Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Alexa – o poveste paradoxală

25 April 2018

Era a doua săptămână în care ea se simțea rău și vomita ca după un ceasornic setat la fix 6:30 dimineața. În primele două zile, căci a început de luni dimineața, a crezut că era de la pizza cu scoici pe care o mâncase duminică. Miercuri și-a imaginat că e mirosul odorizantului din mașină și, enervată, cu un gest total nedemn de o doamnă, l-a azvârlit în mijlocul intersecției. Joi a strâns toate lumânările parfumate de prin apartament și le-a îndesat în punga de gunoi. Vineri, o colegă i-a dat un colebil și i-a zis să nu mai mănânce chestii prăjite sau picante că e de la fiere. Vineri seara a telefonat la medicul de familie cerând o programare la un consult și o ecografie abdominală. Nu erau locuri seara decât miercurea viitoare, dar ea avea ședință miercuri și a rămas pentru vineri, peste o săptămână.

Alexa fusese copil unic la părinți, alintată mult și de părinți, dar, mai ales, de cei patru bunici; fusese un copil dificil. Și mutrița aia angelică cu cârlionți blonzi, și ochii mari albaștri precum cerul de primăvară o ajutau să fie centrul atenției. De prin clasa a patra, a început să fie o răzvrătită și să nu respecte nicicum impunerile și rigorile școlii sau ale familiei. Părinții ei, medici pediatri amândoi, ar fi vrut să stea mai mult cu ea și să încerce să înțeleagă ce anume îi stârnea comportamentul acela nesupus. Dar turele duble la spital și, mai ales, gărzile îi epuizau și pe ei. De aceea, de multe ori renunțau și o lăsau să facă ce dorește; numai să fie liniște în casă, să se poată odihni cu rândul.

Liceul l-a terminat tras de păr și apoi, la facultate, a intrat încă din prima sesiune, contrar așteptărilor. De învățat nu se omora, ce e drept, dar era isteață și asta o salva de cele mai multe ori din toate belele.

În facultate, s-a potolit și, deși mergea weekend de weekend în discoteci și baruri cu grupul ei vesel, notele din sesiuni erau bune. În anul trei, a vrut să renunțe și să își ia un job, ca să aibă bănuții ei și să fie complet independentă.

S-a prezentat la un interviu, dar șeful de la resurse umane al firmei, un tip foarte atractiv ca aspect, divorțat și tată de băiat, i-a explicat că ar fi bine să își termine studiile și ce avantaj ar avea dacă se angajează cu licența luată.

mama si copil fiu

Tipul a invitat-o în oraș. Era plăcut și avea ceva magnetic, care o atrăgea foarte mult. A urmat o iubire copleșitoare pentru amândoi așa că, în vară, după examenul de licență, cei doi s-au căsătorit. Căsătoria nu le-a schimbat relația, ba, din contră, le-a consolidat-o. O singură mare problemă rămânea între ei ca motiv de supărare, dorința ei de a merge vinerea în cluburi cu fetele. El, Dragoș, soțul ei, chiar nu avea energie pentru așa ceva și, până la urmă, a cedat și a lăsat-o să meargă cu grupul ei unde dorea. Ea ar fi vrut să aibă un copilaș, dar în cei șase ani de căsnicie, nu a rămas însărcinată vreodată.

Vineri seară, fetele din grupul ei au fost iar în „Fratelli”, Alexa a rămas acasă cu un ceai și o carte pe care voia să o termine. Sâmbătă s-a trezit după 6 și ceva dimineața, a vomat puțin, apoi s-a băgat la loc în pat și a dormit până la prânz. A fiert câteva legume și le-a mâncat cu pâine prăjită în toaster, a spălat rufele și, după o oră, era deja iar obosită. A dormit până după-amiaza, când au sunat-o părinții să o întrebe cum se mai simte. A discutat pe rând cu fiecare și le-a spus că va face vineri un consult și o ecografie abdominală. Apoi a stat și a reflectat puțin la viață ei de persoană „independentă”.

Și-a amintit una dintre certurile cu Dragoș, când îi intrase în cap să facă un copil, ea s-a dus fără să îi spună lui la clinica de fertilizare în vitro. Unul dintre reproșurile lui era că este o egoistă alintată și nu s-a maturizat, deși face în curând 31 de ani. El îi explicase clar, încă de la prima întâlnire, că nu își mai dorește un copil. Are un băiat care este deja adolescent, din prima căsătorie, și nu ar vrea să o ia de la început cu scutece, biberoane, plus grijile imense și responsabilitate față de o altă viață de om. În plus, divorțul de prima soție îl vaccinase și a realizat că oamenii se iubesc un timp, dar nu este o regulă să rămână împreună de dragul copilului. Băiatul lui suferise din cauza acestui divorț și nu putea să mai facă încă un copil să sufere. Și, într-un fel, de la această discuție, începuse declinul relației lor care s-a terminat apoi în câteva luni cu un divorț amiabil, dar dureros pentru ea.

După divorț, pe care îl considera ca pe un examen de viață picat cu brio, nu a mai ieșit cu nimeni și se cam ferea când cineva încerca să se apropie de ea. Singurul bărbat căruia îi zâmbea în fiecare dimineață când ajungea la serviciu era tipul de la parcare. Știa despre el că îl cheamă Raul și că e necăsătorit. De multe ori îi dăduse cheile de la mașină să i-o parcheze, când ajungea târziu, și el, amabil, îi făcea acest serviciu cu plăcere. Prietenele din grupul ei de rebele glumeau cum că Raul ar fi îndrăgostit de ea în secret, dar e prea timid să i-o declare! Ea zâmbea la ipoteza asta și le răspundea că sunt invidioase. A trecut greu săptămâna cu aceleași stări de vomă dimineața și o oboseală cronică permanentă. Miercuri, la ședința de bilanț, era cât pe ce să adoarmă…

Vineri seara s-a prezentat la cabinetul medical, a intrat la ecografie întâi, medicul specialist a întrebat-o direct ce o supără. A pus gelul rece pe abdomenul ei plat și a început să miște aparatul, a văzut ficatul care era normal; la colecist nu avea nimic, nici pietre, nici mâl cum credea ea, a vizionat apoi rinichi pe rând, apoi a întrebat-o dacă este căsătorită, ea a răspuns cam înțepată că este divorțată.

– Domnișoară, când ați avut menstra lunară?

– Păi, luna asta, nu am avut deloc, a spus ea mirată că nu mai știa.

– Și luna trecută??

– Nu mai rețin, a spus ea, uluită de-a dreptul. Dar ce vreți să spuneți, mai exact? a întrebat ea și un gând teribil a străbătut-o ca un curent electric. Nu, nu se poate, este o glumă, nu? EU NU POT FI ÎNSĂRCINATĂ!

– Domnișoară Alexa, priviți „gluma”, vă rog, are cam nouă săptămâni și inimioara îi bate repede foarte repede. Căci în săptămâna a noua de sarcină, copilul începe să arate ca o mică ființă umană, deoarece coada embrionară a dispărut complet. Brațele cresc, oasele se dezvoltă și brațul poate fi îndoit de la cot. Poate să-și strângă mâna sub formă de pumn și poate începe să-și sugă degetul mare. Se formează picioarele și gleznele, iar pleoapele, care acum acoperă complet ochii, nu se vor deschide decât după săptămâna 26 de sarcină. Urechile continuă să se dezvolte, iar lobul urechii de dimensiuni foarte mici este acum vizibil. Inima copilului a început să bată începând cu ziua 24, însă acum s-au format cele patru camere și valvele încep să se dezvolte. Deși este acum extrem de mic, deoarece funcțiile de bază sunt formate, va începe să ia rapid în greutate. Acum, copilul dumneavoastră măsoară aproximativ 2,3 centimetri, fiind cât un bob de strugure și are aproape două grame.

– Domnule doctor, sunt foarte mirată și mi se pare ireal tot ce mi se întâmplă de zece minute încoace. Să vă explic! Am fost căsătorită șase ani și nu am rămas deloc însărcinată, deși mi-o doream din tot sufletul, iar de la divorț, de un an adică, eu sunt singură!

– Domnișoară, pe mine nu mă interesează viață dumneavoastră intimă, eu vă spun ce este de datoria mea să vă spun acum. Copilul este sănătos, are dimensiuni și parametri normali pentru această etapă. Mergeți și discutați toate detaliile cu medicul de familie, apoi trebuie să vă faceți analizele și, în funcție de ele, va trebui să luați niște suplimente și să urmați un regim alimentar ca să scăpați de grețurile matinale. În mod normal, ele vor dispărea dacă respectați indicațiile.  Gândiți-vă logic, nu aveți menstra de cel puțin două luni și acest copilaș există și crește în uterul dumneavoastră!

Alexa s-a îmbrăcat, a luat hârtiile, iar pe hol s-a așezat pe primul scaun și a început să plângă în hohote.

În sala de așteptare, mai era un cuplu tânăr,o doamnă cu un băiat de vreo 10 ani, ce aștepta să intre la ecografie și o bunică. Aceasta s-a apropiat de fată și a înconjurat-o pe după umeri și i-a zis încet să nu mai plângă, căci plânsul nu va rezolva nicio problemă de viață.

Alexa a continuat cu plânsul încă câteva minute, încercând însă să își revină. Apoi, cu un gest hotărât, s-a dus la toaletă și s-a spălat bine pe față. După aceea, în timp ce se ștergea cu un șervețel, doamna a întrebat-o ce diagnostic i-a pus domnul doctor. Alexa a privit-o în ochi și, din plâns, a izbucnit într-un râs nervos, spunând:

– Nu sunt deloc bolnavă, sunt doar foarte însărcinată!

– Păi, asta chiar este un motiv de bucurie, a mai spus doamna aceea.

– Teoretic, da! a spus și Alexa, până la divorț aș fi dat orice să am un copil, am fost chiar la o clinică de fertilitate pentru acest lucru! Numai că, soțul meu a divorțat de mine pe motiv că sunt egoistă și alintată, iar de un an de zile, eu sunt singură. Ce este culmea, este faptul că nu îmi amintesc cum s-a întâmplat acest fapt miraculos! Și mai este ceva și mai intrigant. De ce, părinții mei au întotdeauna dreptate? Mi-a spus mama, anul trecut, să am grijă ce îmi doresc, că așa o să mi se întâmple! Și eu ce mă fac acum, cum să mă duc și să îi spun că a avut dreptate; dar, mai ales, cum îmi voi crește copilul fără să știu cu cine l-am făcut?

Doamnă în vârstă a privit-o cu înțelegere, a mângâiat-o pe umăr și i-a zis:

– Ai încredere, căci lucrurile se vor rezolva cum nu se poate mai bine. Mama ta, ca și mine, ca și tine, ca fiecare tânăr/tânără de pe pământ, s-a împotrivit sfaturilor primite de la părinți, încercând să fie liberă și independentă, doar că viața i-a demonstrat că părinții au avut dreptate și nu i-au vrut răul!

– Bine, dar eu, cum voi crește acest copil?

– Vei găsi în tine putere, cu ajutorul lui Dumnezeu și, nu în ultimul rând, cu ajutorul părinților tăi, vei vedea. Dar ce meserii au?

– Părinții mei sunt medici pediatri, au fost colegi de grupă în facultate!

– Glumești, nu? Păi, tu nu vezi că norocul este de partea ta!? Cine altcineva te poate ajuta mai competent și mai iubitor, decât un cuplu de bunici medici pediatri? Ia, gândește-te și tu!

– Da, cred că aveți dreptate, doamnă! Vă mulțumesc frumos pentru înțelegerea dumneavoastră și ajutorul dat!

Alexa a ieșit din cabinet, a chemat un taxi și a ajuns acasă în zece minute. Pe drum, a reflectat la ce s-a întâmplat în urmă cu două luni și un fulger roșu i-a trecut prin cap. A sunat la una dintre prietenele ei cu care ieșea în club vineri de vineri și a rugat-o să le invite și pe celelalte trei, la ea acasă, cât mai urgent!

În nici 45 de minute, grupul vesel s-a reunit în sufrageria ei.

Fiecare dintre cele patru prietene de nebunii se întreba ce s-a întâmplat oare cu Alexa, de le-a convocat atât de urgent.

– Fetelor, am o mare rugăminte la voi și contez mult pe memoria voastră, vă rog să îmi povestiți fiecare, pe rând, ce vă amintiți de la ziua mea!

Bianca, lidera lor, a spus simplu:

– După serviciu am fost în club, am băut multă bere cu tequila, cam șase-șapte beri de căciulă, am dansat pe rupte, tu ai plecat cu un tip cu care dansaseși mai tot timpul, iar noi am plecat să mâncăm ceva la Georgiana acasă.

– Dar, de ce te agiți așa, ai pățit ceva de ai fața asta plânsă?

– A nimic, a zis ea surâzând misterios și totuși amar, sunt însărcinată!

Discuția cu fetele a fost tare animată, fiecare dintre ele era mirată cum de i se întâmplase așa ceva când în cei șase ani de căsătorie nu rămăsese nici măcar o dată însărcinată. Alexa a încercat să pună cap la cap și informațiile date de fete, despre seara zilei respective. Au scos fiecare telefoanele și au privit la ce fotografii făcuseră împreună la petrecerea de ziua ei. Între fotografii, erau câteva în care ea dansa cu tipul pe care îl „agățase” în acea seară și care o însoțise acasă.

Bărbatul era foarte arătos și foarte manierat, spusese parcă că este în delegație sau ceva legat de serviciul lui. Faptul că băuseră în noaptea aceea, cu toatele, multe beri cu tequila nu prea le ajuta în cercetări. În timpul discuției, Alexa și-a amintit surprinzător că tipul i-ar fi lăsat un ceva scris pe o foaie de hârtie albă, dar căreia nu îi dăduse nicio importantă și o aruncase neglijent într-un sertar al noptierei. Acum, acel bilet devenise unicul fir care ducea spre el. L-a căutat și a găsit destul de repede foaia scrisă cu un pix albastru, deși conținutul era laconic, avea ceva esențial pentru situația dată. Biletul respectiv cuprindea două fraze, semnătura și, evident, numărul lui de telefon.

„Dragă Alexa, ai fost minunată, îți mulțumesc pentru această noapte deosebită pe care am petrecut-o amândoi,

Te rog, mai caută-mă! Mihai Paul, 07xxxxxxx.

P.S. Ești tare drăguță când dormi!”

Citit cu voce tare parcă era și mai stânjenitor pentru ea. Dar fetele erau prietenele ei încă din liceu și, curioase, i-au cerut detalii. Ea, supărată, le-a sus că a însoțit-o până la scară cu taxiul, apoi ea l-a invitat sus, la o cafea. Nu era, de fapt, vorba de nicio cafea, ci doar de faptul că nu ar fi vrut să fie singură de ziua ei, între cei patru pereți. Încă de la ușă, au început să se sărute și să își scoată unul altuia hainele, nerăbdători. Au făcut s*x pe canapea, dar ea a pierdut finalul, pentru că, pur și simplu, a adormit…

-Da, să nu râdeți de mine, a mai spus ea, am adormit sau am leșinat de atâta alcool, ca prin vis am auzit apa la baie curgând, am simțit că a pus pătura pe mine și m-a pupat pe obraz, apoi a ieșit trântind ușa… A doua zi, eu am fost mahmură și am dormit până la ora 14, am văzut foaia de hârtie, dar am aruncat-o în sertar. Asta a fost tot, până acum două săptămâni, când am început cu greață și vomă, că nu e dimineață fără să îmi dau mațele afară …nu mai suport niciun miros și sunt foarte obosită.

– Vai, Alexa, ce ai de gând acum să faci? au întrebat ele neliniștite și realizând fiecare că era o treabă foarte serioasă.

– Nu știu ce să vă zic, atunci când mi-a zis la ecografie că voi avea un copil, am simțit că leșin de surpriză și totuși de bucurie. Eu mi-am dorit asta teribil cât am fost măritată, mă visam cu o burtică rotundă și făcând planuri pentru camera copilului, dar soțul meu nu își dorea încă un copil. Acum va trebui să le explic părinților mei că m-am culcat beată, cu un tip pe care nu îl cunosc, chiar de ziua mea, și că am rămas, ca prin minune, însărcinată. Parcă o aud pe mama, care le știe pe toate, cum îmi spune: „Vezi, Alexa, ți-am spus să fii atentă la ce îți dorești, că exact asta ți se va întâmpla când te aștepți mai puțin”, iar eu urăsc să recunosc, deși acum, chiar are ea dreptate!

– Dar, ia gândește-te, ce fericire va fi pe ei să te ajute să le crești un nepoțel frumos și sănătos! a mai zis Bianca, care era mai cu capul pe umeri între ele.

– Da, ai dreptate a recunoscut Alexa, ei îmi spun demult că își doresc să le fac un băiețel sau o fetiță, ca să mă vadă și pe mine mamă, așezată, nu colindând barurile și agățând tipii la întâmplare.

Discuția cu fetele a ajutat-o să facă un plan de bătaie pentru următoarele luni, de la analize și mers la ginecolog, până la planurile de botez, căci toate patru erau surescitate de noutate, voiau să fie nașe ale copilașului ei.

– Te-ai gândit la vreun nume? au întrebat curioase.

– O, da! Când doctorul a zis că este cât un bob de strugure, m-am gândit la Boby, de fapt la Robert, dacă va fi băiețel, ce ziceți, nu e super?

– Ba da, chiar ne place!

Fetele au început să scrie pe o foaie fiecare ce vrea să îi cumpere copilului, cum o vor ajuta să aranjeze camera și ce alte obiecte mai sunt necesare, precum sterilizator de biberoane, cădiță pentru baie și multe multe altele dintre cele necesare! Alexa se gândea deja la discuția cu părinții ei.

– Și îl vei căuta pe Mihai Paul, ăsta, …ce intenționezi? a mai întrebat-o tot Bianca, cea pragmatică.

– Da, mi se pare corect să știe și el, dar eu intenționez să îmi cresc copilul singură. Este responsabilitatea mea și mi-o asum bucuroasă, a mai spus, mândră de gândul că va fi mămică în sfârșit!

Fetele au plecat discutând aprins despre ce va avea nevoie bebelușul și de când ar trebui să înceapă cu cumpărăturile. Pe viitoarea mămică au lăsat-o liniștită și fericită că are așa prietene care îi sar în ajutor la greu.

Acum avea să își facă propriile planuri pentru următoarele luni!

Discuția de duminică cu părinții ei a fost neașteptat de liniștită și cu ochii în lacrimi s-au îmbrățișat toți trei! Viața avea acum, în sfârșit, sens și pentru ea! Cei doi viitori bunici au acceptat repede ideea și erau mulțumiți pentru prima dată în viață că fetița lor a început procesul de maturizare și de asumare a faptelor ei la 31 de ani.

Alexa l-a căutat pe Mihai și i-a spus simplu despre copil și planul ei de a-l crește singură, dar cu ajutorul prietenelor ei și al bunicilor. El a fost încântat să descopere în timp că ea este o ființă foarte rațională și dedicată. Pe parcursul lunilor următoare, i-a fost alături mereu și chiar s-a mutat în același oraș cu ea. Schimbarea cea mare și marea bucurie a venit când au văzut prima ecografie 3D, de atunci au devenit și mai apropiați, descoperind încet încet lucrurile pe care le aveau, de fapt, în comun.

Nașterea copilului i-a apropiat foarte mult și astfel au hotărât să locuiască împreună, să vadă cum este…

Guest post by Maria Gabriela Ionescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Un părinte care pune în cârca copilului decizia de a nu ieşi dintr-o relaţie disfucţională pune tot acolo şi responsabilitatea pentru viaţa lui netrăită”

Era perfectă, indiferent de parfum

Fotografia și citatul zilei – Maria Montessori

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,190 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro