Am o viaţă plină de greşeli şi nu sunt nici măcar la jumătatea ei…

Catchy

5 April 2016

Sunt cineva, cineva a cărei poveste nu poate fi spusă nimănui. Nimănui dintre cei apropiaţi. Lumea, cunoştinţele, apropiaţii te judecă. Ştiu că aşa vor face şi cei care citesc. Nu mă deranjează.

Nu am nici 18, nici 35 de ani, sunt cu soţul meu de 11 ani, căsătoriţi legal, la insistenţele părinţilor, ai mei şi ai lui. Acum doi ani am cunoscut virtual pe cineva. Am început să vorbim zilnic, să ne cunoaştem doar din ce povesteam. Nu ştiam cum arătăm, dar ne-am simţit atraşi unul de altul din primele momente. Am vorbit… mult, ne-am trimis poze, într-un final, iar după 7 luni ne-am întâlnit pentru prima dată. În tot timpul ăsta m-am îndepărtat de toţi apropiaţii, nu mă mai interesa nimic, nu îl vream decât pe el. M-am izolat, m-am închis pentru toţi, nu mai vorbeam cu nimeni, doar El ştia ce e în sufletul meu, doar lui îi spuneam ce mă doare, ce vreau, ce simt. Nu mai respiram decât pentru el. Nu ştiu dacă aţi simţit vreodată o… dorinţă nebună pentru cineva, o pasiune nebună, distrugătoare, care ştii că îţi face rău şi, totuşi, nu poţi renunţa… nu vrei. A durat doi ani, timp în care l-am iubit fără să mă gândesc la ce va urma. Şi m-a iubit. Îl cunosc mai bine ca oricine. M-a lăsat să mă apropii de el, să îl iubesc. M-a învăţat să iubesc, să mă descopăr, să nu am limite, să trăiesc clipele la maxim, să fiu aşa cum sunt acum.

cuplu

Apoi… a pierdut pe cineva drag, iar eu nu am putut fi alături de el. Doar vorbind nu a mai fost suficient, avea nevoie de mine lângă el şi… nu am fost. Atunci s-a terminat. Am continuat să vorbim, mai mult ne certam, am plâns împreună, am încercat să continuăm ce aveam… nu a mai fost ca la început. A început să se vadă cu altele. Noi nu ne-am mai văzut, însă mai vorbeam, ne mai spuneam lucruri, dar mult mai puţin ca la început. Le păstram pentru noi înşine.

După 6 luni ne-am întâlnit. Aceeaşi pasiune, aceeaşi dorinţă, deşi totul era schimbat. Suntem dependenţi, într-un fel, de noi. Nu mă simt vinovată, nu stau să vă explic relaţia cu soţul, viaţa mea… Regret doar faptul că am iubit prea mult. Mi-am promis că nu voi mai simţi niciodată ce simt acum. El a fost amantul meu, iubitul meu, prietenul meu, a fost tot ce mi-am dorit. Când ne-am revăzut, ne-am ţinut în braţe, strâns, am încercat să vorbim, dar nu mai eram aşa de deschişi unul cu celălalt. Dar sentimentul ăla, când ne ţinem în braţe, când ne privim… mă omoară.

În sufletul meu îl voi iubi mereu. Ştiu că ne vom vedea din nou. Cândva. Trăiesc o viaţă pe care nu o vreau, trăiesc cu cineva pe care nu îl iubesc, au trecut anii şi nu am făcut nimic din ce mi-am dorit. Şi am atâtea regrete… Am greşit, am acceptat tot, am greşit cu El, am o viaţă plină de greşeli şi nu sunt nici măcar la jumătatea ei…

Mă simt puţin uşurată că am putut vorbi despre asta, că a citit cineva, că ştie cineva ce e în sufletul meu, chiar dacă nu mă cunoaşte…

Mesajul unei cititoare care a dorit să rămână anonimă

Citiţi şi

Iubirea e atunci când…

La naiba cu iubirile imposibile!

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,772 views

Your tuppence

  1. Claudia / 6 April 2016 4:53

    E simplu sa judecam alegerile tale si sa spunem ca noi in locul tau am face si am drege…Nu suntem in locul tau si chiar daca am trait experiente similare, noi cei care te citim nu suntem tu…Ai scris cu siguranta ca sa-ti descarci sufletul ca si cum ai vrea sa-ti strigi durerea,in speranta ca cineva te-ar putea ajuta si ti-ar putea spune ce sa faci si in ce directie s-o apuci.Dar in viata alegerile cele mai bune ,cred eu,sunt alegerile personale, cele pe care le facem cu sufletul sau cu mintea si in cazul cel mai fericit cu sufletul si cu mintea!Nu sunt neaparat alegerile pe care le facem in functie de ce vor parintii sau ce ne dicteaza societatea fiindca asa sa face ,fiindca ce zice lumea ? Sunt alegerile pe care le facem si apoi ne simtim cu sufletul lejer si in acord cu noi insine!Oricum cineva o sa se gaseasca sa ne judece deciziile si sa ne spuna ca n-am facut bine !Stai de vorba cu tine,fii sincera cu tine si alege pentru tine!Nu pentru sotul tau,nu pentru iubitul virtual ci pentru tine!Si apoi asuma-ti alegerile facute…Poate e mai simplu sa regreti ceva ce ai facut,bine sau rau,dar cu siguranta crezand ca faci bine, decât sa regreti ceva ce n-ai facut crezand ca faci rau..Eu una asa cred.Mult noroc si mult curaj!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. ioana / 5 April 2016 21:34

    Nu mai trăi o viață în compromis! Nu trebuie să faci asta!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. francisca / 5 April 2016 12:28

    Afirmi ca v-ati reintalnit dar el era ” totusi schimbat ” ba a mai avut si alte relatii, revino cu picioarele pe pamant, lasa ” caii verzi pe pereti ” si incearca sa-ti refaci legatura cu cel inselat atat de usor. Daca nu-l mai iubesti, divorteaza si nu – ti mai bate joc de o relatie care a durat 11 ani. Spune-i civilizat ca nu-l mai iubesti sau ca nu l-ai iubit niciodata / desi ma indoiesc ca ai stat 11 ani de-a moaca / ia calea corecta si drum bun spre fericire.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  4. Mirela / 5 April 2016 10:24

    Și de ce nu ai fost cu el? De ce nu ești cu el? De ce să trăiești așa, o viață lipsită de sens, doar pentru că nu ai curaj și apoi să te vaiți? De ce să mai povestești cuiva? Nu, nu faci rău dacă îl părăsești pe soțul tău, ci îi faci un bine, oricât de greu ar fi. Ești egoistă acum, din lașitate și distrugi două vieți. Sau chiar trei. De ce ar renunța cineva la o astfel de iubire? Nu ăsta e scopul în viață: să iubești și să fii iubit atât de frumos? Și nu sunt rea, sunt realistă. Am trăit 11 ani cu un om căruia i-am dat totul, l-am iubit cu tot ce am avut, deși era un om dificil. La scurt timp după căsătorie, și-a dat seama că și-ar dori altă viață, nu îi place cea de familie, dar nici la mine nu vroia să renunțe. Așa că nu a avut curajul să îmi spună și a început să trăiască două vieți diferite, în paralel. Dar se simțea vinovat și mi-am dat seama. Nici când am aflat, nu a recunoscut. Apoi a jurat că vrea să fie doar cu mine, dar nu era adevărat. M-am chinuit luni de zile să înțeleg de a făcut asta, îl rugam să îmi redea libertatea, să rămânem prieteni, dar nu am reușit nimic. Să arunci la gunoi o viață de om pentru că ești un laș… Să vină acum să spună că nu a văzut niciodată fericirea prin prisma unei femei sau a unui copil… după atâția ani! Păi mi-am irosit viața lângă el. Și pentru ce? Pentru că așa i-a fost lui mai bine atunci. Așa că… din respect pentru amândoi bărbații, nu te mai pune pe tine pe primul loc, ci pe ei și oferă-le posibilitatea să aleagă. Din respect pentru tine, pleacă să-ți trăiești viața! Deschide ochii și sufletul la ce se întâmplă în jurul tău și ai să vezi că doar o viață ai și merită trăită din plin!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  5. Lilia / 5 April 2016 10:10

    Mai povesteste-mi despre iubirea de gen dupa ce impartiti impreuna rate la banca, lectiile lu’ ala micu’, serviciu istovitor si baia. Mai ales baia.
    Voi ati vorbit discutii… pana n-ati mai avut ce. In rest….. sanatoase sa fim!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro