Ușile copilăriei

Silvia Ciotir

31 August 2014

Silvia 1 Ciotir 1Trag ușa după mine, ținând de clanța și, surpriză!, mânerul îmi rămâne în mână! De partea cealaltă a ușii, clanța cade zgomotos, izbindu-se repetat de parchet, cu ecou. Privesc mânerul din palma mea, nedumerită, nedându-mi seama, o secundă, ce anume se întâmplă. Cum a reușit să se strice?

Întorc capul și îl privesc, suspicioasă, de la distanță, pe fiul meu de patru ani, jucându-se inocent cu pista și turnurile construite din cărțile din bibliotecă… hm… nu…

Și iar mă preumblu prin casă, și iar trag o ușă, și iar mă uit nedumerită la mânerul din mâna mea, ascultând zgomotul metalic al părții opuse, căzute prin cameră.

Fixez mânerul și analizez, căutând motivul degradării evidente a casei în care locuiesc: lipsește un cui. Pe fiecare parte a ușii.

Verific celelalte uși. Se pare că toate au suferit extracții. Ca de măsele.

am devenit mama mea

Și iar privesc pe sub sprâncene spre omulețul ce se joacă nevinovat, îl întreb unde sunt cuiele, iar el dă din umeri: “Nu tiu!”

Adică, nu știe.

E nedumerit și surprins: cum aș putea eu, mama lui, să știu, că există o legătură între el și ușile devastate metodic?!?

Folosesc cuvintele părinților mei și îi spun: “Am ochi la spate și știu tot ce se întâmplă! Spune-mi!

E hotărât să nu recunoască. Cuiele sunt prada lui de război!

Nu îmi dau seama cum a reușit și, cred că, uneori, e mai bine să nu știu răspunsurile. Sunt sigură că o unealtă zace pe undeva stricată!

Mă așez pe canapea și analizez cu minte de copil unde ar fi ascuns războinicul ăsta mic, ce încă nu știe să îl spună pe “ș”, unde ar fi ascuns prada.

Analizez așezată pe canapea, în timp ce ochii mei contemplă desenul mural realizat cu carioca roșie. Da, la perete mă uit. Depășită de situație.

Oftez ușor și privesc spre geam. Prin perdea, razele soarelui cad molcom în camera mea. Pare o zi așa luminoasă! Pe întinsul perdelei zace o pată de ciocolată. Mă înroșesc toată de supărare. “E timpul să coborâm milităria din pod“… realizez că am mai auzit asta, cândva, în trecut. Se pare că încep să gândesc ca ai mei.

Dar până îmi fac strategii de cotropire a micului adversar, unde sunt cuiele?

Carioca roșie întinsă-n perete e ca o hartă… o hartă a copilăriei. Îmi arată drumul spre etuiul din pânză al ochelarilor mei de soare, unde micul prădător a strâns bănuții mărunți. Dezleg șiretul făcut nod, un nod unic, definitiv, creat de un copil de patru ani, ce nu a învățat încă cum se face un nod ce se mai poate desface.

Dă-mi răbdare, Doamne“… îmi zic și iată că reușesc. Și iată și cuiele, strânse sârguincios, din întreaga casă. Mă îndrept spre fiul meu, uimită în gând că a putut să le scoată din uși. Eu nu aș fi reușit. Renunț la gând și las loc neputinței și supărării, îndreptându-mă spre copil, cu un pumn de cuie în mână, să îi dau o lecție.

Dar ce lecție să îi dau? Simt că a devenit lecția mea.

Și eu, cândva, am desenat pereți. Și eu, cândva, am stricat niște uși. Și eu, cândva, am întors casa părintească pe dos. Ușile astea stricate sunt magice, se deschid spre locuri locuite de copilul din mine. Nu știu exact în ce buclă a timpului sunt, îndreptându-mă spre copilul meu, scriind în el amintiri din amintirile mele. Mă îndrept spre copilul meu, pașii mei călcând atemporal, peste viitor și trecut, scriind istoria ce deja a fost scrisă.

Azi, ochii mei pot ințelege ochii mamei mele. Și sentimentele ei. Spre fiul meu se îndreaptă, pentru a-l învăța despre lucruri și viață, mama mea.

Am devenit mama mea.

Citiţi şi

Ne vom bucura mâine, azi suntem prea ocupați

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

Sex în trei pe malul Mureşului

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,037 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro