Am tot ceea ce contează. Pentru mine

Ioana Duda

29 August 2015

ioana dudaMă uit la ea cum leagănă copilul. Apoi îl pune în cărucior și acum mă uit la ea cum leagănă căruciorul. Mi-a fost colegă de facultate. Și acum legănă. Când copil, când cărucior. Altele au trecut la next level. Nu mai leagănă. Îl țin de mână.

Și ele sunt pe picioare și eu pe trotinetă. Și n-am nimic de legănat ori de ținut de mână. Am de pedalat. Și n-am nici frigider unde să țin laptele. Și nici loc în pat. Nici măcar eu nu am loc în pat, de câini. Că așa vreau. Să adorm între câini care fie îmi sforăie în ureche, fie îmi adorm pe piept, ori pe gât.

Și mă întreb dacă am greșit. Că ele-s multe, și noi, ăstea fără, suntem tot mai puține. Și mă întreb dacă sunt greșită. Dacă am ales nepotrivit. Pentru că de acum sunt convinsă că viața e 90% alegere, iar restul, nu știu. Inconștient, probabil. Care devine tot o alegere, când îl cunoști. Dacă e așa cum spun ei că trebuie să fie: cu verighete, și popă, și primar și celulă… a societății, bineînțeles?

11215828_681342228665039_2635261895478565073_n

Și cuget și mă întreb: bine, bine, dar cum să fac? Că-s singură și viitorul nu sună cum spun ei că ar trebui să fie bine. Și parcă îmi e bine. Dar ei spun că nu, nu îmi e. Și devin confuză. Mi se face un pic teamă, să nu fi rătăcit calea dreaptă. Dar numai un pic. Și vreau să aflu adevărul. Mă așez la o terasă, închid ochii și îmi umplu plămânii de mirosul de cafea proaspătă și bună. În urechi îmi sună: ”Tu est si belle, Emmanuelle…”. Și mi-e așa de bine. Sunt liberă. Sunt, pentru că mă simt. Și fericită. Și fredonez. Nu mai aud și nu mai văd nimic din ce nu-i adevărat pentru mine.

Sunt vie. Atât de vie de nu îmi mai încape viața sub piele. Dă în clocot. Arde. O simt în stomac și de acolo, val vârtej pleacă în toate organele. Și deschid ochii că nu mai stă, nebuna, doar prin mine. Vrea să iasă și prin ochi. Și văd copaci verzi. De un verde atât de împlinit, că doare pe retină. Știu. Cu sufletul știu că doar asta contează. Asta. Viața. Ceea ce ei fac, ori spun, ori gândesc, al lor este. Și doar al lor.

Nu mă așteaptă primul cuvânt, ori primul pas, ori prima zi de grădiniță sau școală. Dar mă așteaptă marea. Și plaje sălbatice. Așa, ca mine. Unde oamenii vin și pleacă, și încearcă să le îmblânzească, dar, cumva, muntele și mare își fac loc printre urme de om, și sapă din nou în țărm. Și el se reîntoarce la natura lui. Se scutură și doar îl găsești din nou neîmblânzit. Și contează și asta.

Și mă așteaptă rochia nouă și neagră pe care o voi îmbrăca deseară la întâlnirea cu mine, într-unul dintre cele mai frumoase restaurante din oraș. Iar acolo mă așteaptă o masă și o sticlă cu vin, și o să fiu mai aproape de stele, la propriu, pentru că terasa e pe acoperiș.

Și nu îmi mai e frică. Nici urmă de dubiu ori întrebare. Îmi dau seama că am tot ceea ce contează. Pentru mine.

Pe Ioana o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Pe prima femeie care îmi va face o cafea cu frișcă și cu ciocolată rasă pe deasupra o voi lua de nevastă

Ne mai uitam mult ca proștii?

Cum am pierdut trei bărbați din cauza ei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
15,747 views

Your tuppence

  1. Crina / 28 June 2017 3:47

    Foarte frumos și poetic exprimat mesajul. Cel mai important este sa-ți asculti instinctul și sa-ți urmezi calea, indiferent de ce au ales cei din jurul tău, de ce considera părinții ca rate potrivit pentru tine. Nu sunteți chiar așa putine, sunt din ce in ce mai multe tipe care aleg asta, se simt foarte confortabile cu propria persona, se simt împlinite și nu își consuma viata încercând din răsputeri sa se conformeze, sa corespundă cerințelor societății.
    Și totuși imaginea despre familie, despre ce înseamnă sa ai copii, despre căsnicie in general îmi pare plină de stereotipuri și prejudecăți: poți sa fii la fel de împlinita, sa evoluezi spiritual și intelectual, sa petreci timp cu tine, sa ai un partener extraordinar de înțelept cu care sa evoluezi frumos împreuna, și intr-o relație, având o familie. Copii te îmbogățesc și completează puzzle-ul vieții tale de femeie, călătorii poți face nenumărate, poți purta rochia ta neagră preferata la restaurantul preferat. O relație sau căsnicia nu trebuie sa fie ceva limitat, plictisitor, nici măcar nu trebuie sa includă copii, variantele sunt nenumărate!
    Felicitări pentru curajul de a trai autentic și in armonie cu propriul eu!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Elena / 20 February 2016 17:34

    Omul nu e făcut singur? Dar tot singur rămâne. Pentru ca nu îți faci copii sa nu rămâi singur, sau poate asta e problema omului, ca asta e motivului. Copiii pleacă, si tot singur rămâi. Nu ai nici o garanție …

    Eu am realizat ca lucrul cel mai important e sa ai grija de tine. Minte, trup, spirit. Sa fii sănătoasa, sa fii sociabilă, sa fii optimista, etc. Asta e mai important decât sa ai pe cineva si nu ești nici unul din lucrurile de mai sus.

    Parteneriatul este frumos, dar si Singurătatea are farmecul ei. Si nu știi niciodată când o sa renunți la ea. Eu într-un an jumate am ajuns nu numai sa nu fiu singura, dar si cu un copil. Nimic plănuit, dar totul potrivit.

    Cam asta e. Te simți bine? Perfect, continua ceea ce faci. De ce trebuie sa îți spună cineva ce anume te face fericita? Numai oamenii nefericiți fac asta.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  3. Anca / 9 December 2015 18:16

    mi-e cam trist cand citesc articolul asta… stii ca se poate si cu trotineta si cu caini ( eu pisici) pe tine si cu rochie neagra si cu caruciuor si cu prima zi de scoala si sa te simti la fel de vie… de ce ori una ori alta?? sau sunt eu norocoasa si s-au putut toate cu marea salbatica inclusa???

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  4. Liz / 29 August 2015 21:34

    Si, ce bine e…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Laurentiu / 29 August 2015 20:23

    Nu pot decat sa te felicit, esti o persoana care a investit ceva timp si efort in dezvoltarea personala. Ai ajuns la etapa in care NU “nu ai cu cine”, dar “nu ai din cine sa alegi”, se rezolva toate

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  6. Arina / 29 August 2015 17:06

    N-ai gresit deloc. Alte femei gresesc alegand aceeasi cale, fara sa se autoevalueze si fara sa realizeze ca putem lasa mult mai mult in urma noastra decat o linie de ADN. Si gresesc mai ales cele care o fac de “gura lumii, pt. ca “asa trebuie”, de teama ca vor fi parasite, sau care se gandesc ca un copil le va da un pahar de apa la batranete, etc.
    Noi in schimb putem crea, putem ajuta, putem invata, putem darui, putem considera ca avem un corp, nu doar un simplu aparat reproductiv. Eu sunt perfect sanatoasa si capabila sa procreez, insa refuz sa ma limitez doar la rolul asta in viata. Si refuz sa rup o bucata din mine si s-o arunc intr-o lume nesigura, in loc sa fac altceva mai putin instinctual.
    Si eu dorm cu animalele in pat, imi place sa-mi savurez cafeaua si sa visez la plaje linistite, am pe cineva langa mine, o familie, prieteni, oameni care imi respecta decizia, dar si oameni care nu inteleg…care ma acuza sau isi imagineaza ca am alte probleme. Ceea ce ma amuza oarecum. Pentru ca eu sunt multumita cu mine si nu-mi doresc mai mult. 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 4
    Reply
  7. Claudia Cristina / 29 August 2015 16:25

    Omul nu e făcut să fie singur… la un moment dat singurătatea ucide, sau iți ia mințile… e doar opinia mea. Câinii pot substitui cu succes prezența unei persoane, nu știu dacă pe timp foarte îndelungat. Am și eu o haită de 4, însă nu mă simt confortabil rămânând singură mai mult…iar copiii, consider că e cea mai minunată realizare din viața mea.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro