Alexandra Dobre, cel mai tânăr director de instituție publică din România

DUMITRU-ALEXANDRU FILIMONExistă un univers colorat de prejudecăți și idei preconcepute care vizează femeia în spațiul public din România.

„Cel mai important sfat pe care l-aș da unei femei la început de carieră în administrație ar fi să nu facă compromisuri. Există, desigur, acel compromis al tradiției politice, în sensul desemnat de sociologul Serge Moscovici, prin care acțiunea politică este realizată, dar nu mă refer la acel compromis rațional”, subliniază Alexandra Dobre, cel mai tânăr director de instituție publică din România (Centrul Cultural European și de Tineret „Nicolae Bălcescu”).

Câte orgolii există în mediul artistic din România?

Vorbeam de orgolii. În orice meserie sunt orgolii – fie că ești avocat, jurist, artist sau contabil -, tot timpul ai un șef de serviciu, un director adjunct sau un superior. Mie îmi plac oamenii cu care poți ajunge la un numitor comun atunci când ești antamat în aceeași muncă. Nu toată lumea are o predilecție în direcția asta, dar există nevoia umană de a fi o rotiță integrată într-o echipă, munca să îți fie evaluată corespunzător și aprecierile să fie pe merit.

29101607_1727705953955977_4088721712315629568_n

Vorbim de cultură, de oameni, de civilizație

O astfel de echipă am încercat să formez aici, la centrul nostru. Îmi place să trag linie la sfârșitul zilei și să văd ceea ce am realizat în acea zi.

Oferim o gamă largă de cursuri, de la dans modern și popular la teatru, pictură, actorie. Vom introduce din această toamnă și cursuri de balet și prevenție rutieră. Prin cursurile de balet vom acoperi o nevoie artistică a celor tineri, iar prin educația rutieră adresată celor mici, ne dorim să contribuim la crearea unui cadru normativ care să fie baza construcției unui spirit legalist, dincolo de nevoia de a fi atent la trecerea de pietoni. Toate au un efect civilizatoriu, din acest considerent vorbim despre cultură, despre oameni, nu despre ciment sau blocuri. Ambele cursuri sunt foarte necesare.

Mă gândesc cu plăcere la Ansamblul Folcloric Românesc a cărui activitate se desfășoară sub umbrela noastră și care va merge la o nouă competiție internațională anul acesta, iar noi vom avea resursele necesare să-i susținem pe copii. Vorbim aici de costume, de transport, nu doar de clasicele încurajări și eternul: „Mulțumesc!”. E foarte important să reușim să investim în acești copii, pentru că ei sunt viitorul. Sună a clișeu, dar chiar așa este, iar datoria noastră este să-i susținem cum putem, în special pe cei cu posibilități materiale limitate. Poate într-un trecut nu foarte îndepărtat ne-am fi dorit ca și alții să fi procedat așa cu noi, cu generația noastră. Astăzi sunt peste 700 de copii care beneficiază de cursuri gratuite și nu pot decât să mă bucur că acest număr crește constant. Nu toți părinții își permit să plătească cursuri pentru copiii lor. Noi le oferim gratis și avem dascăli foarte buni, cu un nivel profesional ridicat.

29101181_1727705933955979_2607632635773583360_n

Este tinerețea o oportunitate?

Tinerețea poate reprezenta un atu în această chestiune. Când ești mai mic, te poți mulțumi și cu mai puțin. Te bucuri altfel. Tinerii, de obicei, se pot mulțumi și cu un salariu modest pentru că pot avea alte satisfacții. Își fac un network, capătă experiență, cresc profesional într-un loc unde sunt apreciați. E foarte important ca oamenii care lucrează într-o instituție să simtă că sunt într-o echipă și nu într-o junglă, iar managerul trebuie să creeze o legătură umană cu angajații pe care îi are. Nu mai funcționează filosofia „ciomagul”, nicăieri în lume.

„Cred că tinerețea mai mult m-a încurcat.”

Sincer și din foarte multe puncte de vedere. Am avut ocazia să lucrez cu oameni foarte importanți de la care am avut ce să învăț și nu-mi voi nega trecutul profesional din niciun punct de vedere. Dar, din păcate, tinerețea nu a fost un atu. Ajung iar la ideile preconcepute. Nu-i condamn pe cei care nu acceptă o asociere între o femeie tânără, simpatică, normală și un personaj de sex masculin, dar de prea multe ori m-am ciocnit de aceste prejudecăți. Cred că tinerețea mai mult m-a încurcat. Am fost îndurerată când aceste prejudecăți i-au afectat și pe părinții mei, care sunt niște oameni extraordinari, care au investit foarte mult în mine și în educația mea și care lucrează în mediul privat, nu în cel public sau politic. Ei au funcții de conducere în corporații.

29066235_1727719613954611_1066469658388856832_n

Spune-mi un episod pozitiv care te-a marcat în tinerețe sau adolescență.

Îmi aduc aminte de o perioadă a vieții mele cu tristețe, dar totodată cu mulțumire sufletească pentru tot ce am reușit să realizez până la 25 de ani. Rememorez cum colegii mei, prietenele mele se jucau, cum fac copiii, în fața blocului, săreau coarda, beau suc, mâncau dulciuri, iar eu mă uitam la ei de la geam, așteptând profesoara de engleză cu care făceam meditații pentru a învăța în plus față de cunoștințele primite la școală. Lucrurile acestea nu sunt ușoare și nu rămân ușoare, deși recunoștință desigur că există. Acest sacrificiu pentru educație nu pică ușor, dar nu este niciodată regretabil, comparabil cu modul în care artiștii își sacrifică o parte din copilărie pentru studiul unui instrument.

Dacă pe oamenii cu prejudecăți îi îndepărtezi de zona de scandal, de glossy, nu-i mai interesează. E mult mai atractivă zona de scandal decât zona de normalitate până la urmă, dar nu se întreabă nimeni cine ești, ce studii ai și ce rezultate ai obținut în baza unei munci de ani de zile. Toți ajung să cântărească ambalajul, nu substanța. Oamenii se mulțumesc cu o imagine de ansamblu fixă. Ei văd că ești un om tânăr, poate nu cel mai frumos, poate nu cel mai urât pe care l-au întâlnit în viața lor, te mai și asociază mental cu un fost sau actual șef masculin – iar în mediul administrativ, politic, sunt mai mulți bărbați decât femei. E o realitate, nu este un secret pentru nimeni acest lucru. În momentul respectiv, oamenii fac o asociere nepotrivită fără să-ți dea nici măcar o șansă.

29063063_1727705920622647_6548122433860141056_n

Prejudecățile au o viață lungă

Îmi amintesc o situație de când lucram la minister și eram consiliera Elisabetei Lipă. I-am spus, în mare, știți că eu sunt asociată nepotrivit pentru că am lucrat cu diverși oameni politici, personaje de sex masculin care se aflau în anumite poziții de conducere și mi s-a întâmplat de multe ori să se spună, să se scrie lucruri negative despre mine, fără ca cineva să mă întrebe vreodată ceva în legătură cu informațiile vehiculate și diseminate în diferite medii.

Asocierile erau bazate pe presupuneri, presupuneri care derivă din prejudecățile clasice care bântuie mintea unui om, din păcate. „Aah, e tânără și e drăguță… e clar, nu ne mai interesează restul!” – cam asta este reacția. Când i-am povestit aceste lucruri, ea mi-a răspuns doar atât: „Dacă vei începe să lucrezi cu mine, atunci ei ce vor spune?”. Foarte corect de altfel. Nu pot spune că tinerețea a fost un atu pentru mine. În momentul în care ești tânără, ești femeie și ajungi într-o poziție de conducere, oamenii te cataloghează fără să-și pună problema pe cine au de fapt, în față. Am terminat totuși unul dintre cele mai bune licee din București, respectiv Mihai Viteazul, unde am intrat cu 9,98, nu am intrat pe bază de dosar, ci am dat examen la două facultăți de stat unde am studiat în paralel. Am absolvit două programe de master și în prezent sunt în anul 1 la un MBA, singurul pe UNESCO, la Universitatea din București. Nu te întreabă nimeni lucrurile astea, nu-i pasă nimănui, din păcate.

Ce i-ai spune unei tinere care ar vrea să urmeze un parcurs profesional similar cu al tău?

I-aș spune să fie curajoasă și demnă. Ambele sunt extrem de importante pentru reușită și sunt rare în ziua de astăzi, indiferent că vorbim despre femei sau bărbați. Să aibă principii și valori sănătoase și să și le cultive continuu. Cel mai important sfat pe care l-aș da unei femei la început de carieră în administrație ar fi să nu facă compromisuri.

În momentul în care te dedici muncii tale, în momentul în care nu ai nevoie de altceva și ești un om curat și integru, simțindu-te tu cu tine în acest fel, atunci poți sta liniștit.

Alexandra Dobre este cel mai tânăr director de instituție publică din România. Absolventă a Facultății de Drept (Universitatea București) și a Facultății de Științe Politice (SNSPA), a absolvit programul de masterat „Cercetări Criminalistice Aplicate” la Academia de Poliție, iar în prezent este în primul an la Master în Business Administration, la catedra UNESCO de la Universitatea din București. A colaborat cu zona neguvernamentală, conducând o asociație de tineret timp de cinci ani și fiind implicată în activitatea a numeroase alte asociații. Experiența ei pe zona de tineret s-a conturat și mai bine în anul 2016, când a fost consilier personal al Elisabetei Lipa la Ministerul Tineretului și Sportului, în timpul mandatului de ministru al acesteia. În ultimul an și jumătate, de când se află la conducerea CECTUNB, a fost protagonista mai multor proiecte de amploare, precum „Tabăra tematică de educație și cultură” – două ediții, „Conferința Națională a Studenților” – două ediții, „Festivalul Zilele Bucureștiului” – două ediții, „Târgul de carte și anticariat”, „Poveste din Bucureștiul de odinioară”, „BucurEȘTI, un suflet de oraș” și multe alte proiecte și evenimente.

Cochetează și cu ideea de televiziune, moderând emisiunea „Stâlpii societății” la Canal 33 România, a cărei temă se conturează în jurul problemelor administrative și guvernamentale.



Citiţi şi

Când viața face daruri otrăvite (1)

Băiatul din tren

Nu poți iubi, dacă nu ești liber

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,888 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro