Adio, dar rămân cu tine!

Catchy

17 January 2016

Sâmbătă, liderul social democrat Liviu Dragnea şi-a strâns sub stindard armatele. Pentru majoritatea românilor, ziua de sâmbătă reprezintă o altă zi de weekend plină de probleme cotidiene, gospodăreşti, de parenting etc. etc. Pentru mult prea puţini români, însă, este o zi orientativă în sens politic pentru tot ce va reprezenta acest an de aici încolo. Pentru că, în mod conştient sau mai puţin conştient, ceea ce Liviu Dragnea a decis sâmbătă, declarat sau nu, ne va influenţa pe toţi. Aşa cum, chiar dacă nu a părut, declaraţiile la fel de bombastice şi goale de conţinut, cu care a ieşit Gabriel Oprea în urmă cu câteva zile, reprezintă un moment de luat în considerare. Nu pentru cele spuse de Oprea, ci pentru cele insinuate dincolo de eternul discurs de care suntem sătui.

Întorcându-ne la Liviu Dragnea, ceea ce s-a putut observa din anunţurile făcute despre întâlnirea ţinută a fost sugestia că ar exista intenţia de a implementa noi modele de campanie, dând de înţeles că şi în privinţa oricăror alianţe pe care le-ar putea face, aceste modele ar fi ceva excepţional. Vorbind despre posibilele alianţe ale lui Liviu Dragnea din aceste două campanii (Liviu Dragnea şi oricare dintre liderii politici ai momentului), situaţia este identică cu toate reformele, codurile şi proiectele pe care ni le-au tot băgat sub nas în ultimele luni, arătându-ne că, gata, lucrurile s-au rezolvat, politica românească s-a dat de 26 de ori peste cap şi s-a transformat, de data aceasta, în ceva minunat şi nemaivăzut.

nasul

Acum, eu nu ştiu ce credeţi voi, dar, eu, una, m-am plictisit şi săturat de toate alianţele astea. Aşa cum m-am săturat de aceleaşi partide, aceiaşi politicieni şi aceleaşi texte care ne sunt vândute.

Pentru că, la noi, regula a fost cam aşa: cum nu ai partid, fă alianţe!

Cum nu ai oameni politici veritabili, simte-te liber să treci dintr-un loc într-altul, fără nicio apăsare, că, oricum, nimeni nu zice nimic, iar la alegeri, totul se pierde şi se repară prin… alianţe!

Bineînţeles, toate alianţele astea care s-au făcut din ’90 până în 2016 au avut drept motivaţie interese superioare şi mai mult decât urgente în faţa unor inamici prefabricati, apăruţi în mod ciclic din rândul celor cu care, la runda precedentă de alegeri, se făcuseră, cum altfel?, decât alianţe.

USL-ul, anomalia combinaţiei ostentative dintre stânga şi dreapta, a apărut pentru a salva românii şi România de duşmanul Băsescu. Aşa cum celelalte alianţe făcute în ciuda oricărei logici şi a bunului-simţ, nu doar politice, au luat naştere pentru a ne scăpa ba de Iliescu şi Năstase, ba de PSD, de Constantinescu, de CDR şi cui i-a mai venit rândul.

În cele mai proaste telenovele, toate personajele ajung, pe rând, să se iubească, să se certe, să se culce unii cu ceilalţi, să aibă copii de toate mâinile şi încârdăşelile (până şi cu bunica de 90 de ani), să se căsătorească, să divorţeze, în fine… mai puţin să moară. Pentru că, nu-i aşa, supereroii nu mor niciodată sau, dacă o fac, ceva miraculous, probabil vreo alianţă sau vreun scenarist dibaci, îi învie şi îi face să fie iară tineri, frumoşi, bogaţi şi iubiţi.

Stranie asemănare cu trendul de la Buftea… (Pentru cei care nu înţeleg ce este cu Buftea… întrebaţi-i tot pe ei, cei care au avut grijă şi de cinematografie, ca de orice altceva românesc, de altfel.)

Eu, una, din puţina mea cunoaştere, nu ştiu să fi întâlnit un model de stat democratic, cu pluripartitism real, adică cu partide şi oameni politici pe bune, în care aceste partide să facă împreunări frapant de perverse între doctrine, ideologii şi, implicit, programe şi intenţii de guvernare complet opuse, funcţionând strict pe principiul combinatoricii fără limite.

Voi cunoaşteţi?

Sau tare curioasă aş fi să îmi spună ei, făcătorii de partide, alianţe, fuziuni şi traseism (implicit) din ce model de stat democratic al lumii s-au inspirat? Din moment ce sunt atât de siguri că ceea ce fac ei din ’90 încoace e adevărata politică şi adevărata formă pe care un pluripartitism tradus într-o guvernare a unui stat trebuie să o ia.

Numai că anul acesta politic în general şi electoral în special a mai adus o surpriză partidelor şi oamenilor lor. Alianţele nu mai merg. Dimpotrivă. Au devenit simbolul toxicităţii şi al răului în România.

A murit şi forma de manipulare în care siglele şi liderii dezavuaţi şi huliţi erau înlocuiţi cu alte sigle şi acronime încropite ca răspuns la o stare de necesitate numai de ei ştiută, dar pusă în cârca şi în plata noastră.

Adevărat, starea de necesitate a existat mereu şi există şi acum, dar nu în forma pe care ei vor să o lase de înţeles.

Necesitatea ar fi la ei prin absenţă. La noi, prin trecerea cu vederea şi acceptarea inexistenţei clasei politice şi a tot ceea ce ar trebui să însemne ea. Pentru că oricum suntem forţaţi să acceptăm ceea ce este mai mult decât evident. Aberantele şi nenumăratele combinaţii în lupta pentru putere. Orice, pentru ca puterea să fie câştigată şi menţinută.

Alianţele au murit. Şi bine ar fi să rămână moarte şi îngroapte.

Deci, fără alianţe. Ce urmează? Traiască alianţele!

Liviu Dragnea dă tonul noii forme de a face, chipurile, campanie şi, implicit, taaaaammmm…. alianţe.

În felul tipic domnului Dragnea, exemplul întâlnirii de sâmbătă vine să sublinieze un lucru. Acela care a fost subliniat şi la ultima suspendare a lui Traian Băsescu. Domnul Dragnea lucrează. Domnul Dragnea lucrează în tăcere şi în obscuritate. Şi domnul Dragnea lucrează extrem de bine în teritoriu. Acolo unde s-a şi format şi de unde a şi venit. El este tătucul alianţelor. Aşa cum Traian Băsescu este tătucul partidelor şi… al partidelor nu doar politice.

Asta însemnând că toate subspeciile politice de genul UNPR, ALDE etc. vor apărea în forme de alianţe locale. După bunul plac şi intereul prietenilor locali ai domnului Dragnea. Adică o formă cu atât mai subtilă şi voalată, interpretabilă şi pierdută de vigilenţa populară a înţelegerilor şi alianţelor teritoriale făcute pe motiv de bună guvernare. Într-o altă traducere, de bună şi dreaptă împărţire a fiefurilor şi intereselor locale.

În privinţa celorlalte entităţi cu titlu de partid, alianţele sunt deja clare. Avem un PNL rezultat dintr-o fostă alianţă electorală, urmată de o fuziune. Deci, tot o jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop.

La care se mai adaugă partide aşa-zis de sine stătătoare, independente la alegeri, rezultate dintr-o aglomerare de indivizi veniţi şi strânşi de pe urma trecerii repetate de la un partid la altul.

Fără să uităm în acest tablou politic electoral şi platformiştii, independenţii şi civicii, crescuţi în diverse pepiniere politice şi cărora li se va da drumul să zburde liberi şi curaţi pe buletinele de vot de la locale şi parlamentare. (Actualizare. Lucru deja anunţat de către Liviu Dragnea în cursul zilei de sâmbătă.)

Totul urmărit atent de ochiul apolitic al preşedintelui tuturor partidelor şi al nimănui şi al unui guvern de specialişti, apolitic până în măduva oaselor şi la fel de neaoş românesc precum sneakers-ii.

Şi, uite aşa, se conturează un tablou politic nemaiîntâlnit.

Bun, iar acum, i-aş întreba pe doamnele şi domnii lideri politici din România:

– Dacă partidul pe care îl conduceţi sau îl reprezentaţi este atât de puternic precum pretindeţi, de ce niciodată nu aţi avut curajul să vă prezentaţi la alegeri SINGURI? Fără a vă mai ascunde după alianţe convenabile şi duşmani închipuiţi pe care puteţi să îi învingeţi numai dând mână cu mână?

– Dacă, într-adevăr, numai noi, românii, contăm, aşa cum se regăseşte în toate peroraţiile voastre, iar votul nostru este real şi singurul care face diferenţa, de ce nu respectaţi toate acestea având demnitatea de a vă prezenta exact aşa cum spuneţi că sunteţi? Nu sub formă de anomalii sfidătoare oricărei logici. Oare tocmai pentru că nu existaţi? Aşa cum nu aţi existat niciodată şi vreţi să vă acoperiţi nimicul în forme cât mai variate şi la fel de lipsite de sens? Şi, oare, nu pentru că voi, mai bine ca oricine, ştiţi că până acum votul nostru a fost o mascaradă pe care nu aţi mizat niciodată, dar pe care aţi întreţinut-o dintr-un singur motiv? Acela că tot ceea ce noi trebuie să vedem e că voi vă bateţi cu săbiuţe tocite de lemn.

– Dacă tot ne-aţi invadat cu schimbări, transparenţe, coduri şi alte anexe la alte coduri, unde aţi luat vreodată în calcul şi aplicat punctual şi dovedit exact ceea ce ar fi trebuit să nu faceţi niciodată şi să eliminaţi definitiv? Traseismul vostru şi demagogia.

Iar dacă tot vă susţineţi existenţa şi vă justificaţi puterea printr-un gir popular pe care nu l-aţi avut şi nu îl veţi avea oricum niciodată dacă votul nostru ar conta cu adevărat şi dacă tot vreţi ca în acest an să faceţi o „altfel” de campanie electorală, vă sugerez primul şi cel mai important lucru pe care ar trebui să îl faceţi şi pe care ne sunteţi datori cu vârf şi îndesat să îl faceţi:

Fiecare partid, cum s-o numi el şi orice o reprezenta el, să se prezinte SINGUR în alegeri. Iar, înainte de asta, să elimine de pe toate listele electorale toate persoanele care au mai fost şi în alte partide în afara celui pe lista căruia candidează. La care să se adauge şi respectarea prevederilor codurilor pe care voi înşivă le-aţi făcut, dar care este mai mult decât evident că sunt nişte parodii ieftine. În plus şi, mai ales, respectarea Constituţiei ţării şi a tuturor legilor ei. Şi nu doar de către noi, ci în special de către voi.

Aşa vom vedea şi noi ceea ce de 26 de ani încercaţi să ne ascundeţi prin alianţele voastre şi atunci vom vedea ce şi câte adevărate partide şi adevăraţi oameni politici putem avem, trăgând în final linie şi făcând acea nouă politică şi clasă politică de care doar se vorbeşte până la obsesie.

Guest post by Marina Ene



Citiţi şi

„Crede și nu cerceta!” e o mare minciună

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

Spune, afurisito…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
532 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro