“Am nevoie de bărbat ca peștele de bicicletă.” Pe bune?

Mihnea Rudoiu

3 January 2015

Mihnea RudoiuNiciodată, se cunoaște din cele mai vechi timpuri, de pe vremea tăblițelor de lut sumeriene, femeile nu au mers în cluburi să agațe. Dac-ar îndrăzni cineva să le spună că, de fapt, ele ies noaptea în oraș, machiate şi aranjate, ca să pună mâna pe unul, l-ar hali cu fulgi cu tot. Nesimțitule! Nu ți-ar fi rușine să insinuezi că sunt singură și deprimată? Eu am nevoie de-un bărbat cum are nevoie peștele de bicicletă…

Yeap…

Şi peștele se plimba pe bicicletă…

Prin urmare, ingrata sarcină a agățatului cade exclusiv în sarcina bărbaților. Ele ies în cluburi doar ca să se distreze – așa, ca fetele – și să facă mișto d-ăia care se dau la ele.

Și-apoi merg acasă și-i dau cu bocitul: fato, da’ ce blestem pe capul nostru de suntem condamnate să fim singure? Ori: fato, da’ ce blestem pe capul nostru să fim condamnate să atragem doar nașpeți?

Curios e că niciodată nu găsesc răspunsul la aceste întrebări. Și-atunci, în criză de soluţii, pornesc într-o veselie să exploreze site-uri şi bloguri, unde dau de alte inimoase reprezentante ale sexului delicat care, cu o voce plină de elocvență, dezbat problemele moralității masculine într-o tonalitate tipic feminină.

Ce nu înțeleg ele este că majoritatea tipelor care scriu despre bărbați, relații, suferință, divorţ şi singurătate știu tot atât de multe ca cele care nu scriu despre acest subiecte, numai că ele scriu despre aceste subiecte. Lamentările, povestirile şi statement-urile pe care le dezgroapă în online cu entuziasmul cu care Lara Croft dezgropa morminte sunt tot atât de interesante ca telenovelele. Doar că mult mai scurte. Însă la fel de previzibile. Lipsite de conţinut. Şi plicticoase.

Junk food for heart.

Ceea ce nu-i musai o problemă, dacă ţinem cont că asta-i hrana favorită a naţiei.

Dar, dacă vrei să înțelegi cu adevărat complexitatea relațiilor umane, te documentezi în altă parte. Musai. Citeşti, spre exemplu, Katherine Ann Porter. Simone de Beauvoir. Sau Doris Lessing. Sau Hortensia Papadat Bengescu. Și acolo vei pricepe pe bune de ce solitudinea e ucigătoare, iubirea-i un calvar, nopțile-s nedormite, zilele chinuite de griji și durere sau de ce virusul nefericirii se transmite în contact cu o persoană de sex opus.

femeie scris

Dacă, în schimb, vrei doar să arzi gazul de pomană, să găsești un placebo la plictiseală şi să-ţi îneci mucii în siropoşenii şi bătut câmpii, atunci aceste peltele poptamașiste, îmbibate în metafore adolescentine, truisme despre viață extrase din oracolul de clasa a VIII-a și umor mai palid decât tenul bântuit de melancolie al autoarelor răzvrătite, sunt tot ce ai nevoie.

Un amic mi-a trimis odată un asemenea text, făcând pariu pe-o pizza că nu voi trece de jumătatea lui. Nu-mi place când cineva îmi pune la îndoială voința, aşa c-am acceptat. Textul avea vreo 5.000 de caractere, nu era prea mare.

Citesc prima frază și, bzzzz, aud telefonul sunând enervant. Așa tare mă adâncisem în text că nu-nțelegeam ce se petrece.

-Bă, ești ok, ce-ai pățit? mă-ntreabă, te sun de şase ore să-mi zici cum ți s-a părut textul.

Mă uit la telefon: cinci apeluri pierdute de la el, două de la mama și încă unul de la cineva, nu vă interesează pe voi cine.

-Cât e ceasul?

-11 noaptea.

Plm, dormisem buștean. Și abia trecusem de primul paragraf. Firește, lui i-am zis că aproape de jumate mi-a sucombat organismul, n-am vrut să par de râsu’ curcilor.

Dar tot i-am dat pizza.

Şi?

Şi, da, v-am zis de umilinţa asta nu ca să mă-nvăţ minte flagelându-mă în faţa voastră, ci pentru a face un pariu că, dacă Marguerite Yourcenar sau Amelie Nothomb ar scrie pe site-urile pe care le citiți când sufletul v-atinge unul din acele stadii de zdrenţăroşenie nemeritată, ar aduna cinci like-uri de text.

Asta am vrut să vă spun.

A, şi că, atâta vreme cât staţi într-o stare de veghe religioasă constantă pe asemenea site-uri iar imaginea blog-urilor ca ghid de viaţă constituie aproape singura sursă de modelare a personalităţii, riscul să trăiţi exclusiv în afara vieţii şi să o înţelegeţi ioc e cvasigarantat. 😉

Citiţi şi

Eşti soţia lui. De ce ne faci de râs?

Am divorţat de viaţa mea…

Aveam pace, dar voiam agitaţie, iubeam şi eram iubită, dar voiam aventură

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,474 views

Your tuppence

  1. Cufarul Cu Dichiseli / 11 June 2016 6:50

    Moooomaaaaa…. ce de-a comentariii explicative!
    In esenta cam asa este. Se bate campii mult si se actioneaza prea putin.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Denise / 7 January 2015 16:49

    Dragi barbati, anosti sau fitosi…voi nu trebuie sa fiti o “incercare” pentru noi, populatia feminina, mai telenovelista sau nu!
    Ce mie mi se pare foarte trist este ca nu va gasiti curajul sa iesiti la agatat, sa aveti o relatie sa va asumati responsabilitatile ce va revin in aceasta societate patriarhala…Agatatul asta va revine din pur respect pentru instinctul vostru vanatoresc.
    Clubul nu este un local in care dansezi sau faci prietenii, ci o locatie unde nu poti vorbi, trebuie sa dai bine ca de!, barbatii este foarte visual. Asa ajungem si la silicoane si colagen. Au devenit populare tot datorita barbatilor.
    Dar hai sa nu mai vorbim despre extreme ca mi-e groaza de imaginea bunicutei inconjurata de chipendale.

    Cred ca trecem printr-o schimbare, femeile sunt din ce in ce mai singure din diverse motive si suntem din ce in ce mai deconectati si speriati unii de ceilalti.
    Relatiile nu inseamna numai durere si suferinta si dezamagire si etc…asta daca ai asteptari realiste si nu pui pe celalalt toate visele tale neimplinite.
    Pot fi si momente de entuziasm, de fericire, de senzual si de pasiune iar ca asta sa dureze (asta daca individul isi ia riscul si trece peste frica) mai cere doar putina loialitate. Nu exista reteta perfecta, dar trebuie sa amesteci ingredientele cu maiestrie ca sa iasa ceva.
    Si mai adaug ca deprimat nu e totdeauna compania lui singur.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 3
    Reply
  3. Roxana Florina Popa / 5 January 2015 16:25

    Un articol bine scris pana la momentul la care a fost molipsit de “ritmul antrenant” al celor 5.000 de caractere. Suficient pentru un final neclar pentru mine.
    Mi-a placut cel mai mult “junk food for heart” ca expresie si putere de a transmite un mesaj.
    Mi-au dat de gandit opiniile despre bloguri.
    Ma intreb ce intelegi prin “a intelege viata” cand o mare parte din ea e atat de multa cautare.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. pavele / 4 January 2015 21:57

    Un articol bine scris iar comentariile completeaza acest articol in sensul ca intotdeauna va exista o replica sau o completare la ceva anume.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  5. Mhm! / 4 January 2015 12:19

    Si marmota invelea ciocolata in staniol in timp ce barbatii cu b mare dezgropau resturi cu entuziasmul unui ciobanesc german, vorba cee’. Un cinism si-o razvratire demne de un barbat adevarat.
    Nu prea am inteles, de fapt, razvratirea. Pana si elevii de clasa a 8-a stiu ca un anumit tip de scriere atrage un anumit tip de cititor. Asa e din cele mai vechi timpuri, serios. Dacă ne-am ambiționa sa ne supărăm cu atata înțelepciune pe toate femeile plangacioase care umplu mediul online aproape ca nu ne-ar mai ramane timp sa ne scuturam de toti barbatii care fac gimnastica mentala si furtuni de limba pe teme absolut fatale cum ar fi “De ce pitipoancele merg in cluburi si nu stau acasa cand sunt deprimate daca n-au chef de sex?”, “De ce se machiaza femeile cand sunt singure si fabuloase?”, “De ce boceste mereu femeile ca barbatii e porci?”, “De ce femeile sunt atat de femei si dezbat probleme ale moralității masculine atat de tipic feminin?” etc.
    Aaa, aloo? De cand generalizarea e cheia analizei universului feminin? N-am inteles, nu va fie cu suparare, femeile e toate la fel?

    Ummm….si povestioara cu pretenasul si cu pizza e dragalas de amuzanta. Nu mai spuneti nimanui, dar si eu am adormit dupa prima pagina din Pendulul lui Focault, al lui Umberto Eco. Asa mi-am dat seama ca nu e o lectura potrivita pentru mine. Ce? Nu, nu m-am apucat de scris pilde cu talc despre cat de plictisitor e sa te autoflagelezi citind texte care iti irosesc timpul. Asa trebuia? Of!!
    Apoi sa inveti despre complexitatea vietii din carti? Scuipa-n san, bre, sa nu te deochi. Pe acelasi principiu ai putea la fel de bine sa înveți albina strategii de roit din manualul de apicultura. Pe bune! Cartile nu sunt pentru a invata sa traiesti, sunt good food for soul. Mai departe fiecare alege pe propria raspundere cum sa-si traiasca viața. Si nu e nimic tragic aici. Nu ne ramane decat sa ne-adunam cu cei care ne seamana, cum spune-o vorba inteleapta.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 26 Thumb down 2
    Reply
    • ahaaaa!!! / 4 January 2015 14:27

      1) Cum, pendulul lui Foucault nu e al lui Foucault, e al lui Eco? Bulversant 🙂
      2) Singurul aspect cu care tind sa fiu de acord este ca autorul n-ar pregeta sa scuipe-n sani ca sa nu se deoache. Cu conditia, bre, sa fie vorba de sanii lu’ matale !!
      3) Poate ti-ar fi raspuns inclusiv Rudoiu daca ti-ai fi asumat adevarata identitate. Sau macar ai fi lasat un link catre blogul personal. Nu de alta, dar trebe sa ai asa ceva, ca prea ai sarit de fund in sus. 😉
      4) Si, daca ai asa ceva, nu e exclus ca povestea cu pretenaru’ sa fi avut in fundal chiar un text de-al tau 🙂
      5) Oricum ar fi, relax ! Have a Kit Kat ! 🙂

      Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 3
      Reply
      • Lol / 4 January 2015 17:53

        Sper ca n-o sa fii prea dezamagit, dar nu detin un blog de femeie isteață. Aveam prin facultate un blog de haiku, dar ma indoiesc serios ca poezia nipona ar prezenta prea mult interes pentru bărbații cu b mare. Iti fac “catarul” asta si ma semnez,
        Alexandra Pînzaru, anonima pe www.
        Voie buna! 😉

        Thumb up 7 Thumb down 0
        Reply
        • ahaaaa!!! / 4 January 2015 19:14

          Acu, bre, sa vedem daca iti va raspunde Rudoiu 🙂
          Daca n-o va face, have another kit kat and write a haiku 🙂
          Pentru barbatii cu B mic macar, daca aia cu be mare nu prizeaza… 😉

          Thumb up 4 Thumb down 3
          Reply
          • M / 4 January 2015 20:16

            Is this the beginning of a beautiful friendship? 🙂
            Amuzante si articolul si comentariile. Nu pot sa imi dau cu parerea despre treaba asta cu iesitul noaptea in oras, cluburi, cine cum se imbraca si in ce scop pentru ca am cam depasit etapa, am iesit de ceva vreme “de pe piata”.
            Dar, daca tot m-am bagat in seama in discutie, pot spune un lucru cert – norocul joaca un rol foarte important in toata povestea asta cu relatiile.
            Nici eu nu am putut citi Pendulul lui Foucault. Da’ bine ca am citit Rudoiu 🙂
            Hai ca am ars destul gazul de pomana pe aici

            Thumb up 6 Thumb down 0
          • Mhm! / 4 January 2015 21:28

            Harjoneala undercover? :)) Love it. Ai ceva a la Rudoiu, stii? In frazare, stil, cadenta…Iar asta cu “sa vedem daca iti va raspunde Rudoiu” seamana cu un fel de zambet pervers in coltul gurii al unui demiurg “jucaos” . Un fel de afirmatie intrebatoare retorică? Ha! Ha! Ești simpatic! Un plm strecurat metodic aproape ca m-ar face curioasa. 🙂

            Thumb up 1 Thumb down 0
    • Max / 8 March 2015 7:49

      „Cartile nu sunt pentru a invata sa traiesti, sunt good food for soul”. AI DREPTATE, Mhm, că și Mihnea a spus asta dar mult mai bine. Mhm, dacă nu adormeai cu pendulul, aveai șansa să-ți hrănești sănătos și consistent sufletul ăla sărăcuț îndopat cu junk food (sandviciul zilnic de învâțături compilate și prelucrate de-alde poptamas între două felii de amor propriu gonflat și puternic machiat) și cu distracție de club.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  6. Anna / 3 January 2015 22:17

    Riscul de a intelege viata traind in afara ei este la fel de mare ca sansa de a-ti face o psihanaliza reusita citind carti al caror titlu cuprinde musai sintagme gen: “vindecarea in 5/7/10 pasi” , “6 sfaturi de a-ti pastra barbatul (pe care nu l-ai cucerit inca), “10 metode de a te vindeca ranile copilariei (altele decat semnele din genunchi/coate). Toate aceste carti marete fiind scrise de agenti de vanzari americani, convertiti in psihologi de ocazie (un fel de autostopisti ai stiintei) si comercializate sub denumirea de best sellere.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  7. bad touch / 3 January 2015 22:11

    mentalitate de fucktard – adica daca ma imbrac ingrijit, imi pun ruj rosu pe buze si fusta scurta ca sa ma plimb pe strada cercopitecii sunt indreptatiti sa fluiere si sa violeze, ca asa-mi trebuie daca am “iesit la agatat”
    Big news boys – ati facut obiecte din femei iar ele ca niste obiecte ce sunt stau cuminti in locul pe care il ofera societatea, doar n-o sa ne ridicam toate geniile carpatilor in cap incercand noi sa schimbam mentalitati vechi de mii de ani – si, da! asta presupune sa ne asumam singuratatea cu mai multa sau mai putina demnitate, cam tot atata cata dovediti si voi

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 8
    Reply
    • k3looo / 4 January 2015 9:46

      @bad touch: A spune că femeile au ajuns obiecte este un neadevăr imens, însoțit de o generalizare. La o adică, acele femei care au ajuns obiecte sunt în acest mod pentru simplul motiv că ele au permis să ajungă așa. Nimeni nu îți poate face mai mult rău decât îi permiți. Femeile respective (devenite obiecte) au avut totuși niște opțiuni, domnișoară scumpă! Păi dragelor, vă stă cineva cu pistolul la tâmplă, obligându-vă să primiți numai mârlani în viața voastră? Vă forțează cineva să fiți precum cățelușii pe lângă niște dobitoci cu mușchi care vă lansează două minciuni frumoase și trei vrăjeli, v-o trag și imediat fug la alta? Vă pune cineva să desfaceți cracii din prima seară (sau aproape din prima seară) în fața unui specimen precum cel descris mai sus? Pun pariu că nu. Voi sunteți cele care alegeți, având de multe ori câteva opțiuni la îndemână. Bărbații sunt cei care caută și care sunt acceptați sau refuzați. Bărbatul atent, care te ascultă atunci când vorbești, se comportă frumos cu tine, te respectă, te mai scoate și la un restaurant bun, reinstalează windows-ul și eventual mai și repară ceva prin casă la nevoie, primește mai mereu tradiționalul flit ,,rămânem prieteni”, după care ia ghici cine e alesul? Specimenul descris mai sus, ales conform criteriului matur și responsabil ,,nu știu ce am văzut la el dar are acel ceva”. Așa că mai puține lamentări, mai puține acuze și mai multă reflecție asupra propriei persoane. Nu de alta, dar tot aud și citesc prin jurul meu ,,casete” despre independența și puterea femeii sau mai știu eu ce alte calități care vorbesc despre cât de stăpâne sunt ele pe situație. Nu știu cum să zic, dar o primă dovadă a independenței-emancipării-puterii ar fi aceea de a da mai puțin vina pe alții și de a vă asuma responsabilitatea pentru alegerile voastre, evenimentele pe care le provocați și oamenii pe care îi primiți în viețile voastre. Ca orice om, primiți exact ceea ce căutați, calitatea vieților voastre reflectă exact ce sunteți în interior iar a da vina pe bărbați pentru întâmplări care au ca rădăcină propria voastră lipsă de conștiință de sine… este cel puțin nedrept și imatur.
      P.S.: Ca să vezi și un argument de femeie, ai putea citi și asta: http://www.suntblonda.ro/index.php/enjoy/item/18-esti-prea-desteapta-sa-intelegi-ca-nu-chilotareala-te-face-femeie
      Să ne… recitim cu bine! 😉

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 1
      Reply
    • k3looo / 4 January 2015 10:01

      A spune că femeile au ajuns obiecte este un neadevăr imens, însoțit de o generalizare. La o adică, acele femei care au ajuns obiecte sunt în acest mod pentru simplul motiv că ele au permis să ajungă așa. Nimeni nu îți poate face mai mult rău decât îi permiți. Femeile respective (devenite obiecte) au avut totuși niște opțiuni, domnișoară scumpă! Păi dragelor, vă stă cineva cu pistolul la tâmplă obligându-vă să primiți numai mârlani în viața voastră? Vă forțează cineva să fiți precum cățelușii pe lângă niște dobitoci cu mușchi care vă lansează două minciuni frumoase și trei vrăjeli, v-o trag și imediat aleargă la alta? Vă pune cineva să desfaceți cracii din prima seară (sau aproape din prima seară) în fața unui specimen precum cel descris mai sus? Pun pariu că nu. Voi sunteți cele care alegeți, având de multe ori câteva opțiuni la îndemână. Bărbații sunt cei care caută și care sunt acceptați sau refuzați. Bărbatul atent, care te ascultă atunci când vorbești, se comportă frumos cu tine, te respectă, te mai scoate și la un restaurant bun, reinstalează windows-ul și eventual mai și repară ceva prin casă la nevoie, primește mai mereu tradiționalul flit ,,Rămânem prieteni”, după care ia ghici cine e alesul? Specimenul descris mai sus, ales pe criterii mature și raționale de genul ,,are acel ceva”. Așa că mai puține lamentări și mai multă reflecție la propria persoană. Nu de alta, dar tot aud și citesc prin jurul meu ,,casete” despre independența și puterea femeii sau mai știu eu ce alte calități care vorbesc despre cât de stăpâne sunt ele pe situație. Nu știu cum să zic, dar o primă dovadă a independenței-emancipării-puterii ar fi aceea de a da mai puțin vina pe alții și de a vă asuma responsabilitatea pentru alegerile voastre, evenimentele pe care le provocați și oamenii pe care îi primiți în viețile voastre. Ca orice om, primiți exact ceea ce căutați, calitatea vieților voastre reflectă exact ce sunteți în interior iar a da vina pe bărbați pentru întâmplări care au ca rădăcină propria voastră lipsă de conștiință de sine… este cel puțin nedrept și imatur.
      P.S.: Ca să vezi și un argument de femeie, ai putea citi și asta: http://www.suntblonda.ro/index.php/enjoy/item/18-esti-prea-desteapta-sa-intelegi-ca-nu-chilotareala-te-face-femeie
      Să ne… recitim cu bine! 😉

      Thumb up 4 Thumb down 2
      Reply
  8. lotusull / 3 January 2015 21:36

    Da’ nu mai bine frunzărim un tratat de neurologia afectelor ? 🙂
    Cred că pentru a înțelege complexitatea relațiilor umane e suficient să rămânem curioși. Și necesar să depășim faza de peltea – presupun că toți trecem prin ea, diferă doar timpul de staționare. Și de bun simț să admitem că răspunsul ce l-am aflat azi e relativ, iar flexibilitatea e o calitate – inclusiv într-un club 😛
    Probabil că nu s-ar aduna nici cinci like-uri. Presupun și cam de ce.
    Despre bloguri cu altă ocazie. Pe scurt – cred că e mult mai complex ce se întâmplă pe acolo.
    A, există o specie de pești ce pentru deplasări (și atingerea scopurilor ) folosește când bicicleta, când rolele, când te miri ce. Dar nu pot să suflu o vorbă mai mult 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro