Arunci una, cumperi două!

Ioana Bostan

26 July 2016

Ioana BostanMereu m-am întrebat care-i morala în urcarea sisifică a furnicii pe timp canicular. Cum care furnică? Cea legendară, cu greierele ei boem. Bine, nu al ei, doar greierele… Mă rog, știți voi, Greierele și Furnica. Aia adună și trebăluiește ca disperata cât e ziulica de lungă: să aibă la iarnă după ce bea și mânca (mă întreb dacă efortul fizic e cel care o menține în formă și de ce nu se îngrașă iarna, când șade, toarce lână, coase goblen și mănâncă – sper că măcar mănâncă iarna, altfel de ce să fi adunat?). Tot clanul de furnici asta face. Muncește. Zi de vară până-n seară – și nu numai, și primăvara și toamna. Pe când nenoro(feri)citul de greiere (un trubadur urban care se cațără pe pereții blocurilor precum eroul ăla care aruncă cu fire de păianjen) cântă ca apucatul: la chitară, mandolină sau ce mai prinde la magazinul second-hand de instrumente muzicale. Pentru vreo mamzelă focoasă sau vreo languroasă cu gene false sau chiar pentru una cumincioară, cu veleități de pisică.

Am deviat de la subiect, să revin la treaba cu adunatul.*

Zău că nu mă duce mintea, de ce să tot chinuim neuronul și fibra musculară cu adunatul acesta! Grăunțe, paie, cărămizi, copturi în jar, borcane fierte pe ditai căldura. De ce nu e invers toată treaba? Vara la plimbare, iarna la culcare. Fie, hai, și la ceva trebăluială. Păi, când ți-e lumea mai dragă, tragi de tine ca de un erou cu statuia ciobită și pictată de porumbei. Și când e rost de dârdâială, treci la hibernat. În loc să te agiți de bună încălzire.

Povestea de mai sus mă bâzâie obsesiv de ceva timp, așadar de cu seară (că e vară) mă apuc eu, senzorinând**, de o curățenie minimalistă, prin biroul subsemnatei. Nu ați auzit de noul stil? Curățenia minimalistă e un trend: te apucă taman când ai multișor de muncă, chipurile să scapi puțin de stres și să te relaxezi vreun ceas. Un fel de pospăială de stârnit praful și ridicat scamele de la podea și de pe obiectele la vedere. Alea din prim plan, grijă! La nivel tridimensional curățenia se lasă pentru la toamnă, pe răcoare. În concluzie, toată acțiunea ajunge să te obosească atât de tare până și în minunatele clipe de „relaxare”. Munca o tai direct, astfel încât închei ziua/seara/noaptea cu stresul triplat. Sau, hai, cu nervii încrețiți, ca să fiu mai dulce.

lucruri

Cu această îndeletnicire și cu gândul la adunătură, intru în forță (fără gravitație) la dereticat într-un dulap, să sortez cele-ce-nu-mi-mai-folosesc-demult. Gen poșete, haine de iarnă nemaipurtate, dar păstrate acolo, să fie de sămânță… Din categoria „mai merg un an”. Să vă fie clar, NU LE MAI PURTAȚI NICIODATĂ! Dar vă îndârjiți să nu le faceți încă vânt. Că mintea ordonată și organizată  vă spune, nu și nu! Păi, vara??? În loc să aduni, arunci?

Ete, da! Azi m-am pus contra curentului și zvââârrrr! cu vechiturile! Sigur că la iarnă o să mă tânguiesc:

– Uite acum îmi trebuie musai una nouă! O gentuță așa și pe dincolo…

Ăsta-i trendu’ minimalist: Arunci una, cumperi două! 

Scutur eu bine vechiturile de genți de dat/aruncat să nu rămână prin ele bilețele, cărți de vizită, bani (doamne feri), alea-alea… Și peste ce credeți că dau? Fix ca la obiectele de pe tava pentru luat din moț la copiii de un an: un pix, monede de 10 bani (cum spuneam, de unde bani uitați), cărți de vizită, gumă de mestecat (o fi în termen?), o oglinjoară (de refăcut rujul în târg) și… ultimul meu PACHET DE ȚIGĂRI! Păstrat cu sfințenie de când m-am lăsat de fumat!!! Stă binișor la răcoare de vreo 3 ani jumătate. S-a uscat tutunul, le-aș putea scoate la licitație, cred că-s valoroase, ha, ce ziceți? Cine dă mai mult?

Strângătoare și furnica de mine! Și  arunc eu vara toate bunătățile acestea când cine știe ce vremuri mai vin în sezon de bârlog? Acu’, voi faceți cum știți mai bine, dar vă spun pe cuvânt, așa o liniște e la mine în dulap! Și izul de tutun mentolat ar putea combate zburătoarele care se-nfruptă cu țoale! Liber la plimbare!

Pe unde o umbla, bre, greierele acela, să zică și el una bună de răcoreală! Prieteneeeeeeeee!?

*Notă 1: mea culpa, așa deviez mai mereu când mă apuc de scris… și NU mai am țigări, NU am ce fuma! (Cargo)

**Notă 2: a senzorina = verb inexistent în DOOM, ticluit de personajul Senzorina (subsemnata), cu sensul vag de a mișuna, a face oareșce trebșoare, a bâzâi pe ici-acolo cu/fără folos.

Citiţi şi

Dar Franța-i Franța și eu nu mai sunt în Franța

Nu mai minți, când vrei să slăbești

Nimănui nu-i pasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
775 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro