Amazon Vals, sau dansul macaroanelor

Liana Oprea

7 March 2012

Navigam deja de mai mult de două săptămâni pe Amazon, îndreptându-ne spre tripla frontieră Brazilia/Columbia/Peru, cu gândul să o apucăm spre Iquitos. Dar până acolo mai aveam de depănat întâmplări pe vaporul de Amazon…

Când plouă, puntea devine alunecoasă și se transformă într-un tobogan pentru copiii care se trântesc pe burtă din alergare și glisează pe lungimea ei, cât de departe pot. Când soarele arde prea tare, devin atractive dușurile montate la pupa, pe puntea superioară, unde apa extrasă direct din fluviu îi răcorește cu orele pe cei adunați să joace o tablă sau să cânte la cutii de plastic și triangle.

Într-o astfel de seară, după ploaie, și cam 13 zile (6 cu 7) de viață de naufragiat pe un vapor în Amazon, propriile reacții încep să te surprindă. Mai ales când ești puțin obosit și activitatea frenetică de la bord nu te lasă să dormi la prânz, n-ai nici un fel de intimitate decât poate la budă, și socializarea începe să te agaseze poți face lucruri la care tu însuți nu te aștepți.

Este cazul în care s-a autosurprins partenerul meu temporar de călătorie, căruia îi place să se recomande Țuțurică.

Dintr-un impuls prea rapid pentru sistemul lui de autocenzură (care e oricum mic și leneș), Țuțurică apucă hotărât unul din coșurile de gunoi (pline) de lângă bar, și-l trântește în cap pe post de pălărie (îi era foarte mare, altfel îi venea bine în albastru), și execută așa câțiva pași de dans.

Ceea ce nu știam, dar am aflat imediat, e legat de cina constituită din macaroane cu sos, din care mare parte ajunsese în sus numitul coș de gunoi, iar acum își croia drum unduios pe față, piept, și în sfârșit sub picioarele lui Țuțurică. Puntea căpătase un strat mucilaginos cu coeficient de frecare aproape de zero. Prompt, fără să vreau deloc să mă ofer ca partener de dans, am aterizat în fund, am încercat să mă ridic și am căzut pe partea cealaltă. Până și brazilienii, am constatat acum – sau unii din ei – pot fi întrecuți la spectacol, iar acest spectacol spontan al lui Țuțurică i-a lăsat pe câțiva cu gura căscată, pe alții i-a făcut să aplaude, pe alții să filmeze, și pe unul să ne dăruiască un portțigaret din piele încrustată. Câțiva bodyguarzi s-au autosesizat, probabil încercând cu greu să pară serioși, în timp ce noi ne gândeam, râzând în hohote, care poate fi pedeapsa pe un vapor, în afară de aruncarea peste bord. A fost doar o admonestare lipsită de greutate, căreia, fiind în portugheză, i-am permis să însemne ce vrem noi. „Felicitări, aveți o bere din partea Căpitanului”, de pildă. Berea am căpătat-o, într-adevăr, dar nu știm dacă era, sau nu, de la Căpitan.



Citiţi şi

Săptămânile astea de abstinenţă se numesc în România lună de miere?

Misiunea

Bătrânul din tren

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
532 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro