Așa ar trebui să fie lunea

Cosmisian

8 February 2016

cosmisianȘtii diminețile acelea în care te trezești în plină deplasare spre serviciu, soarele plutește printre oameni ce dintr-o dată par mai drăguți?

06:15 – Pur și simplu te-ai trezit înconjurat de o stare de bine, parfum răcoros de primăvară.

07:30 – Albinele par a zbura în jurul tău cu încetinitorul. Le vezi. De această dată, nu reprezintă niciun pericol. Polenul le este noua lor costumație de primăvară. Ajungi la semafor. Culoarea se schimbă înaintea ochilor tăi. Roșu intens. Dublat de 59 de secunde ce scad. Astăzi nu te enervează. În stânga ta se aud ciripind distrate câteva vrăbiuțe. Împrumutaseră o bucățică de covrig. Le mergea bine și cântau fericite. S-a schimbat culoarea semaforului. Zebra, cu care te luptai zilnic să îi poți număra toate dungile, devenise o trecere de pietoni, cu oameni trecând în ambele sensuri. Ai salutat pe unul dintre ei. Nu îl știai, dar era distractiv să îl faci să se gândească la tine. Următoarele câteva minute se va întreba de unde vă știți și posibil să creadă că ați fost colegi de liceu. Chiar dacă el a venit din Mehedinți la facultate, iar tu nu ai fost niciodată în Mehedinți.

robert-downey-jr-iron-man

Robert Downey Jr. (Iron Man)

07:35 – O vezi pe doamna de la magazinul alimentar pe care l-ai ocolit. Uda o plantă fără prea multe frunze. Știai că nu face cafea bună și chiar ai sfătuit pe mulți să ocolească magazinul. Astăzi ai intrat. Folosea, de fapt, cafeaua ta favorită. Aroma te-a dat gata! Chiar ți-a arătat punga cu boabe prăjite ca mai știu eu în ce reclamă. Și-ai cerut o cafea mare. Era la fel de bună ca aroma pe care o răspândea. Doamna era drăguță. De ce ai crezut că este enervantă când ai cumpărat o cafea cu 4 luni în urmă și nu ți-a plăcut?!

07:43 – La ieșire fredonai involuntar ultimul cântec auzit la magazin. Aromă de cafea și o melodie de la radio. Era frumoasă, dar nu ai fi știut de ea dacă nu ai fi intrat. Tu nu asculți radio. E o prostie, după părerea ta. Toate melodiile sunt comerciale. Te măcinase o melodie despre care se vorbise într-o zi la birou. Câți bani o fi făcut fata asta blondă cu hitul ăsta? Dar nu te puteai liniști, sigur cânta despre sine. Din curiozitate, cu doar o seară înainte i-ai scris pe internet pe contul ei de artistă. Te-a dat gata că ți-a scris. Era la fel de veselă și abordabilă ca în melodiile pe care le cânta. Seara ți-a zâmbit, dimineața ai ieșit din magazin cu „Lupii” ei. Sau cu oile. „Toate florile și copacii le zâmbesc [oilor], Păsările zboară, fluturii trăiesc…”(Adda). Un plus la starea de bine cu care plutești spre serviciu, iar acum fredonezi, cum știi tu…

07:55 – Ajuns la serviciu, saluți pe toată lumea. Așa ai simțit tu, așa ai decis. Nu știai că ai atât de mulți colegi. Nu aveai timp să îi vezi. În această dimineață nu ți-ai mai aruncat geanta pe scaunul din fața biroului. Era, de fapt și de drept, al celor care intrau în biroul tău. O zi senină cu oameni și pentru ei. Nu făcuseși nimic pentru o astfel de zi. Un cadou pe care îl descopereai treptat.

09:30. Nu deschiseseși niciunul dintre conturile de socializare. Dar nici nu simțeai nevoia. Primul Dosar de pe birou. Voluminos. O cerere bine documentată. Ai analizat toate documentele. Era un drept al persoanei, nu doar formulare completate. Erai curios să vezi cine e în spatele unei cereri ca aceasta. Ți-ai luat telefonul și ai sunat. O familie era pe punctul de a-și pierde locuința dintr-o eroare. Tu le puteai schimba situația, dar nu ai dat până atunci nicio atenție acelui morman de acte. Dar ai făcut-o azi. Te-a bucurat mult să vezi că în spatele acelor hârtii, era o familie. Trei fete. Fără tată. Astăzi, dosarele erau oameni.

12:30 – Pauză de cafea. Nu ai mai plecat. În schimb, te-ai îndreptat spre cafeneaua unde mergeau toți colegii. Când ai intrat, toți au amuțit. Se așteptau să le iei pauza pentru mai știu eu ce motiv. Dar tu doreai să fii. Cu ei. Îi saluți stingher. Printre ei îl vezi și pe vecinul tău. Lucrează acolo. Nu știi de când. Te salută și realizezi că trupul de vecin are o voce pe care ai certat-o la telefon. Ultima conversație s-a terminat rău pentru el. L-ai amenințat că, dacă nu dă semne de progres și o atitudine pozitivă pentru Companie, zboară. Dar nici nu știai cine este. Trupul de vecin îl recunoșteai. Te-ai dus la el. Oare chiar atât de mult poți greși? Vecinul cu a lui voce se temea de tine. Ai plecat mai repede spre biroul tău.

16:30 – Ți-ai strâns lucrurile. Biroul tău era mai ordonat, nu pentru că ți-ai făcut ordine. Dosarele își îndepliniseră destinul. Deveniseră oameni pentru tine. Ziua părea ireală. Până în noapte a fost la fel.

23:45 – Singur. Te gândeai uluit. Nu păreai tu. O teamă te-a cuprins subit. Îți doreai să rămâi astfel. Exista riscul să trezești la viața anostă și ternă cu care erai obișnuit.

00:00 Oare să fii om este o minune? Poți rămâne om?

Cosmisian

Citiţi şi

Ea te poate face taur

 Cine întoarce capul pe stradă după un suflet?

Citiţi şi

Eleganța unui președinte

La naiba cu iubirile imposibile!

Un sărut cât toată dragostea neîmpărtășită a tuturor fetelor din lume

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,405 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro