Am pe altcineva…

Catchy

24 August 2015

Se certaseră. De prea multe ori în ultimele luni. Și de fiecare dată era la fel. Cu scântei. Nu mai mergea. Pur și simplu nu mai știa ce să facă. Unde greșea? Nu, nu o înșela. Era sigură. Sau nu era. Ba da, era sigură. Era la fel de sigură că o iubea. Nicio îndoială.

Și atunci? Unde era ruptura? De fiecare dată când deschidea vorba, el se enerva și fie pleca, fie îi tăia vorba și atunci începea scandalul.

Uite, ca acum. De la ce începuseră să se certe? Că nu e bec în hol de câteva săptămâni. Ba că ea nu fusese în stare, ba că el. Cum intrase în casă, îl găsise îmbufnat. Nici nu îl mai întreba. Pentru că știa foarte bine ce ar fi urmat. Dar azi avea el chef de harță: ”Ai cumpărat și tu bec?” ”Nu. Că nu am avut timp să trec pe la magazin. Dar tu ai cumpărat?”. Și uite așa au luat foc.

Nici nu a apucat să se descalțe. Și-a luat poșeta și a tăiat-o. A trântit ușa în urmă. Și, colac peste pupăză, și-a rupt și tocul de la pantofi. Erau cadou de la el. Cei mai dragi pantofi ai ei. I-i cumpărase când împliniseră un an de relație. Probabil o văzuse într-o zi uitându-se pe site și i-a comandat. El era atent la detalii. Era. Nu putea să plângă. Nu încă. Și-a scos pantofii și a mers desculță până la mașină. Să îi arunce? Nu, nu ar fi putut. Erau martorii unei perioade frumoase a iubirii lor.

pantofi

”Am pe altcineva”

Atât de dor îi era de el, de ei, de relația lor, cea de atunci, încât și-a pus pantofii cu tocul rupt pe scaunul din dreapta. Acolo unde ar fi trebuit să fie el. Nu a mai rezistat. A izbucnit în lacrimi. Conducea și plângea. Unde trebuia să ajungă? Habar nu avea. Ah, ba da. La parcul dendrologic. Era singurul loc în care se mai liniștea. A condus ca o nebună până acolo. Și ce dacă se termina totul? Nu mai putea. Cum să trăiască fără el? Cum? Habar nu avea. Dar nici așa nu se mai putea. A ajuns în parc când se însera. Foarte bine. Era pustiu. Putea să urle din toți rărunchii. A și făcut-o. S-a dus în mijlocul pădurii și a țipat: ”AAAAUUUUUUU”. A plâns vreo oră fără oprire. Până a simțit că s-a eliberat. A fost momentul în care a decis: se terminase. Se va duce acasă și îi va spune.

A condus prudent pe drumul înapoi. Pantofii erau tot acolo, lângă ea. Chiar de ar fi fost scâlciați, plini de găuri, tot nu i-ar fi aruncat. Erau parte din iubirea lor. Cum să arunce la gunoi bucăți din ei doi, iubindu-se?

A deschis ușa încet. Oricum nu avea forță: ”Mihai, trebuie să vorbim. Vreau să îți spun ceva.” ”Da, Maria. Și eu am să îți spun ceva. Am pe altcineva”.

Și cerul s-a prăbușit. Black-out. Pantofi, toc, mașină, lacrimi, parc, urlet, parc, mașină, bloc, scări, ușă, cheie, apartament, el. Altcineva. Ea. Altcineva. Ei. Altcineva. Acasă. Altcineva. Ani împreună. Altcineva. Crăciun, Paște, zi de naștere. Altcineva. Excursie, mare. Altcineva. Era sigură? Sigură? Când? Altcineva.

A închis ușa încet când a plecat. Credea că ea adormise. Așa părea. Adormită. Voia ca el să plece cât mai repede, dar fără ca ea să îl vadă. În mâna stângă, sub pernă, ținea strâns tocul rupt. Atât mai rămăsese din iubirea lor: un toc rupt și o pereche de pantofi care nu mai puteau fi folosiți. Pentru că ea nu înnoadă ori lipește niciodată, nimic. Nici măcar tocul pantofilor preferați.

Citiţi şi

Până-ntr-o zi, iubitule…

“Foloseşti vreun contraceptiv?” “Menopauza” “Wow, ce noroc!”

Amăgire

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,020 views

Your tuppence

  1. dada / 25 August 2015 22:59

    hm..un text foarte slab..

    Hot debate. What do you think? Thumb up 3 Thumb down 5
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro