Adormi, că poate trece

Mihaela Pascu

20 February 2014

Mihaela PascuŞtii cum arată rănile pe care mi le-ai făcut atunci şi care au fost, la momentul acela, pe jumătate invizibile? Arată ca azi, sub formă de lacrimi şi sentimentul că ţi-am greşit. Arată a durere pe care am ascuns-o cu ambele mâini, pe care am ţinut-o departe de tine doar ca să descopăr acum că mi-a făcut mai mult rău decât bine că n-am ţipat când a trebuit, că nu ţi-am spus că doare când a durut, că n-am ştiut să fiu altfel decât sunt. Şi toate astea în zadar.

Fiindcă nimic nu e o garanţie şi fiindcă eu mă simt mai mult decât neputincioasă când vine vorba de relaţii şi iubire. Eu cred şi-atât. Ori pentru asta trebuie să fii şi prost, şi credul în acelaşi timp. Trebuie să fii naiv şi sincer, să nu te cunoşti pe tine prea bine şi să fii obişnuit să vezi doar jumătatea plină a paharului. Să nu fii sarcastic şi să te temi de lucrurile care dispar peste noapte. Şi, cu toate aceste defecte în bagaj, să suferi ca un câine.

Uneori eşti forţat să ştergi totul cu buretele şi tu nu vrei. Tu vrei să continue povestea aia frumoasă, nu vrei să ştergi de pe tablă copacii, soarele şi câinele care alerga printre flori. Şi te superi fiindcă eşti silit să faci ceva ce nu vrei şi-l faci fiindcă ştii că nu e doar al tău. M-ai rănit şi punct şi doare şi uite cum şterg acum şi soare, şi copaci şi câine. Şi ce mă fac? Cum îndepărtez eu rănile astea, cum scap de ele, cum nu i le pun altuia în cârcă?

Ce fac eu mai departe ca să repar ce-am crezut că rezolvasem de mult, ce-am crezut că nu mai există şi că nu îmi poate strânge inima-ntr-o menghină? Fir-ai tu să fii de lipsă de sens, eşti dureroasă. Merg prin întuneric şi mie mi-e frică de întuneric, dar mult mai mult mă tem de trecut şi de sentimentul că nimic nu se schimbă, aşa că orbecăi, întind mâinile, risc să cad într-o nouă groapă.

Nu zic că-i cel mai bine aşa, dar nu-i mai bine să crezi decât să speri că o să ai parte de acelaşi rău? Nu asta ştim, în subconştient, că o să ni se întâmple atunci când nu lăsăm loc viitorului şi ne hrănim cu amintirea durerii şi a iubirii în acelaşi timp? M-a durut şi punct şi uite că doare şi în momente în care credeai că ai reuşit să ştergi tot, când aproape credeai că nu-ţi mai aminteşti nimic din senin, din priviri şi zâmbete.

C

Şi te frânge durerea asta, dar o acoperi cu mâinile şi cu lacrimile fiindcă ştii că nu ai ce altceva face. Mergi mai departe fiindcă ai numărat pe degete orele, ai sperat că timpul va fi imprevizibil şi de data asta, blând cu tine, şi că-ţi va rezerva ceva neaşteptat şi suprinzător. Şi tu ştii că, în cele din urmă, timpul chiar o să pună punctul pe “i” şi-o să te înţeleagă.

Până atunci însă, îţi plângi puţin de milă şi te înfurii pentru neîncredere. Nimic n-ai învăţat în toţi anii ăştia, îţi spui. Durerea e la fel, iar vitaminele nu au niciun efect. Adormi, că poate trece. Mai plângi, că poate uiţi. Mai speri, că poate se întoarce. Dar trece timpul şi, de la zi la zi, devii o alta. Doar uneori, chiar şi peste luni sau ani, priveşti spre trecut şi te-ntrebi ce-ar fi fost dacă. Pe urmă îţi aminteşti că ai fost singura care şi-a pus această întrebare. Te înfurii şi oftezi şi-ţi aminteşti şi că te-ai fi supus unor răni noi şi atât.

Şi dacă tot vorbeşti despre încredere, ai încredere şi atât. Până într-o zi când o să dispari şi-atunci îşi vor aminti de tine că ai iubit.

Citiţi şi

Vrei să auzi ce zmeu ești, ce mare o ai? Fi-ți-ar criza vârstei de mijloc de râs!

Iubirea e atunci când…

La naiba cu iubirile imposibile!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,352 views

Your tuppence

  1. A / 14 February 2016 0:08

    Și la doi ani după ce l-ai scris, un bărbat îți citește textul și se regăsește în tot ce-i în mintea și sufletul eroinei tale. Dar e sătul să se audă pe sine și să-i audă pe toți cărora le e drag cum repetă “las-o, nu-i de tine, iubește-te, fii mândru și puternic, ai grijă de tine, mergi cu o fată, bea cu prietenii, club, job, minding, familie, hobbyuri, natură, rutină, scop, stop”, vrea să înceteze și el și ceilalți cu sfaturi, cu îmbrățișări și cu griji, opriți-vă! Vrea doar să nu mai doară când respiră sau când deschide ochii sau când aude muzică, când îi vede în minte ochii şi gleznele, când îşi aduce aminte mirosul sânilor, gustul ei, vocea ei când îi cânta lui noaptea, mâinile când strângeau volanul, buzele ei când îi săruta mâna lui, fluturii și frica de dimineață când n-avea răbdare să aștepte să-i scrie ea prima, valurile de fericire când o ținea de umăr pe stradă sau împărțeau cana de cafea, hlizeala şi mâncatul împreună cu copiii ei, planurile de vacanțe şi de bine, lupta continuă cu mintea sa de a nu-i deschide telefonul ei să-i citească mesajele cu alții, hachițele când voia ea să fie capră cu toată lumea, bucuria lui că nu trebuie să fie ascuns cu ea şi să joace jocuri cum a făcut toată viața până atunci, toate, toate ce le-au avut împreună şi l-au făcut să iubească şi să spere. Vrea să nu mai fie ghemul din stomac și cârceii din pulpe. Vrea să aibe totul sens iar. Pentru că oricât de bărbat e, oricât de brav, frumos și încercat de anii trăiți, nu poate s-o uite. Și nici nu vrea. Și când rămâne singur cu el își scoate masca și se întreabă “Va fi mâine ziua când se va sfârși? Mai sunt eu în mintea ei, al ei? Voi fi de maine bărbatul femeii mele?”

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Narcisa Popescu / 17 July 2015 17:10

    Draga mea, stiu exact ce simti. ” kill him softly with your love”
    1. Iarta-l, iarta-te pe tine, nu te pedepsi pe tine pentru ca el e(oare) un asshole.
    2.Iubeste-te pe tine si curata-ti sufletul de demonii pe care ti i-ai creat.Fii puternica si uita-te cu atentie in jurul tau: oameni care nu sant perfecti, florile, copacii… Deschide dulapul cu hainele tale, trusa de fard , bucura-te de tricourile, fustele, pantalonii care-ti plac. Cand gasesti ceva ce nu-ti mai place pentru ca asociezi acea haina cu el, arunca.pot fi si haine de brand. curata cu veselie , incantare si dupa ce ai terminat de ales ce ramane si ce dispare, apoi ia la rand ce a ramas si zambeste: te-ai redescoperit! esti din nou acea persoana extraordinara care erai si care esti din nou acum. priveste-te in oglinda si daruieste-ti un zambet cald:vezi cat de frumoasa esti? continua sa faci asta cu toate obiectele din casa ta. In momentul in care tragi aer adanc in piept, te-ai vindecat

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Laura / 24 May 2014 19:28

    Doamne ce mi-a mers la inima textul asta. Este exact ce aveam nevoie sa ma descarc, ca’s plina de furie si neputinta.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  4. Mihaela Pascu / 20 February 2014 20:22

    Multumesc mult! Ma bucur ca ti-a placut! Voi reciti romanta!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. rose / 20 February 2014 17:24

    este un text super, mi-am amintit de tinerete… 😉
    printre altele, Minulescu se întreba si el în a sa “Romanta meschina”…. enjoy

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro