Alain de Botton – De ce iubim femeile

Alain de Botton

9 September 2011

În focul timpuriu al pasiunii, îndrăgostiţii  sunt uneori tentaţi să încerce un joc periculos: în timp ce îşi odihnesc capetele pe aceeaşi pernă, în miez de noapte, unul îi poate şopti celuilalt întrebarea Ce-ţi place la mine?

Cel mai probabil, răspunsul va fi surprinzător, chiar neplăcut pentru o femeie, pentru că, dacă iubitul va fi  sincer, ea riscă să descopere că e departe de a-l atrage sexual prin calităţile psihice şi fizice pe care miza. S-ar putea să fie un adevărat şoc să descopere că adevăratul motiv pentru care iubitul o găseşte adorabilă şi incitantă este pentru că are o aluniţă micuţă pe bărbie, sau pentru că nu prea poate să-l pronunţe pe “s” cum ar trebui, pentru că este sfioasă când vorbeşte cu vânzătoarele din magazine, pentru că are o pijama urâtă, cu elefanţi, pe care o poartă atunci când îi este rău, ori pentru că se teme de fiecare dată când zboară că avionul nu va ajunge întreg la sol.

Nu vi se par ciudate aceste motive  pentru a dori pe cineva?  Te-ai aştepta ca defectele fizice, hainele urâte sau nişte nefericite trăsături să fie tolerate, dar ca acestea să constituie chiar baza entuziasmului pentru o altă persoană, asta pare să ţină mai degrabă de tărâmul psihopatologiei. Şi totuşi, dacă cineva ar cerceta motivele pentru care bărbaţii iubesc femeile, ar decoperi – chiar în nucleul pasiunii pentru ele – o colecţie din cele mai stranii detalii şi abateri de la regulă. Pentru o femeie mândră de inteligenţa ei, de perfecţiunea pielii ei, de încrederea şi de sănătatea ei pshihologică, aceasta este o lecţie foarte dureroasă despre perversitatea bărbaţilor. Dar pentru femeia jenată de aluniţa ei, de pijamalele ei, de sfiala şi fobiile ei, acelaşi lucru este un motiv de uşurare şi de un extraordinar confort.

Dragostea mea pentru Claire a început într-un tren, între Edinburgh şi Londra, deşi ea n-avea cum să-şi dea seama atunci ce furtună a stârnit. Stătea pe banchetă, în faţa mea, cu picioarele încrucişate, răsfoind un raport de la birou, făcând din când în când nişte socoteli pe un calculator de buzunar, fără să fie conştientă de personajul ciudat care se prefăcea că citeşte o revistă Vogue (lăsată de un pasager ce coborâse la Newcastle) şi care se holba la ea uimit, cu o expresie aproape imbecilă de om care tânjeşte fără limite. Păr scurt, şaten, dinţi neregulaţi, ten palid, ochi albaştri-gri, ochelari, o jachetă tricotată de caşmir ce avea o mică pată ce părea să fi fost lăsată de macaroanele de la un prânz. Undeva, la sud de Manchester, într-o vale îngustă plină cu oi, îngerul a fost deranjat de la munca lui de un băiat – Roger, dup numele de pe ecuson – ce împingea un cărucior cu băuturi. Amabilă, a cumpărat un suc de mere, în loc de unul de portocale, care se terminase în Yorkshire. Urmărind-o, maniacul insistent deja se gândea la căsătorie, la casa de pe o stradă străjuită de cireşi, la serile de duminică, când i-ar fi scos ochelarii, ea şi-ar fi asezat capul lângă al lui şi el i-ar fi umblat cu degetele prin şuviţele castanii şi ar fi cunoscut mulţumirea care durează. Cu astfel de planuri în gând, poate a fost un noroc că îngerul nu a reuşit din trei încercări să înfigă paiul în cutia cu suc şi s-a aplecat către el zicând “La naiba, nu poţi tu?” Şi i-a înmânat cutia având cel mai încântător surâs cu vâful limbii răsucit în sus pe care l-a văzut vreodată la cineva care îi cerea un serviciu.

Cel mai uimitor lucru în legătură cu naşterea pasiunii mele pentru Claire a fost faptul că m-am concentrat imediat pe imperfecţiunile ei: ochelarii, dinţii depărtaţi, jacheta pătată, şi aceste detalii au continuat să joace un rol central în entuziasmul meu pentru ea chiar şi după ce i-am cunoscut şi celelalte calităţi.

În ce-o priveşte pe Claire, desigur că strungăreaţa o stânjenea şi o făcea să zâmbească reţinut, şi de aceea în mod repetat a menţionat urgenţa vizitei la un ortodontist pentru corectarea acestei imperfecţiuni dăunătoare. Dar pentru cei care cred că dorinţa trebuie să se agrege imediat şi necesar doar în jurul unei mari frumuseţi, inteligenţe sau a unui mare caracter, paradoxul a fost că mie tocmai asemenea neregularităţi mi-au oferit ancora pentru trăirile sexuale faţă de ea. Dorinţa mea s-a încăpăţânat să se lege de acestea în locul zâmbetului ei cald, chipului perfect ori a conversaţiei inteligente. N-am văzut distanţa dintre dinţii ei ca pe o abatere supărătoare de la un aranjament ideal, ci ca pe cea mai originală şi demnă de iubire redefinire a perfecţiunii dentare. Când am discutat cu prietenii mei despre atracţia faţă de Claire desigur că am menţionat cele mai respectabile motive, dar faţă de mine cel puţin n-aş putea ascunde că ceea ce mă stârneşte nu este decât un spaţiu între doi dinţi din faţă.

De ce oare bărbaţii găsesc de obicei ceva care îi atrage tocmai în trăsăturile incomode ale corpului sau firii unei femei, mai precis în acele zone la care nici ea nu s-ar aştepta vreodată să fie apreciate şi ar putea fi chiar jenată? O explicaţie este aceea că bărbaţii îşi doresc intimitatea cu femeile de care sunt atraşi şi că o condiţie indispensabilă pentru a fi intimi este ca femeia să-şi dezvăluie vulnerabilităţile. Iar aceste mici neregularităţi ale femeii sunt tocmai semnele vulnerabilităţii şi ca urmare, o promisiune de intimitate, că ele vor deveni atractive şi foarte apreciate. Dinţii cu strungăreaţă, aluniţele, cicatricile, pronunţia defectuoasă sau pijamalele urâte sunt porţi de acces spre o persoană mai retrasă. Sunt de fapt acele neobişnuite, dar de neînlocuit căi de a ajunge direct la sufletul unei femei.

Şi este ciudat cum, de cele mai multe ori, cei care promovează femei dezirabile nu reuşesc să înţeleagă acest lucru. Fotografii le cer imperativ make-up artiştilor să acopere orice petişoară, regizorii îşi doresc ca actriţele din rolul principal să se îmbrace cu stil şi să şadă într-o postură ţeapănă, impresarii de modă îşi trimit modelele la dentist sau la hair stilişti de lux. Dacă ar înţelege odată mai bine ce-şi doresc bărbaţii! Atunci ar recunoaşte extraordinara atracţie sexuală pe care o poate trezi părul ciufulit şi o jachetă împletită cu pete de la macaroane. 

Despre autor, aici www.alaindebotton.com.

Loving details of someone/Attractive details

Lovers in the early throes of passion are occasionally tempted to play a dangerous game. In the dead of night, with their heads resting close together on the same pillow, one of them may whisper to the other playfully, “Why do you find me attractive?”

The answer is likely to be surprising, even appalling for a woman, for if a male lover is being honest, she risks discovering that she is far from proving sexually attractive for the kinds of psychological and physical qualities she might most value in herself. Indeed, she could be shocked to discover that the real reason why her lover finds her adorable and arousing is because she has a little mole on her chin, or because she can’t quite pronounce her s’s properly, because she’s shy when talking to sales assistants in shops, because she owns an ugly pair of pyjamas with an elephant pattern on them which she wears when she’s feeling ill, or because she’s always afraid that the aeroplane she’s flying in will not make it to the ground in one piece.

Are these not peculiar reasons for one person to lust after another? One would expect that physical deformities, ugly clothes and unfortunate traits would be tolerated, but for these to form the basis of one person’s enthusiasm for another appears to belong to the realms of psychopathology. And yet, if one looks into the reasons why men love women, one will often find – at the kernel of the passion – a collection of these most peculiar details and irregularities. For the woman proud of her intelligence, perfect skin, confidence or psychological health, here is another painful lesson in the perversities of men. But for the woman ashamed of her mole, pyjamas, shyness and phobias, it is simultaneously a reason for extraordinary relief and comfort.

My love for Claire began on a train between Edinburgh and London, though she could not at first have known the turmoil she’d inspired. She sat with her legs crossed on the opposing bench, flipping through a company report, occasionally entering digits into a pocket calculator, unaware of a peculiar-looking character pretending to read a copy of Vogue (abandonned by a passenger who had alighted in Newcastle) and staring at her with a stunned, almost imbecilic expression of boundless longing. Short brown hair, wonky teeth, pale skin, blue-grey eyes, glasses, a cashmere cardigan with a small stain of what might have been lunch’s macaroni. Somewhere south of Manchester, in a narrow valley filled with sheep, the angel was stirred from her work by a drinks trolley, navigated by a man identified by his name-tag as Roger, from whom she courteously bought a carton of apple juice, having initially requested orange but been told it had run out in Yorkshire. Already the prying maniac had thought of marriage, a house in a cherry tree-lined street, Sunday evenings where he would take off her glasses, she would lay her head beside his and he would comb her chestnut strands and at long last know contentment. In light of this project, it was perhaps fortunate that the angel’s straw refused to follow its designers’ intentions, and that after three unsuccessful stabs at the foil, the young woman leant across and said, “Oh fuck, can you have go?” handing over the apple carton with the most enchanting smile the tongue-tied suitor felt he had ever seen.

What was most striking about the birth of my desire for Claire is that it focused at once on the imperfections: the glasses, the crooked teeth, the stained cardigan – and these details continued to play a central part in my enthusiasm for her even after I had been introduced to her other qualities.

Of course, as far as Claire was concerned, the gap between her teeth was the cause of much embarrassment and restrained smiles, and she repeatedly spoke of paying a good orthodontist to correct this damaging imperfection. But the paradox for those who believe that desire must immediately and necessarily collect around great beauty, character or intelligence, was that such irregularities provided the anchor of my sexual feelings for her. My desire stubbornly decided to collect there rather than around her warm smile, perfect figure or intelligent conversation. I didn’t see the gap as an offensive deviation from an ideal arrangement, but as an original and most love-worthy redefinition of dental perfection. When I discussed my attraction with friends, I naturally mentioned the more respectable reasons – but to myself at least, I could not disguise that I had fallen in lust with nothing less than a gap between two front teeth.

Why do men often find something attractive in the awkward features of a woman’s body or psychology, in precisely those areas where the woman herself would never expect to be appreciated and might even be embarrassed? One explanation is that men desire intimacy with the women they are attracted to, and that an indispensable part of being intimate is for a woman to reveal her vulnerabilities. And it is because these small irregularities in a woman are a sign of her vulnerability and therefore a promise of intimacy that they become attractive and are so highly valued. The gappy teeth, moles, scars, strange mispronunciations or ugly pyjamas are gateways to a more private person, they are the unusual but indispensable gateways to a woman’s soul.

It is strange how often those who promote desirable women fail to understand this, photographers order their make-up artists to cover up blemishes on the skin, film directors wish their leading actresses to dress stylishly and avoid slouching on chairs, fashion agents send models to dentists and posh hairdressers.

If only they understood male desire better. Then they would recognise the extraordinary sexual attraction of tousled hair and old cardigans with maccaroni stains.

Alain de Botton

Citiţi şi

Ce se întâmplă în iubire

Secretul relațiilor care merg

O zi la aeroport. Dacă aş scrie un jurnal

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,425 views

Your tuppence

  1. Ramona / 10 January 2014 22:16

    Acesta este un extras din cartea lui Botton, “Eseuri de indragostit” care descrie etapele unei povesti de iubire. Bineinteles, ce e prezentat mai sus este momentul in care el se indragosteste de Claire. Mai tarziu, Claire se indragosteste de altul si cei doi se despart (sorry to disappoint you). Asa ca si indragostirea is just a phase. 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  2. Flirt în cabina de probă – Women R Us | Catchy / 29 December 2013 16:59

    […] de ani de zile – este reîmprospătat de noul parfum al posibilității. Nu ar fi minunat dacă ne-am (re)îndrăgosti de noi, în fiecare zi, reinventându-ne imaginea? Nu ar fi minunat dacă am învăța să flirtăm zilnic […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Salatră feisbucoasă | Catchy / 25 October 2013 12:19

    […] Oare dacă ar fi exclusiv un Facebook dedicat dragostei şi blândeţii, frumos meşteşugită, câţi prieteni am avea în listă? Câte like-uri? Am […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Religia ateilor, umanismul şi rolul intelectualului public la Alain de Botton | Catchy / 31 March 2012 13:47

    […] Tweet Pentru mine, cariera de intelectual public extrem de vizibilă a lui Alain de Botton reprezintă şi o călătorie personală.  El a urmat calea pe care mi-ar fi plăcut să o urmez […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Horoscop săptămânal 26 martie – 1 aprilie 2012 | Catchy / 26 March 2012 8:03

    […] unde să caute, căci mare e grădina internetului! Interesant este, de exemplu, documentarul lui Alain De Botton, Epicurus on Happiness (Epicur despre […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Claudia Moscovici / 2 October 2011 21:57

    Alain,

    Claire este o femeie norocoasa! Imi place felul personal in care abordezi teme filozofice si despre dragoste, si despre… Proust. Am inclus informatie despre cartea ta despre Proust in articolul meu cel mai recent.

    http://literaturesalon.wordpress.com/2011/10/02/remembrance-of-things-proust-alain-de-botton-william-carter-and-michael-norris/

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  7. Sorina / 16 September 2011 16:10

    Foarte simpatic articolul! Nu stiu cat de adevarat insa. Daca ar fi, atunci tot felul de mari frumuseti, care mai de care mai sculptate de diversi chirurgi, ar trebui sa fie singure si deprimate. Si nu e oare tocmai pe dos? Nu stiu cati barbati se omoara dupa ochelari si strungarete, dar sunt cu siguranta extrem de multi care ajung chiar sa plateasca bani grei pentru perfect bodies.

    Ca s-o gasi cineva si pentru Betty nu neg, dar ca i-ar lovi pe barbati vreo pasiune nebuna pentru aparatul dentar ma indoiesc.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  8. Mirela Baron / 9 September 2011 11:10

    Ajutor! inseamba ca sunt ‘ barbat’ ? Doamne, cit de frumoase sunt aceste mici imperfectiuni la barbati!…Si mie imi plac barbatii care se jeneaza ca au un pic de burtica, sau ca au albit, sau ca sunt stingaci pe ringul de dans. hahaha

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro