“Adulterul salvează căsnicii.” Pe bune?

Melinda De Ross

30 August 2017

MELINDA DE ROSSCa orice femeie Catchy, nu doar scriu aici, ci și citesc ori de câte ori am ocazia. Și cele mai savurate și controversate articole sunt cele legate de infidelitate. Pe bună dreptate, căci subiectul ăsta scoate la iveală niște mentalități de îți stă mintea-n loc.

Mai zilele trecute am citit un asemenea text, în care o femeie afirma ceva de genul “adulterul discret poate salva o căsnicie”. L-am citit de două ori și m-am scărpinat în cap, încercând să-mi dau seama dacă nu cumva sunt eu tâmpită, sau mentalitatea asta pe care am auzit-o și pe la bunica e complet aiurea.

Mă întreb în primul rând, oare ce e ăla “adulter discret”? Adică seara, când domnul se pregătește să plece la întâlnire cu amanta, nevasta îi aranjează gulerul și îi șoptește : “Iubi, ai grijă să nu te vadă nimeni, și te rog eu mult să folosești prezervativ, că nu vreau să iau cine știe ce boală.” Sau, dacă doamna e cea care înșală și soțul are chef de sex, ea îi șoptește discret: “Iubi, tu nu-mi mai inspiri sentimente d-astea, tu ești doar boul care plătește facturile, dar pentru tăvăleală am un tigru la care mă duc de trei ori pe săptămână. Dar stai liniștit, nici măcar prietena mea cea mai bună nu știe de el.”

Pe bune?! Numai cuvântul asta, “adulter”, și tot ce implică el, este împotriva principiilor unei căsnicii, încă de pe vremea când s-a scris Biblia. De aia te căsătorești, să-i fii loial partenerului tău și să construiești o viață împreună cu el, și cu bune și cu rele. Căsnicia înseamnă muncă și compromisuri, dar orice compromis are limite. Și e la fel de adevărat că nu orice căsnicie poate dura toată viața.

marilyn

Sunt oameni care se căsătoresc fără să se cunoască bine, și în timp descoperă anumite incompatibilități care nu au leac. De asemenea, mai sunt și oameni care uneori au așteptări prea mari de la partenerul de viață, și la un moment dat se găsesc în postura de a fi prinși într-o căsnicie nefericită. Mulți renunță fără luptă, și asta e cauza numărul unu a divorțurilor, mai ales după ce proaspetele cupluri descoperă că exploziile hormonale de la începutul relației nu durează o veșnicie, și pasiunea suferă modificări cu timpul (de stins nu se stinge decât dacă o lăsăm noi).

Alții se resemnează pur și simplu și continuă să trăiască în virtutea inerției, ba apelând la adulter (mai mult sau mai puțin discret), ba acoperindu-se cu un strat de indiferență, ori suferind în tăcere. Puțini sunt cei care aleg să lupte până în ultimul moment să găsească metode inventive de a-și salva relația și de a determina dacă într-adevăr căsnicia lor e sortită eșecului. Și chiar dacă de multe ori răspunsul este da, acești oameni sunt de admirat, nu doar pentru că au luptat până la capăt, ci pentru că au curajul să spună stop și să o ia de la început. Pentru că a te resemna într-o căsnicie nefericită este o dovadă de lașitate, și mai presus de toate, un semn că nu te iubești pe tine însăți. Fiindcă viața o trăim doar o dată, și suntem datori să facem tot ce ne stă în putere să fim fericiți, chiar dacă asta implică un divorț.

Am avut cândva un comentariu de la o cititoare care spunea că eu nu pot să accept trădarea. Absolut adevărat! Cred că orice persoană care are respect față de sine și un simț puternic al moralității detestă trădarea. Cui i-ar plăcea să fie mințit? Știu că sunt oameni care aleg sa închidă ochii în fața trădării, oameni pentru care minciuna e un stil de viață. Și e păcat, pentru că prin asta își refuză ei înșiși șansa la fericire.

Oricât de urâtă ar fi realitatea, nu trebuie să ne ascundem cu capul în nisip, pentru că odată și odată tot ne lovește – o altă lecție pe care am învățat-o temeinic în viață. Mai bine să fim pregătiți și să facem primul pas, oricât de înspăimântător ar fi necunoscutul din fața noastră. Pentru că mai devreme sau mai târziu, tot ne întâlnim cu el. Depinde doar de noi cum va decurge această confruntare cu realitatea.

Pe Melinda o găsiți și aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Unde dispar iubitele după căsătorie

Femeia în… albastru – Lady Macbeth/The Young Lady

Vezi că în weekend plouă la Paris!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,470 views

Your tuppence

  1. Ella / 3 October 2017 17:46

    Subscriu Melinda! In fapt, consider ca infidelitatea in cuplu e punct terminus si, daca cel care inseala ar fi avut iubire fata de partener, dorinta de a fi in acel cuplu si mai ales caracter, nu ar fi inselat ci, ar fi pus punct si apoi isi putea deschide agenda, singur/a fiind. Nu as condamna pe nimeni ca la un momendat te trezesti ca nu mai simti la fel pentru celalalt, ca iti doresti altceva, ca te-ai schimbat si vezi lucrurile altfel…dar sa minti, sa ascunzi, sa inseli un partener pe care tu l-ai ales, doar ca sa pastrezi niste aparente, o anumita imagine de om integru si din comoditatea de a nu lua decizii, daca tot se poate si in paralel…asta mi se pare condamnabil. Peste toate, cred ca cei care sunt incapabili sa respecte un om sau o relatie nu pot iubi cu adevarat pentru ca iubirea sincera este incompatibila cu infidelitatea.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
    • Melinda De Ross / 8 October 2017 18:43

      Sunt complet de acord, Ella! Infidelitatea nu tine doar de iubire, ci de respect. Daca nu ai respect fata de partener, relatia e o bataie de joc: unul isi bate joc, celalat suporta.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  2. Rares D / 30 August 2017 22:21

    Sau macar incercarea! Se spune ca cea mai buna terapie pentru un cuplu este a treia persoana. Just! Din propria experienta vorbesc, dar si din a altora. Casnicia mea era praf! Cu multe incercari de salvare, de discutii, de tachinari, nada! Nu aveam pe nimeni, nu avea pe nimeni. Ne desparteau neintelgerile, scandalurile monstru din orice, nu mai gaseam nimic comun, compatibil, doar nemultumiri si invinuiri de-o parte si de alta. Scandaluri, scandaluri, nu gluma, cu injurii, cu jigniri. Hopa, cand a descoperit nevasta-mea ca ma place si plac alta femeie, ca mai si vreau sa divortez, a schimbat kalimera! Am devenit brusc de neinlocuit, eram perfect, niciun defect! De ce? Nici azi nu stiu. Asa a vrut ea. Erau doi copii, copiii nostri. Si scandalurile acum tot ale noastre sunt. Dar nu ma mai place nimeni. Prea tarziu.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 4 Thumb down 6
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro