Adolescenţa copiilor mei nu este lecţia mea

Adriana Manolică

31 August 2015

Adriana ManolicăAţi văzut vreodată o conversaţie scrisă între adolescenţi ai zilelor noastre? Le găsiţi peste tot! Mediile sociale sunt practic inundate de ele. Aţi auzit cuvinte pe care şi le adresează unii altora „din prietenie”. Este suficient să mergi cu mijloacele de transport în comun şi îţi îmbogăţeşti brusc vocabularul! Aţi remarcat cu ce porecle „se alintă” – etichete lipite pe sufletele lor pentru multă-multă vreme?

Poate nu au intrat sub radarul percepţiei voastre. Dar, când eşti mamă de adolescenţi, îţi dezvolţi un simţ aparte al observaţiei. Şi te doare! Te doare atât de tare, încât te întrebi cu fiecare celulă din corp cum veți supravieţui cu toţii adolescenţei lor?

Dar ce e adolescenţa altceva decât o perioadă de acomodare cu viaţa? E un hol plin cu capcane menite să te antreneze pentru a putea intra în vârtejul vieţii.

Faţa ţi se umple de coşuri şi suferi. Poate e o lecţie despre frumuseţe, că ea vine din interior. Viaţa te invită, astfel, să descoperi ce este dincolo de suprafaţă, dincolo de un ambalaj sau dincolo de vizibil.

Corpul tău se modifică şi eşti martorul transformării tale. Înţelegi că nimic nu apare peste noapte şi că tu eşti cel care-l poate făuri pe cel ce vrei să devii.

Prietenii, tot copii, doar un pic mai mari, îţi joacă feste copilăreşti. Poţi decide să te superi, poţi decide să ripostezi, poţi decide să ieşi din jocul lor şi să-ţi cauţi alţi parteneri, alte echipe. Şi e atât de greu… Oricare ar fi calea pe care ai merge, cere efort şi angajament… Dar oare nu asta e viaţa? Nu e despre relaţionare? Când eşti adult, dacă te superi, dacă ripostezi, poţi pierde mult mai mult decât îţi poţi imagina! Şi chiar nu îţi permiţi să ieşi din fiecare „joc”. Adultul nu e altceva decât un adolescent care a învăţat că este parte dintr-o relaţie. Dacă eşti acum înţelept, e pentru că „ai supravieţuit” adolescenţei!

adolescenti

Primeşti sfaturi: unele mai bune, altele mai rele… Vin unii (poate chiar părinţii!) şi îţi spun să plăteşti cu aceeaşi monedă. Ba îţi mai spun… ca de „îmbărbătare”… că ai fi fraier dacă nu ai face-o! Ei îţi vorbesc din vechea lege, care nu e legea ta. Cândva aşa se soluţiona totul, dar tu eşti cel nou, cel pur. Tu ai adus cu tine o nouă lege: a iubirii. E felul vieţii de a-ţi spune să crezi în tine şi în judecata ta. Soluţia ta este cea care îţi dă puterea de a merge mai departe, nu soluţia altora!

Înveţi materii „inutile” – aşa îţi spui! Sau poate nu înveţi … tocmai pentru că sunt „inutile”. Şi poate ai dreptate … sau poate nu! E lecţia ta. E despre tine. Va trebui, în viaţă, mereu să alegi între ce e rău şi ce e bine pentru tine, între ce e util şi ce e inutil.

Dai examene, primeşti note, eşti ierarhizat, te vezi pe liste şi îţi spui că viaţa e o competiţie. Dar cum ai putea altfel învăţa că, de fapt, competiţia e doar cu tine: între cel vechi şi cel nou. Nimeni, niciodată, nu îţi poate lua ceva ce e al tău. Şi e al tău, dacă îl meriţi. Şi îl meriţi, dacă ai muncit pentru el.

Mă rog să am înţelepciunea să înţeleg că adolescenţa copiilor mei nu este lecţia mea, decât tangenţial. Eu sunt un facilitator al lecţiilor lor. Nu e despre frumuseţea mea, despre transformările corpului meu, nu sunt prietenii mei, nu sunt materiile mele de şcoală. Eu pot veni cu „sfaturi”, dar, de fapt, prin mine vorbeşte Universul. Eu nu fac decât să pun, astfel, o oglindă magică în faţa lor şi să le arăt cum să se descopere. Dar lecţia e a lor, eu mi-am trăit-o pe a mea! Şi mi-am trăit-o atât de bine, încât încă mai am coşmaruri legate de propria mea adolescenţă! Mă văd la ora matematică scoasă la tablă şi retrăiesc spaimele pe care doar temuta (dar azi atât de îndrăgita) d-nă profesor Muraru mi le putea da! Pesemne că nu mi-am învăţat chiar toate lecţiile…

Grea e creşterea! La orice vârstă! Nu-i aşa? Sigur că da! Doar sunt abia în adolescenţa maturităţii mele! „Creştere uşoară!” Tuturor!

Pe Adriana o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Știu să gătesc și îmi doresc copii, de ce-ai plecat?

Copiii noștri amestecă iubirea cu sexul

 

Citiţi şi

Așa te iubesc primăvara

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Irina

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,025 views

Your tuppence

  1. andreea / 31 August 2015 21:51

    cineva mi-a spus o vorba”COPIII MARI – PROBLEME MARI, COPIII MICI PROBLEME MICI” . Atunci fiica mea avea 7-8 luni. M-am suparat foarte tare pe acea persoana.”Cum? Problemele mele sunt mici? Nu dorm, il hranesc, il car mereu in brate, nu stie sa vorbeasca si plange mereu, il sterg la fund … Astea sunt probleme mici?” DA. Raspund eu acum. Imi e mai usor sa il ingrijesc pe baietelul meu de 8 luni decat pe fiica mea de 5 ani si tocmai pentru ca acum se duce singura la baie, merge, vorbeste. Despre adolescenta ce sa mai vorbesc … sora mea care incepe cl.XIIa si care a vrut tot liceul la medicina si-a dat seama ca ii place sa citeasca asa ca vrea acum un job prost platit, dar care sa ii ofere mult timp liber ca sa poata citi fiindca vrea sa devina critic literar …. mama saraca m-a sunat pe mine ca sa vorbesc si eu cu ea… poate am mai multe sanse …. Sa mai spun ca mai am inca o sora de 15 ani? Sau poate despre fratele meu care a facut patru ani de Automatizari si Calculatoare si in ultimul an a renuntat pentru a face Arte – sectia Regie …. are 30 acum si e tot student (e si actor plus ca lucreaza)? … Sau poate ar trebui sa spun de mine care am trecut acum trei ani printr-un divort cu scantei? Nici dupa adolescenta lucrurile nu se simplifica pentru o mama ci din contra – devin mai complexe si mai profunde (unde am gresit ca parinte? a fost oare vina mea sau a educatiei pe care am dat-o?) De asta multi adora bebelusii abia cand inainteaza in varsta – fiindca au vazut toate etapele, au tras linie si au inteles ca acea perioada a fost de fapt cea mai usoara.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro