Am renunţat să mai iubesc

Catchy

24 April 2016

Am ştiut de fiecare dată când un bărbat a ieşit cu totul din viaţa mea. Uneori, cu mult timp înainte de a ne despărţi, alteori, cu mult timp după ce despărţirea avusese loc. Întâlmplări aparent banale care însă mie mi-au revelat adevărul. Şi numai odată ce am înţeles şi acceptat asta, am putut să accept şi despărţirea noastră. Moartea dragostei noastre…

Prima dată, adolescentă fiind, m-am pierdut în emoţiile unei iubiri nevinovate care, însă, brusc, a luat o întorsătură tare urâtă. După ce ne-am despărţit, încă ne mai vedeam întâmplător, însă renunţasem să ne mai adresăm vreun cuvânt. Într-o seară, ne-am întâlnit iar, în grupul de prieteni comuni. Ne-am privit fără cuvinte. Intens, până la lacrimi. Mi-aş fi înfipt mâna între coaste să-mi smulg inima şi să i-o întind, aşa, însângerată, căci simţeam că eu nu mai pot cu ea. Oricum, era a lui. Dar n-am schiţat niciun gest. Fumam ţigară după ţigară şi-mi îmbibam fiinţa de imaginea lui, încă o dată dacă mai era nevoie. Şi atunci, el s-a ridicat, nervos, apăsat de privirile, de gândurile, de emoţiile mele şi, fără să se mai uite înapoi, a plecat, trântind uşa localului în care ne aflam cu toţii. De-abia atunci am simţit că… a ieşit cu adevărat din viaţa mea. De-abia atunci eu m-am despărţit de el.

femeie disperare

A doua oară, la zece ani diferenţă, mult după ce mă despărţisem de un alt bărbat (cu care eu mă visam măritată), acesta m-a sunat şi mi-a propus să ne revedem, ca prieteni, explicându-mi că este „civilizat” să păstrezi relaţiile cu foştii iubiţi. Cel puţin el aşa procedează. Am acceptat cu inima îndoită, eram încă îndrăgostită de el, aşa cum nu crezusem, după primul eşec, că voi mai putea fi. Ne-am văzut, am tremurat, m-am emoţionat iar, căci eu încă eram acolo, în relaţia noastră. La sfârşitul întâlnirii, nu am apucat să ne luăm rămas bun pentru că a văzut o altă fostă, pe care, în mod „civilizat”, trebuia s-o salute şi s-o întrebe de sănătate. Aproape că m-a lăsat singură în mijlocul străzii, alergând după cealaltă. Şi atunci am simţit cum a ieşit, în sfârşit, din viaţa mea. Atunci a murit, de fapt, şi această iubire care mă mistuise…

… și au trecut alţi ani. Când l-am cunoscut pe cel de-al treilea bărbat din viaţa mea, îmi doream, recunosc, să nu mai fiu singură. Dar nu eram deloc pregătită pentru o aşa relaţie. Scurtă, intensă, distrugătoare… dar neîmplinită. Nu era însurat, însă se ştia promis altei femei (cu care, ulterior s-a şi căsătorit), deşi mie îmi spunea că se vor despărți. Clasic, da. Şi tot clasic, l-am crezut. Pentru că îmi doream cu disperare să-l cred, să nu ratez şi această iubire. Însă, în cele două luni de relaţie, mi-am dat seama că pentru el nu eram decât una dintre cuceririle menite să-i flateze orgoliul. O confirmare în plus înainte de pasul cel mare, căci, de fapt, nu rupsese niciun moment relaţia cu cealaltă. Eram încă împreună, undeva în natură, pe coclauri, iar el se oprise în vârful unei stânci de unde admira pierdut lumea. Şi atunci am simţit că şi pentru mine este la fel de pierdut. Atunci am ştiut că a murit şi această iubire, prematur, înainte să-şi fi întins aripile şi să zboare. Curând după aceea, ne-am despărţit.

De atunci, am renunţat să mai iubesc…

Guest post by Amalia S.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Eşti soţia lui. De ce ne faci de râs?

Așa te iubesc primăvara

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,164 views

Your tuppence

  1. Ilav / 26 April 2016 18:42

    Mai rau este sa iti gasesti iubirea vietii si sa o lasi sa plece. Sa renunti constient ca nu vei mai gasi alta la fel. Te autoflagelezi si esti incomplet forever.
    Anii trec, insa ea ramane vesnic acolo in sufletul tau indiferent de ceea ce faci.
    Nu, iubirea nu moare niciodata.
    Ravasitor articol…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Lilith / 24 April 2016 19:58

    Ma regasesc in cuvintele tale,am simtit si eu cum lumea se sfarseste odata cu plecarea oricarui “el”… Ciudat,cu cat ma impotriveam,cu atat mai incapatanati erau sa ma “cucereasca”.Deh,cred ca era vorba de curiozitate,provocare,spritul lor de vanatori.Au trecut anii,iar de la prima mea iubire reala,prima experienta care mi-a secat sufletul, am jurat sa nu mai vreau pe nimeni.De fapt,el a fost primul care mi-a vandut iluzii,atat de covingator,de frumos ambalate,de palpabile,incat,ma visam in rochie de mireasa,pentru prima data,la 23 de ani 🙂 Nu,nu a fost el primul din viata mea,dar eu asa l-am considerat. Cand mi-a scris pe messenger-pe-atunci se purta- ca “noi nu am fost niciodata impreuna” si ca” el nu vrea ceva serios cu nimeni”,chiar m-a facut sa ma simt un “nimeni”.Eu,cea cu stima de sine,cu incredere in valoarea ei umana,cu visuri,sperante,lumea la picioare…Eu,eram ingenuncheata.Si din genunchi,de acolo,mimam ca traiesc,mimam ca zambesc,mimam ziele,noptile-albe- si orice contact cu oricine. Nu eram prezenta,nu eram acolo,nu auzeam,nu vroiam,nu speram. Am luat atunci o decizie pe care si azi o regret,dar am consumat-o deja. Oricum,el m-a vindecat practic,de iubire,de visare,de romantism,de copilul din mine,de femeia care simtea ca o femeie. Am devenit in timp,o cinica,o inabordabila si parca,ma simteam protejata. Au mai aparut in viata mea,cateva fetze,nimic semnificativ.Nimic special,sa merite,sa ma ajute sa-l uit pe …el 🙂 Cum sa traiesti o iubire falsa si totusi,sa raportezi totul la ea? Sunt constienta ca nu m-a iubit,ca doar il intrigam,atrageam,starneam,ca ii placeam eu,personalitatea mea,buzele,modul cum se putea juca pervers,cu naivitatea mea 🙂 Stiu,dar totusi…
    Cu ceva ani in urma, un necunoscut ma abordase pe un site de socializare,unde imi placea sa “bloguiesc”.Nu l-am luat in serios,il vedeam la fel cum ii vedeam pe toti,ii priveam din prisma unei posibile prietenii virtuale,posibile aventuri amoroase sau posibilei vechi plictiseli…Eram deja familiarizata cu faza in care, vroiam doar sex si nimic mai mult,daca un barbat imi placea 🙂 Era vorba pana la urma,de o simpla eliberare hormonala,asta cautau ei,barbatii,asadar,femeile de ce n-ar face-o? Evident,eram pretentioasa,nu-mi placeau daca….si lista era lunga…
    Fiind o persoana care vede si ce nu se “vede” in mod normal,cu un simt ascutit al esteticului si o intuitie puternica,prevazatoare,acida,am acceptat o prima intalnire cu el,cand urma sa vina in tara,in vacanta. Nu m-a impresionat,nu l-am placut in mod special,nu l-am vrut si i-am aratat-o,explicit,clar,cand mi-a reprosat ca sunt rece.”Nu te vreau,nu ma interesezi,pleaca de unde-ai venit,nu sunt ce-ti trebuie.”Au trecut alti 2 ani,in care ne mai vazusem odata,habar n-am de ce,cred ca,ma simteam prea singura….Apoi,intr-o iarna,am luat brusc si inevitabil decizia sa il urmez,in “tarile calde”….
    Stii ce s-a intamplat? Un an l-am chinuit,l-am ranit cu vorbele si atitudinea mea,l-am respins,l-am chinuit si el…stii ce-a facut?A rabdat,da,a rabdat.A suportat o scorpie devenita asa,o ticaloasa antrenata sa se comporte urat,distant.A vazut “dincolo” si a reusit imposibilul…
    Dupa ce l-am ranit odata,foarte rau,acasa fiind,cu mama mea,in vacanta,am realizat in sfarsit…Totul era limpede,clar ca o mare linistita: trebuia sa ma intorc la el.Omul acesta,sufletul acesta cald,rabdator,ma iubea. De-aia imi permisese sa-l schingiuesc in halul asta. Nu imi spune nici acum ca ma iubeste,e o fixatie a lui,pentru ca,undeva,candva in trecut,la varsta primei iubiri,o pustoaica l-a ranit crunt. Dar stiu ca o simte,o vad zilnic:in privirea lui,in gesturile lui,in grija pentru mine,in generozitatea si zambetul lui. Si mai stii ceva? Il iubesc….Nu i-o spun,din orgoliu,dar stiu ca langa el vreau sa raman 🙂
    Vezi tu, am jurat ca nu mai permit,am “renuntat si eu sa mai iubesc”.Dar asta,scumpa mea,n-a fost decizia mea. Nu e posibil,nu e legea universului asta…un om care iubeste de 3 ,5,10 ori….va mai iubi.Si cand o va face,dupa asa multe ratari,va primi tot ce n-a avut pana atunci … 🙂
    Suna a cliseu,dar…fii tu insati,iubeste-ti tristetea,zambetul,chipul,pe tine iubeste-te.Arata-ti-o zilnic,plangi daca simti,tipa daca vrei,viseaza daca ai nevoie s-o faci. “Ea” vine,iubirea,intr-o carcasa pe care n-o vei recunoaste neaparat,dar ti se va arata..

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro