se vede printre altele in felul in care comunica. Intr-o comunicare constructiva, se aduce in discutie ideea si nu persoana. In tot ceea ce am scris nu v-am jignit cu nimic. Va multumesc pentru timpul acordat si pentru ceea ce am invatat despre oameni, prin intermediul cuvintelor dumneavoastra. Sunteti o persoana inteligenta, pacat ca nu puteti vedea padurea din cauza copacilor. Poate, cu mintea mai limpede, va veti da seama ca tot ce am scris nu a fost un atac la persoana dumneavoastra. Si, poate, odata cu varsta, veti intelege. va doresc o viata minunata

        Thumb up 3 Thumb down 2
        Reply
  3. Madalina Vulpe / 2 February 2015 12:39

    Pentru Magda:

    1. Uimirea este reciproca, nu cred sa fi intalnit pana acum o persoana mai razvratita la adresa oamenilor care aleg cunoasterea personala si introspectia. Probabil ca sunteti adepta spiritului gregar: “Mai intai facem si vedem pe urma cum ne adaptam, din mers”
    2. Nu va mai faceti atatea griji in privinta natalitatii (nu, nu ma refer strict la Romania, ci privesc fenomenul la nivel internationala), oamenii vor continua sa se inmulteasca si tendinta este una ingrijoratoare. Culmea, aceasta ingrijorare nu imi apartine nici mie, nici vreunei alte femei ce imi impartaseste convingerile, ci unor minti cu adevarat luminate, greu de combatut de comentarii puerile.
    3. “Prostii se inmultesc pentru ca desteptii sunt ocupati aproape jumatate de viata cu studiile, un sfert cu autodescoperirea (dupa ce au studiat intens si au invatat tot felul de chestii de dezvoltare personala implicit) si recuperatul copilariei consumate cu nazuinte de eruditie.” Sa inteleg ca dvs. realizati dihotomia intre tabere? Hmmm…parca nu trebuia sa facem astfel de separatii, conform principiilor dvs. zugravite chiar la inceputul articolului.
    4. Uitatul pastilei si nasterea de copii nedoriti imi pare apanajul unei alte categorii si nu cred in asimilarea acesteia.
    5. “Culturalizarea” ne invata cu totul altceva decat nevoia de a lasa urmasi. E drept, depinde ce alegem sa ne serveasca drept culturalizare, insa literatura adevarata, filosofia originala si doctrinele intelectualiatii nu s-au remarcat nicicand prin necesitatea reproducerii umane.
    6. Pentru faptul ca societatea este produsul fecunditatii mamelor tuturor insilor care o alcatuiesc (truism, de altfel) nu inseamna ca aceasta nu are o atitudine malitioasa si chiar veninoasa la adresa categoriei la care m-am referit. Nu vorbesc din carti, vorbesc din propria experienta coroborata cu experienta altor persoane pe care le cunosc.
    7. Articolul dvs. imi pare o reactie impotriva Dnei. Adriana Iliescu (cea mai varstnica mama) si cred ca se dezice prin continutul evident de ceea ce am reiterat eu.
    8. Cred ca este o dovada de imensa modestie si inteligenta sa poti sa decizi ca nu ai fi potrivit drept parinte. Oare cati isi pun aceasta intrebare inainte de a aduce pe lume prunci? Oare cati se evalueaza pe sine (pentru ca, dvs. ne spuneati ca urmasul te absoarbe ca OM), pentru a constata ca micul om va absorbi mai mult suferinta si mizerie, incultura si violenta decat calitati si spiritualitate?
    9. Putem vorbi despre spirit de razvratire atunci cand o pustoaica fuge de acasa cu iubitul, nu atunci cand o femeie asumata alege in cunostinta de cauza si nu adreseaza intrebari, ci doar expune o tara sociala.
    10. Deveniti, din nou, utopica. Aveti tendinta de a exagera tusele pana la extrem doar pentru a avea argumente in discutie. Deci, incalcati principii solide de logica in speranta unor reactii extreme. Nu sunt personajul din “Micul print” cu schimbare de sex si intrebari de genul:”Unde sunt ceilalti?” Sunt o persoana din marea masa de oameni, aflata (spre deliciul dvs.) intr-o permanenta crestere numerica. In 2050 vom fin aproape 10 miliarde, deci lamentarile nu isi au rostul! Eu am fost extrem de realista, dvs. ati vorbit despre scenarii fantasmagorice. Va marturisesc sincer, si eu o ador pe Venus, mai ales in reprezentarea renascentista a lui Botticelli!

    Thumb up 3 Thumb down 4
    Reply
  4. Magda / 1 February 2015 22:58

    Exista motive si motive pentru care fiecare persoana face propriile alegeri. Nimeni nu poate fi obligat sa doreasca sa aiba copii, nici macar de catre societate. Se vorbeste de “tabere”…acestea nu ar trebui sa existe. Stiu si primul articol, m-a uimit acesta… Profesional, ma ingrijoreaza graba cu care tinerii aleg sa gandeasca “Dupa mine, potopul”. Se vorbeste atat de mult despre dezvoltare personala, despre cautarea sinelui, privitul in interiorul tau, accederea la un nivel inalt de constiinta, incat toate acestea tind sa duca spre narcisism, egocentrism, etc.Am scris intr-un comment pe un wall de pe facebook, citind o distribuire a articolului initial “Articolul acesta m-a luminat cu privire la problematica inmultirii prostilor pe pamant. Prostii se inmultesc pentru ca desteptii sunt ocupati aproape jumatate de viata cu studiile, un sfert cu autodescoperirea (dupa ce au studiat intens si au invatat tot felul de chestii de dezvoltare personala implicit) si recuperatul copilariei consumate cu nazuinte de eruditie. Deci le mai ramane un sfert din viata, in care cu greu mai produc un copil, de cele mai multe ori accidental, pentru ca doamna a uitat sa ia pastila, cu gandul la planificarea cat mai amanuntita a traitului vietii la maxim. In tot acest timp in care eruditii plimba catei, pupa in bot pisici ( sau nu), prostii trantesc cate 5-6 copii, ca ei nu au participat la colocvii privind accesul la fericirea suprema. Daca stau bine si ma gandesc, e bine ca uneori selectia naturala isi spune cuvantul. E si “culturalizarea” o proba, pe care nu multi o trec cu brio. Daca toate notiunile prin care ai trecut nu te-au lamurit cat de cat asupra rolului tau in lume, las-o frate, balta, du-te si te cauta pana crezi ca te-ai gasit si lasa facutul copiilor in seama altora. Nu toti oamenii sunt facuti sa aiba copii, cu atat mai putin cei care pun fericirea lor pe primul loc. Unui copil nu-i dai de trei ori pe zi mancare si-l scoti in strada sa-si faca nevoile o data pe zi. Copilul te absoarbe ca fiinta, ia de la tine tot ce ai de daruit. Ca sa devina OM. Cand sa mai absoarba ceva de la tine, chiar si iubirea, daca il faci cand esti aproape pe moarte?”. Dupa cel de-al doilea articol, adaug: Nu exista o atitudine a societatii face de cele care aleg sa nu devina mame. Insasi societatea e la un moment dat produsul fecunditatii mamelor. Dumneavoastra existati pe pamant pentru ca o mama a ales sa va nasca, banuiesc ca nu v-ati nascut ca Venus, din spuma marii… Societatea e formata din oameni, oamenii judeca, ceea ce nu ar trebui sa faca, dar aceasta e natura umana. Alegerea de a nu deveni mama e demna doar atunci cand nu ti se pare “politically correct” (ca sa fim in ton) sa aduci pe lume un copil cu care nu stii ce sa faci. Daca e ca spirit de razvratire, in trend si pentru afirmarea unei independente prost inteleasa, atunci nu mai e demn. Dumneavoastra stiti cel mai bine ce aveti in suflet. Dar sa gandim putin: daca toate femeile ar fi facut aceasta alegere, cu cine va mai descopereati sinele interior, cu cine mai traiati aventura existentei? Singura, intr-un glob de sticla? 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 6
    Reply
    • Cristi R / 2 February 2015 11:44

      Magda, va multumesc.
      Mi-ati provovat o mare bucurie cu raspunsul dumneavoastra.
      Intr-o lume plina de extreme e minunat sa gasesti o persoana echilibrata si plina de bun simt.

      Thumb up 3 Thumb down 3
      Reply
    • Madalina Vulpe / 2 February 2015 14:16

      Hidden due to low comment rating. Click here to see.

      Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 4
      Reply
    • maya / 2 February 2015 15:52

      M-a amuzat teribil intrebarea retorica de final. Si dovedeste ca nu ati inteles ideea. Dezbaterea unei astfel de teme nu are drept obiectiv determinarea femeilor sa nu mai fie mame, nu se urmareste elogierea celei care alege sa nu fie mame. E simplu. Nu e ok sa judeci pe cel de langa tine ca are alte alegeri, atat. Si o mama si una care nu vrea sa fie mama merita acelasi respect.

      Thumb up 3 Thumb down 1
      Reply
    • veronica / 2 February 2015 23:25

      @magda: asta cu “dumneavoastra existati pe pamant pentru ca o mama a ales sa va nasca” presupun ca se aplica si la un iepure, un peste sau o alga? poate si mamele lor au ales…

      in aceeasi logica, eu am o alta teorie referitoare la inmultirea ingrijoratoare a prostilor pe pamant: nu-s capabili sa foloseasca corect mijloacele de contraceptie sau nu-i lasa religia sau n-au bani pentru ele. cu alte cuvinte, prostii nu aleg, prostilor li se intampla.

      Thumb up 4 Thumb down 0
      Reply
      • Magda / 3 February 2015 12:13

        Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 3
        Reply
  5. Cristi R / 1 February 2015 22:18

    Doamna Mădălina Andreea Vulpe , asezati-va in fata unei oglinzi si cititi cu atentie aceasta afirmatie a dumneavoastra:
    “Spre deosebire de voi nu simt nevoia să mă justific, nu vreau să epatez prin istoria vieții mele și prin triumful ultimilor ani de carieră, prin detalii intime legate de soțul meu ori de viață noastră personală. Am aflat despre voi atât de multe, simt că vă știu dintotdeauna, dar voi nu ați aflat nimic despre mine… Poate nu ați vrut sau poate, deși ați citit cu nesaț și v-ați asigurat de o parcurgere coerentă, ați fost influențate de un subiectivism molipsitor.”

    Sper sa fiti invaluita intr-un obiectivism molipsitor in urma acestui exercitiu si sa puteti raspunde cu onestitate la intrebarea urmatoare:
    – Daca nu simt nevoia sa ma justific ce oare m-a impins sa scriu acest raspuns?

    PS. In opinia mea dumneavoastra inca nu sunteti convinsa 100% ca nu va doriti copii. Tot ce ati scris pe aceasta tema ma face sa cred ca mai degraba cautati sa va autoconvingeti si sa gasiti justificari pentru faptul ca nu aveti curaj sa deveniti mama. E posibil sa ma insel. Sunt doar un simplu barbat. Chiar si asa, am si eu dreptul la o opinie la fel cum si dumneavaostra aveti dreptul sa faceti ce doriti cu viata dumneavoastra.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 6
    Reply
    • Cristi R / 2 February 2015 11:48

      Doamna Mădălina Andreea Vulpe, am sentimentul ca nu ati reusit sa atingeti starea de obiectivism molipsitor.
      😉
      Sa auzim numai de bine si peste 20 de ani.

      Thumb up 3 Thumb down 1
      Reply
  6. Max / 1 February 2015 19:15

    ADÂNCIME (personală, socială, emoțională), până la miezul cepei…. :

    „O societate sănătoasă și deșteaptă ar fi una care ar întreba mai întâi de ce aleg unele femei să devină mame, care le sunt atuurile pentru a-și desemna calitatea de părinte, ce au de oferit, ce educație pot susține și ce relație au cu soții sau partenerii lor. O astfel de societate nu ar mai urmări stereoptipurile cu iz arhaic și s-ar concentra pe optimizarea potențialului pe care îl oferă familia, ca și celulă a societății”.

    Comentez: unele femei aleg să NU devină mame, pentru că, evaluându-si „ce au de oferit” le rezultă, „sintetic”, că n-au nimic de oferit. atâta timp cât tatăl prezumtiv ar fi nimic altceva decât un partener, o relație sau o jucărie sexuală de unică folosință, restul fiind, mă scuzați, gargară.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 5
    Reply
    • emilia / 2 February 2015 15:46

      Max, ai o problema de logica. Sunt exceptii femeile care sunt efectiv bune ca mame, si aici ma refer la tot ce inseamna asta: conditii oferite unui copil ( familie unita, relatie frumoasa intre parinti, un camin cu tot ce trebuie, un mediu propice pentru dezvoltarea lui ca individ), apoi urmeaza, disponibilitate in a petrece timp cu el, capacitate de a-i intelege psihologia, intelegere a tuturor transformarilor prin care trece, sa nu transfere frustrarile proprii asupra copilului, sa-l motiveze, etc si sunt enorm de multe. Foarte putini parinti se gandesc la asta. Asta e evaluare. Daca esti un individ responsabil te gandesti daca poti sa oferi toate astea, si daca esti si perfectionist s-ar putea sa renunti la idee daca un criteriu e lipsa. Daca ma autoevaluez si consider ca nu am ce-i oferi, asta nu ma anuleaza ca individ, asta nu inseamna ca nu traieste nimeni alaturi de mine si sunt o trista cu un tata neinteresant.
      Asta poate insemna ca amandoi muncim f mult si nu ne dorim un copil crescut de bone. Asta inseamna ca ne asumam ca avem mult stres si ca n-am putea oferi caldura si intelegerea necesara unei creaturi in formare. Culmea e ca oricum tot cei care-si pun toate problemele astea au in general potential mult mai ridicat de a fi un parinte bun, fata de restul care si abuzeaza fie si doar psihic urmasul si-l cresc in lipsuri sau solitudine

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
      Reply
  7. Alina / 1 February 2015 17:50

    “v-aș reaminti că rodul nemulțumirii mele (spuneți-i frustrare, că e cuvânt la modă) îl constituie atitudinea societății vis à vis de femeile care aleg să NU devină mame”

    Am ajuns la 38 de ani fara sa fiu mama si sa fiu a naibii daca am simtit vreun fel de atitudine din partea societatii. Care societate te frustreaza?
    Evident ca am fost intrebata de parinti sau prieteni daca si cum si cand. Le-am raspuns adecvat momentului si asta a fost tot. De ce as fi fost frustrata? Si atunci presupun ca, spre deosebire de tine, am fost si sunt inconjurata de oameni sensibili si iubitori, de prieteni calzi care n-ar transforma o asemenea intrebare intr-un motiv de frustrare pentru mine si care nu m-ar fi judecat in veci pentru alegerea mea. Sau poate am fost eu sunt suficient de echilibrata si am stiut ce-mi doresc incat sa acord unei asemenea situatii / intrebari importanta cuvenita.
    Am dezavuat (in cea mai mare parte) primul tau articol. Asta simt si fata de acest non-raspuns si continui sa cred ca problemele de judecata si frustrarile sunt in gradina ta only, au strict legatura cu tine, cu cine esti.
    PS Am implinit 39 de ani si in curand voi da nastere primului meu copil. Dorit din inima!
    Daca tot dai sfaturi, accepta unul: niciodata sa nu spui niciodata!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 5
    Reply
    • Rodica Negescu (alias profil Facebook: Diana Ionescu) / 1 February 2015 19:12

      Faptul ca nu ai perceput tu atitudinea societatii nu exclude spusele autoarei. Esti mult prea vehementa pentru o persoana care isi aroga calitati si isi permite sa dea sfaturi!

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 4
      Reply
    • emilia / 2 February 2015 15:37

      Nu prietenii te frustreaza, ca altfel n-ar mai fi prieteni. Nici nu e meritul tau daca n-ai avut cine sa te frustreze. Te frustreaza cunostintele, sau cei care au evidente motive de invidie si doresc sa-ti sublinieze ca viata ta nu e perfecta. Mie nu mi se pare ca autoarea sustine ca nu vrea sa fie mama niciodata. Mi se pare doar o expunere de bun simt a faptului ca, in acest moment nu vizualizeaza ca ar vrea sa fie. Iarasi, observ ca ai o problema de perceptie. Nu e nicaieri in articol nici un sfat, e doar dezbatere pe o idee si un apel la democratie, la a accepta ca suntem diferiti si ca ne putem dori lucruri diferite.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
      • Cristi R / 3 February 2015 0:26

        @Emilia
        Era doar o dezbatere pe o idee si un apel la democratie daca se concentra doar la acestea .
        Din pacate, dracusorul din ea, cel ce a indemnat-o si pe Eva sa testeze marul 😉 nu i-a dat pace si a indemnat-o sa faulteze discret doamnele posesoare de copii.
        Daca se rezuma la a-si justifica decizia de a nu avea copii si nu se victimiza atat probabil ca ar fi fost privita cu alti ochi.
        Azi in secolul 21, cel putin in mediul urban femeile fara copii sau femeile nemaritate dupa o anumita varsta nu prea mai sunt supuse oprobriului public. Cred ca doar familia mai pune presiune in privinta asta si sa vi in public si sa generalizezi ce iti face familia nu mi-se pare cușer.

        Thumb up 4 Thumb down 2
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro