Acum, şi eu fug de români, când sunt în străinătate

Catchy

28 February 2017

Să zbori cu avionul din orice loc spre Bucureşti este o călătorie unicat. Cum spune un prieten din Sydney, când vin spre România, deja din Dubai se împute treaba. Eu aş spune: din Doha se împute treaba, asta pentru că circul des pe ruta Bucureşti-Doha-Bucureşti. Ne văităm că fug străinii de români, dar cel mai rău e că fug și românii de români.

Eram pe aeroportul Changi din Singapore, veneam de la toaletă. Prietena şi partenera mea de călătorii, stabilită în Miami, duce discret degetul la gură şi-mi face semnul sssst!. Mă apropii şi-mi spune în şoaptă: nu vorbi în româneşte, cei de acolo sunt un grup de români! Îi răspund: prea târziu, nu vezi că port azi ie? Dar nu s-a oprit, şi-a scos coperta de la paşaportul american, mi-a întins-o să îmi pun paşaportul meu, să nu vadă la îmbarcare careva că suntem românce. Grupul era gălăgios, ascultau muzică la telefon ca de la boxă şi vorbeau tare: Ia zi, bă!; Să-mi bag p*la, ce grasă e gălbejita asta!; Uite-o şi pe indianca aia, parcă-i cioară!….

Când merg la ţară să-mi vizitez mama, încă mă mir că în anul 2017, în România, să circuli cu trenul este o aventură. Spun asta pentru că pe peronul gării Basarab aşteaptă un puhoi de oameni, cu sacoşe care mai de care mai voluminoase şi când intră trenul în gara, ei, într-un elan sălbatic, sar şi se aruncă din mers, ca să ocupe un loc pentru ei şi alţi 20-30 de colegi navetişti. Este suficient să se urce unul într-un vagon, că nu mai ai voie să pui piciorul acolo. Deşi stau şi aştept să se liniştească sălbaticii, într-o zi, o doamnă în elanul ei de a sări din mers, m-a izbit cu o sacoşă de rafie, probabil plină cu cărămizi, de am stat tot weekend-ul cu mâna umflată. Culmea, în trenul respectiv, până la destinaţie, am mers singură pe două locuri şi bătută involuntar…

Acelaşi stil îl văd la români şi în aeroporturi, se îmbrâncesc la coadă de parcă nu ar avea loc în avion. Se anunţă îmbarcarea şi ei ţipă: „Hai, Florico, treci aci că ţi-am ţinut eu loc la coadă!”, şi de undeva dintr-un duty free apare o doamnă trupeşă alergând cu pungi pline cu ciocolate pentru neamurile de acasă…

romanul_in_avion_post

Bagajul de mână… Veneam din Doha către Bucureşti, la îmbarcare nu mai era loc la bagajele de mână nici măcar să-mi pun geanta mea cât o coală A4, da, eu aşa călătoresc, cu bagaj puţin. Dar ceea ce vreau să evidenţiez este că au venit să ducă bagajele la cală şi o doamnă cu coşcogeamitea trolerul, nu! Şi nu! Că ea are nevoie de troler pe parcursul zborului şi nu se poate lipsi de el, să dea bagajele altor călători la cală, nu trolerul dânsei… Munca de lămurire dintre doamna şi însoţitorii de bord a făcut să decolăm cu o întârziere de o oră pentru că nu se aşeza, alţi pasageri aşteptau îmbarcarea, dânsa ocupase culoarul, trolerul era prea voluminos şi, pur şi simplu, nu încăpea la locul pentru bagaje de mână şi dânsa avea năstruşnica idee să îl ţină pe culoar, asigurând însoţitorii că stă dânsa cu mâna pe el, de parcă mergeam la Caracal cu trenul, nu cu avionul…

Dar observ că românii pot fi prietenoşi şi politicoşi cu străinii. Tot în drum spre Bucureşti, în faţa mea, un cuplu în jur de 65 de ani fiecare şi o domnişoară care, fără să o întrebe cineva, le-a spus că este dansatoare, are 24 ani, vine din Delhi şi „mă bucur enorm că stau lângă dumneavoastră, păreţi educaţi şi civilizaţi, ceilalţi români sunt atât de neciopliţi, fără maniere”. În timpul mesei, pasagerii nu au voie să îşi lase scaunul pe spate, ca să nu verse mâncarea celui din spate. Mai există regula ca atunci când vrei să îţi laşi scaunul pe spate, întâi trebuie să te întorci la cel din spatele tău, să te asiguri că nu are pe măsuţa sa un laptop sau poate o băutură şi chiar să-i ceri voie să îţi laşi scaunul. Ei bine, domnişoara noastră, dornică de oameni civilizaţi, într-o fracţiune de secundă, îşi lasă cu mare viteză spătarul la maxim. Evident, toată tava cu mâncare şi cafeaua mea, abia aduse de însoţitoarea de bord, mi-au fost transferate în poală. Am încercat să o bat pe umăr să o rog să îşi ridice scaunul ca să mă pot curăţa, dar a fost în zadar. Pur şi simplu nu mai înţelegea româneşte. Domnul de lângă mine se ridică şi începe să o certe într-o engleză impecabilă. Crezând că suntem împreună, ea se scuză, se oferă chiar să îmi dea de la ea haine… doar în engleză avem politeţe…

Despre copilaşii care ţipă şi dau cu piciorul în spătarul tău, dar nu poţi să le spui „nu ai voie”, că cică, psihologic vorbind, le distrugi viitorul, viziunea, nu vă mai povestesc, că au făcut-o şi alţii şi da, nu înţeleg, că nu am copii…

Tot din Doha către Bucureşti, în autobuzul care ne ducea către avion, lângă mine, o doamnă elegantă, cu un costum fustă ţigaret şi sacou cambrat, pantofi stiletto. Le admir pe astfel de pasagere. Mi se pare comod să îmi pun ugg-uri în avion pentru că îmi e frig la picioare, jeanşi, tricou şi hanorac. Îmi lipsesc accesoriile ca să nu fiu nevoită să mi le dau jos mereu la controlul de securitate. Revenind la doamna noastră, aceasta avea drept camarazi de călătorie pe fiul său în vârstă de 5 ani şi bona filipineză. O aud cum îi explică bonei că în avion nu au loc toţi trei unul lângă altul, dar că dânsa va încerca să schimbe locul cu persoana care stă lângă ei. Am zis, în sinea mea, sper să nu fiu eu ghinionista! Îmi alesesem un loc la coada avionului, lângă toaletă, la margine, după nevoile mele, nedormită de mai mult de 24 de ore, după un tranzit de 9 ore în Doha, abia aşteptam să mă aşez la locul meu pe scaun, să mă învelesc în păturica mea şi să dorm. Scaunul fiind pe ultimul rând, îmi şi imaginam cum îl voi lăsa la maxim, după decolare, pe spate şi nimeni nu îmi va zice să-l ridic sau nu o voi face eu, că nu e nevoie. Ura! Ura! Ura! Dar, nu! Eu sunt fiica Gheonoaiei. Locul 28A şi 28B erau ocupate de către bonă şi copil, locul 28C, al meu. Nici nu apuc să mă aşez şi deja ştiam ce mă aşteaptă. Vine repede mama şi îmi spune să o las pe ea acolo, să mă mut pe locul 10F, la geam. Îi spun că nu pot, eu merg des la baie. Şi începe spectacolul:

– Dar dumneavoastră nu ştiţi că o mamă trebuie să stea cu copilul? Eu trebuie să stau lângă copil.

– Şi, o întreb eu timid, de ce nu staţi? Văd că stă bona.

– Fetiţo (ador acest apelativ), dar tu ce-ţi imaginezi, că eu plătesc bonă ca să mă ocup eu de copil? Toţi trei trebuie să stăm împreună, eu cu copilul şi bona ca să se ocupe, că de aceea e plătită!

Credeţi că s-a lăsat? Nu! A început să ţipe, încurajată de timiditatea mea care, de fapt, era politeţe, i-a chemat pe însoţitorii de bord şi a început să plângă să îi roage să mă mute de acolo, au sărit şi pasagerii, de m-am dus ca racheta pe scaunul 10F, scaun care nu se lasă pe spate că este în dreptul uşii de urgenţă. Dar ghinionul meu nu s-a terminat aici, am zis măcar să mă uit la un film. Domnul de lângă mine mă pune să închid ecranul că-i bate în pleoape…

Am în jur de 300 de ore de zbor şi, cred, tot atâtea păţanii despre  români şi călătoria alături de ei. Dacă o judecam pe prietena mea din Miami când îmi spunea să fugim de români că ne facem şi noi de râs… ei bine, acum şi eu fug de români când sunt în străinătate.

Guest pos by Marina Enache

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Știi cum îmi dau seama că ești prost?

Păpuşa şi zmeul

Am împărţit până și orgasmul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
63,186 views

Your tuppence

  1. Alex / 4 April 2017 0:26

    Inca 1000 de ore de zbor si vei afla si tu de ce locurile din randul 28 sunt colorate cu rosu pe Seatguru. Multe inainte!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Dragos / 2 April 2017 20:17

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 4
    Reply
  3. marius / 2 April 2017 0:55

    Sa critici navetistii si sacosele lor mi se pare ca te arunca cu un nivel mai jos decat cei pe care ii critici, nu esti o “cocalara” ai trecut la nivelul urmator.Dde fapt am observat ca in ultimul timp a aparut in societatea romaneasca o categorie mai “scarboasa” decat cocalarul clasic, acea categorie care din dorinta de a condamna marlanismul se crede mai educata decat cei care au conceput codul bunelor maniere, efectiv va credeti (te includ in aceasta categorie) mai presus decat semenii vostri. “…geanta mea cât o coală A4, da, eu aşa călătoresc, cu bagaj puţin….”……” Domnul de lângă mine mă pune să închid ecranul că-i bate în pleoape…” Cum Dumnezeu ti-a intrat laptopul in geanta cat o coala A4?????

    Thumb up 2 Thumb down 4
    Reply
    • Veronica / 9 April 2017 1:10

      Poate ca in alta calatorie a avut geanta cat o coala de A4, sau poate are laptop din acela de 10`, si ar putea incapea intr-o astfel de geanta.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  4. Monica / 31 March 2017 20:23

    Nu stiu de ce dar acest articol mi s-a parut usor jignitor. Ba nu, stiu exact de ce: pentru ca sunt romanca si m-am saturat de unele voci care simt nevoia sa puna cenusa in cap unei intregi natii si sa generalizeze spunand ca romanii sunt necivilizati. Si foarte multi ca prostii spun: “Da, dom’le, asa e!” Ba nu e! Necivilizai in comparatie cu cine? Cu nemtii, cu francezii, cu bulgarii, cu turcii? De ce e nevoie de astfel de comparatie? Eu vad treaba asta ca fiind o sechele din comunism, traim mereu cu impresia ca altii sunt mai buni ca noi. Ghici ce, nu este adevarat. Am intalnit straini mult mai de plans decat romanii ca capitolul civilizatie, dar ca intotdeuna nimeni nu observa pentru ca are eticheta de strain si automat e mai bun. Mie mi se pare suficient ca suntem criticati la nivelul Europei pentru ceea ce fac “unii” dintre conationalii nostri prin vest, nu mi se pare constrctiv sa ne punem singuri etichete negative pe deasupra, mi se pare mai util sa tinem fruntea sus si sa demonstram ca se inseala si ca nu au dreptul sa generalizeze si sa ne priveasca de sus. Pe viitor m-as bucura sa nu mai apara astfel de articole, genul asta de critica neconstructiva nu vad la ce foloseste.

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  5. Adrian Vultureanu / 31 March 2017 16:06

    Mi-a placut articolul.
    In ceea ce ma priveste,m-am obisnuit cu lucrurile acestea.Zbor regulat catre Londra si retur la Bucuresti.Sa vezi aici “peripetii”.
    Toate astea fac parte insa din starea noastra a natiunii.Din pacate,cum spunea cineva intr-un comentariu mai sus,abia acum romanii au inceput sa iasa.
    Sa iti spun un fapt real.Indiferent cat ai fi de nepriceput,indaratnic (ca sa ma exprim frumos),strainatatea sau locul unde ajungi,vrei sau nu,te civilizeaza dupa un timp.Societatea lor te marginalizeaza daca nu esti una cu ei si nu respecti cat de cat regulile.
    Noi nu suntem invatati cu reguli,cel putin de 27 de ani pana in prezent.La noi democratia reprezinta urmatoarele aspecte,specifice noua:
    – “Fac ce vreau si cand vreau!”
    – “Nu-mi pasa daca deranjez pe x sau y…sa ma evite!”
    – “De ce ala are?Face?Drege?Ii merge?”
    – “Ala de ce are voie si eu nu?Sunt mai prost?”
    – “Toti sunt prosti.Habar nu au despre viata.”
    – “La munca la mine,niste incompetenti de la cel mai mic dar mai ales directorii,presedintele,patronul sunt niste retardati.Eu le-am spus cum sa faca dar nu m-au ascultat…N-ai cu cine.”
    – “Aia e grasa… Aia e slaba… Ce bine i-a facut lui ala,ca lui Leo de la Strehaia cum i-a facut lui Cruduta…”
    La polul opus,stau ceilalti…”politistii moralitatii” care amendeaza orice abatere care iese din tiparul “ca afara”.Genul justitiar,uitand ca nu poti schimba o natiune peste noapte,doar pentru ca ai studiat tu sau ai locuit in nu stiu ce tara cativa ani din viata ta.Nu se poate aplica la noi…trebuie sa intelegem.
    Suntem balcanici si punct…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  6. Adascalitei Mihail / 30 March 2017 16:04

    Este trist ca acest gen de articole apar pe Internet. Este foarte usor de aratat partea neagra a unui om sau a unei natii. Provocarea adevarata consta in a gasi si a promova partile bune in toti oamenii, indiferent de ce fac sau au facut. Astfel, cultivi binele.

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  7. ala bala / 29 March 2017 22:27

    “cut the BS” .. daca zburai pe ultimul rind ai fi stiut ca ultimul rind nu poate sa incline scaunul…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 1
    Reply
  8. Adriana / 29 March 2017 14:49

    Mai trist e cand si romanilor “negalaciosi” li se intampla asta. Deja, din pacate, s-a pus o eticheta. Nu o iau personal si nu m-a deranjat, dar recent am fost in Islanda cu prietenul meu, unde un grup de romani a inceput sa vorbeasca engleza atunci cand a sesizat ca si noi vorbeam romana. Nu am inteles exact de ce la momentul respectiv, dar nici nu aveam ce sa inteleg, pentru ca ii inteleg..

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  9. Mihaela / 29 March 2017 12:45

    Mistooooo!!E un pic adevarat , de ce nu recunoasteti? Cred ca cei care sunt mai “necivilizati” sunt cei care nu cunosc , nu au calatorit etc etc noi de abia incepem sa iesim , sa vizitam , sa intelegem. Eu cred ca si frica ii face sa se imbulzeasca .E misto ca facem caterinca.Mi se pare fenomenala caterinca romaneasca .Eu calatoresc cu avionul cam o data pe luna ;pana acum nu am avut probleme grave si nu prea reuesc sa ma enervez pt ca pentru zborurile mai lungi de 4 ore iau pastiluta pentru “rau de avion” 🙂 .

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro