Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am să iert și am să renunț la tine

5 February 2018

Revii după ani de zile și-mi perturbi existența. Ai o atitudine afabilă, dar cred că e un mesaj codificat în spatele unui simplu salut, ori imaginația mea a luat-o razna.

Trăiesc un sentiment ambiguu, îmi pun tot felul de întrebări. Mă simt blocată în trecut. E ceva din mine ce refuză să lase trecutul în urmă, e teama vagă de viitor, deși sufletul îmi cântă „The best is yet to come”.

Blocată în trecut… De ce îmi revin acum flash-uri cu tine, cu noi, cu mine când eram cu tine? De ce atunci nu le-am văzut? Ce e de văzut și de înțeles și nu pot sau nu vreau să percep? Îmi e frică de viitor? De ce dintre atâtea persoane unele se întâlnesc? De ce am renunțat așa de ușor? De ce m-ai alungat? De ce tu meriți să fii fericit și eu nu? După atâția ani? De ce am ales să mă pedepsesc? De ce am ales o relație pansament?

Vreau să te uit sau să schimb aceste gânduri, să nu mai fiu blocată în trecut, vreau să fiu împăcată cu trecutul, să accept prezentul și să mă bucur de el, vreau să evoluez. Nici nu știu ce simt acum pentru tine și ce se întâmplă exact. Mă întreb dacă mă încăpățânez să trăiesc în trecut sau e ceva involuntar. Imagini de două-trei secunde se derulează în mintea mea și nu știu de ce. Când eram fericiți, când iubeam, eram iubită și fericită. Mergeam acasă și acasă erai tu, tu erai acasă, erai căldură, bine și liniște.

dans

Eu, cea de azi, ce simt pentru tine, cel de azi? Cine ești tu azi? Te mai gândești la mine? Și dacă da, ce gândești, ce simți?

Erau vremuri mai demult când obișnuiam să zâmbesc atunci când mă gândeam la tine. Obișnuiam să cred că iubesc și că sunt iubită și de aceea evadam ca să ne întâlnim. Era adrenalina, fructul oprit sau iubire? Obișnuiam să cred că vom fi toată viața împreună. Mai târziu îmi puneam întrebarea dacă e iubire sau obișnuință.

Dar azi e mai bine să-ți spun adio. Acel adio întârziat de ani de zile, să renunț la tine, să mă găsesc pe deplin pe mine în marea asta tumultuoasă sau limpede. Depinde doar cum privești viața; sau o privim cum suntem noi? Căci cine ești tu azi eu nu știu, abia dacă mă deslușesc pe mine ca pe o structură integrantă a acestui univers. Ai fost… ce mai contează acum ce ai fost, dacă e ceva sortit să fie sau nu, dar acum nu mai ești. Ai fost o lecție, o treaptă în viața mea, căile noastre s-au intersectat cândva. A trebuit să învăț ceva, să ajung undeva și am avut nevoie de tine în evoluția mea. Îți spun „adio”, căci e timpul ca eu să merg mai departe. E timpul să iert, să străpung mai profund în sufletul meu, să înțeleg și să suprim forțele care mă țin încătușată în trecut. Tu nu știi ce ai făcut și nu e vina ta, dar te iert, așa cum îi iert și pe ceilalți și pe mine însămi, pentru a putea merge mai departe. Știu că pentru a avansa e necesar să trec peste trecut, căci momentele dureroase vin pentru a ne ajuta să învățăm o lecție și pentru a trece la un alt nivel în viața noastră, pentru a deveni mai puternici, mai înțelepți. Fiecare plecare e o nouă etapă, o nouă cale, o nouă viață. Vreau și o să fac în așa fel încât acesta să fie drumul meu spre libertate, spre independență. Astăzi este o zi frumoasă, astăzi am să sădesc speranța spre un nou început, un nou viitor luminos și plin de oportunități. Astăzi mă îndrept spre calea mea. Începând de astăzi sunt din ce în ce mai curajoasă și mai puternică. Mă îndrept spre cea mai bună variantă a mea, renunțând la trecut pentru a ajunge acolo unde îmi doresc. Maturizarea își are costul ei, perioada de tranziție e importantă. Nu știi când ești matur, dezvoltarea e continuă, doar realizezi într-o zi că e ceva diferit, că unele lucruri nu mai dor, nu te mai afectează, că nu mai ești același. Perspectiva lucrurilor se schimbă.

Retrăiam uneori unele amintiri dureroase, unele vorbe și critici ce mă înjunghiau precum un cuțit. Sunt unele alegeri pentru care mă condamnam și-mi reproșam că puteam să fac mai mult și nu am făcut. Întors pe toate părțile, readus în memorie frecvent, acest trecut durea, mă sfâșia, îmi lăsa cicatrici adânci și usturătoare. Erau ca niște sertare din care, atunci când le deschideam, săreau cioburi ce mă răneau. Și-oricât de tare ar durea, trecutul nu poate fi șters, nici timpul nu poate fi dat înapoi. Mi-aș dori uneori un fel de mașină a timpului, dar știu că mai bine este să accept trecutul, să fiu împăcată cu el. Pentru asta am să iert și am să renunț la tine. Tu și alții ați fost și sunteți un rău necesar. A trebuit să trec prin purgatoriu pentru a ajunge la desăvârșire. Renunț la trecut, la tine și la noi, căci fiecare are viața lui, de ani de zile. Nu știu ce intenții ai, de-mi tulburi existența prin prezența ta, dar mă detașez de tine, nu mă mai las afectată. Am să fac un pas și încă un pas și spun trecutului „pass”, îl las în urmă și cu el pe tine. Adio, ești o amintire, ai plecat, mă eliberez de tine și de durere.

Mi-au trebuit mai multe experiențe ca să-mi dau seama că eu sunt valoroasă. Nu mai am nevoie să mă agăț de iubiri inventate, să-mi las imaginația să zburde, creându-mi în minte un personaj fictiv. Căci pe unii nu i-am văzut așa cum sunt în realitate, au fost un rod al imaginației mele. Am descoperit în mine potențial nevăzut. Mă accept și mă iubesc și nu mai aștept să vină alții să-mi umple un gol interior, să-mi spună cât de bună sunt. Asta e noua versiune a mea, mă reinventez pe zi ce trece, mă îndrept încrezătoare spre viitor, lăsând trecutul în urmă. „ The best is yet to come!”

Guest post by Nela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Tangoul final – custodia copiilor

40 de forme de a muri (II)

Nu ne-am luat la revedere, așa că îți scriu aici

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,055 views

Your tuppence

  1. Alexandra / 5 February 2018 18:29

    Exact ce traiesc si eu acum. Multumesc

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro