“Așa simt”. Nu, pe bune?

Andrei Crăciun

1 February 2015

Andrei 2Din start, fac următoarele precizări: găsesc toate ghidurile care anunță cum să faci lucrurile corect în ceea ce privește relațiile dintre oameni de o profundă stupiditate. Nu scriu un astfel de ghid. Am și eu sfaturi de împărtășit, ca toată lumea, dar luați-le cu titlu de sugestie oarecare.

Există, firește, câteva reguli generale, de bun-simț, niște tușe groase, dar între ele insuportabila infinitate de nuanțe care anulează generalul. Nu e același lucru să faci o prăjitură cu a face o relație funcțională, căci fiecare om, dacă a ajuns la acest stadiu, prezintă un grad de complexitate suficient cât să facă inutile toate cele șapte reguli ca să îl ții în pat, cele treisprezece metode prin care îți dai seama că te iubește și toate celelalte tâmpenii. Degeaba adaugi tu două lingurițe de făină și spargi un ou, conform rețetei – pur și simplu, nu merge așa.

Sunt mizantrop. Nu-mi plac oamenii, fac eforturi însemnate pentru a-i evita. Puteți lua acest anunț ca pe un discret avertisment față de cele de mai jos.

Ce am aflat până la treizeci și unu de ani (și nu cred că mai pot suferi reforme însemnate): dragostea este o excepție, nu o regulă. Între oameni, la dragoste se ajunge în cazuri extraordinare, în trena unui mister care nu poate fi demontat pentru a fi prezentat publicului larg. Ai nevoie, în primul rând, de noroc. Nu stăpânesc date exacte cu privire la destin, pentru a preciza de ce unii, puțini, au noroc, iar restul deloc.

love

Apoi, există o fază de rătăcire, pe care poeții și alți naivi o confundă cu dragostea însăși. E acel început plăcut, când încă nu știi nimic despre celălalt și te lași posedat de dorință. Aceasta este câteodată cea mai frumoasă întâmplare a omului pe pământ. De aici, tragediile.

Din păcate, nu doar că nu durează, dar nici nu e o temelie pe care să poți construi rezistent. E o înșelătorie, o scamatorie de bâlci a vieții. Ai tras un loz, l-ai răzuit, ești îmbătat de ce stă scris acolo, dar, de fapt, încă nu știi dacă ai avut sau nu noroc. Uneori, fericirea acumulată în această fază se decontează în luni poate chiar ani poate chiar o viață de nefericire. E cea mai frecventă greșeală să confuzi începutul cu cuprinsul, ba chiar și cu sfârșitul.

După trecerea începutului, apar două posibilități:

a) avem de-a face cu persoane dotate cu rațiune care încearcă un acord fin până se ajunge la o lungime de undă suportabilă – lungimea aceasta de undă e singura care poate dura. Există respectul, există admirația, ele sunt forme suficiente cât să suplinească acea himeră care este dragostea reciprocă (nu imposibilă, dar excepțională, cum am arătat mai sus).

b) oamenii sunt suficient de egoiști încât să creadă că lumea a început cu ei. Aceștia reiau cercul de la punctul zero. Cel mai adesea nu ajung la nicio destinație.

Cei de la punctul “a” îndeobște sfârșesc în familii, au copii și continuă să pozeze în oameni fericiți, întreținând confuzia în rândul tinerilor. E un subterfugiu, un bal mascat, o mascaradă socială menită să protejeze prosperarea speciei. Pentru cei care vor să înțeleagă cu adevărat ce scriu eu aici, recomand filmul norvegian “Oslo. 31 august”. Acolo, pe la minutul douăzeci și cinci, un bărbat care vrea să se sinucidă vorbește cu un prieten de-al său, căsătorit și cât se poate de aparent realizat. Dialogul se duce pe o bancă în parc, apoi în fața unui bătător de covoare. În viață, arareori se vorbește așa de sincer între oameni. Acolo se pot întâlni câteva răspunsuri.

Rămâne desigur și înțelepciunea antică – aceea care anunță că dacă te vei căsători vei fi fericit sau vei fi nefericit, la fel cum dacă nu te vei căsători vei fi fericit sau vei fi nefericit. Cam acestea ar fi posibilitățile.

Iar acum – ceea ce ar trebui să știm deja toți. Pentru ca oamenii să trăiască împreună în cuplu e nevoie de sacrificii reciproce, dar și de beneficii reciproce, pentru ca oamenii să poată trăi împreună trebuie să lase de la ei și să știe să primească. Căci viața – ah, fetelor! – e despre compatibilitate, nu despre dragoste.

Și ce este cu adevărat oribil la om, în special la femeie, este această ascundere a adevăratelor intenții (de multe ori, pure chestiuni care țin de stadiul animalier) în spatele emoționalului – “așa simt”. Nu, pe bune?

Sfatul meu pentru tinerii care se întâmplă să citească acest textuleț este să opteze pentru femeia care motivează întotdeauna cu “așa gândesc”. Pentru că pe simțurile femeilor s-au înălțat imperii, dar la fel de repede s-au destrămat și multe vieți de nevinovați au sfârșit prematur sacrificate pe altarul acesta.

Dorința sexuală e importantă, la fel și dorința de siguranță și toate astea – sunt banalități, iar dacă nu le știi deja nu prea văd cum ai putea să le înțelegi acum, deodată, să suferi deci revelația. Dar și frumusețea și conturile, toate trec. La sfârșit rămân celelalte: cine ești de fapt, ce ai în minte și în inimă. Cu bagajele acestea două se poate lucra, oferind și primind.

Restul e gargară.

***

Puteți achiziționa volumul Baricadele de aici



Citiţi şi

Te rog, iubitule… fii bun!

Nu sunt grasă, sunt nefericită!

Pentru ziua de mâine nu te poate judeca încă nimeni

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
24,340 views

Your tuppence

  1. Daria / 4 February 2015 18:44

    O relatie de lunga durata presupune un efort continuu, fie ca exista dragoste, fie ca nu. Nu exista compatibilitate perfecta, dar chiar atunci cand compatibilitatea este foarte mare, intr-o relatie pe termen lung exista perioade de rai si perioade de iad, chiar si atunci cand iti iubesti partenerul exista perioade in care iti vine sa-i spargi capul. E o munca grea, permanenta, ce nu permite concedii sau pauze. E foarte usor sa te pierzi, ca pereche, de-a lungul anilor oamenii se schimba, isi descopera pasiuni noi, iar daca partenerii nu se implica in pasiunea celuilalt, in timp ajung sa evolueze diferit si sa se trezeasca fata in fata cu un strain.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 1
    Reply
  2. Ramona / 3 February 2015 18:42

    Simt nevoia sa mai fac o precizare, spre a nu se intelege eronat din primul comentariu cum ca n-as fi de acord, macar in parte, cu autorul articolului.
    Da, in relatia pe termen lung si foarte lung e nevoie de compatibilitate, de prietenie, de un om pe care te poti baza si cu care poti construi ceva, orice, mai mult decat este nevoie de dragoste adolescentina. Insa trebuie sa acceptam firea lucrurilor si anume, aceea ca suntem atat de diferiti si tocmai de aceea ne atragem. Altfel, barbatii ar forma cupluri de lunga durata doar cu barbati, pentru ca ar fi atrasi de indivizi asemeni lor, de cei care “asa gandesc”, iar femeile s-ar cupla cu cea mai buna prietena in virtutea lui “asa simt”.
    Fara a avea pretentia ca detin adevarul absolut, tind sa cred ca relatiile cu adevarat fericite si durabile sunt acela in care fiecare isi cunoaste locul si rolul, Intr-un cuplu e nevoie si de determinare, dar si de empatie, si de hotarare, dar si de magaiere, si de bani adusi acasa, dar si de cineva care sa duca gunoiul, si de logica, dar si de compromis, si de gandire analitica, dar si de abordare emotionala, si de sex ca-n filmele cu 3 X, dar si de o incurajare ferma ca “Totul va fi bine”….ma opresc, desi lista este cat de lunga doreste fiecare.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 0
    Reply
    • Adina Banea / 15 June 2015 1:01

      Si articolul si comentariile de mai sus sunt bine scrise, intr-adevar..si coerenta si fir rational cap coada.
      Si totusi..dragostea este rara,da, un procentaj de 5 la suta din cupluri, din ce-am citit cel putin, par a se bucura din plin de acest sentiment atat de important pentru fiecare dintre noi in parte.
      De ce cred eu ca se-ntampla acest lucru, pe langa cele ilustrate mai sus si nu in dezacord cu acestea, dezvolt imediat.
      Dupa cum spune insusi autorul articolului, da, exista acea confuzie frecventa intre “a fi indragostit” si dragostea profunda implinita, recunoscatoare in sentimente de compatibilitate in primul rand intre, 2 oameni ce au invatat in timp care sunt cu adevarat bazele iubirii, ce duc la longevitate in ani de casnicie implinita si necertata de intrigi banale cotiniene.
      Cand exista certuri permanente si neintelegeri majore intre 2 oameni ce pretind ca se iubesc, exista din pacate doar ne’dragostea, in niciun caz un cuplu misto si vesel. Cel putin din punctul meu de vedere.
      Caci fericire de cuplu , inseamna printre altele, dorinta de a impartasi in continuare, desi ai 10 ani de relatie, spre exemplu, momente de bucurie si de vacante cu cei mici impreuna, inseamna de asemenea, existenta de cina misto in doi, cu sex impreuna cu siguranta in aceiasi doi, in ciuda anilor multi dormiti impreuna.
      Insa, singurii vinovati pentru procentajul infim de fericire de cuplu/dragoste, vehiculat in genere, repet, a fi de un 5 la suta doar, din pacate, suntem noi oamenii, cei ce ne traim gresit povestea de viata.
      De ce spun asta?
      Pai pentru ca noi stim de la inceput, din primul an, al doilea din nou simtim acelasi lucru: cum ca lucrurile cam scartaie intre noi doi: certuri dese, timp petrecut impreuna putin, sex spre deloc caci nu ne mai dorim niciunul..desi dam vina unul pe celalalt, minciuni din ce in ce mai remuscabile” samd.
      Din nou, repet este un punct de vedere, nu detine nimeni adevarul absolut, fericirea inca nu stim de unde s-o apucam si cum s-o definim la modul general, in plan personal pentru fiecare avand gust atat de diferit.
      Si totusi..eu cred ca este tangibila pentru oricine, indiferent de sex religie sau culoare:)) caci dragoste exista cu adevarat ca si sentiment, este dovedit .
      Dar doar daca o lasi sa-ti vina si nu o crezi pierduta pentru tine pentru totdeauna ca si aspiratie de implinire personala.
      Singura cea mai importanta, daca pot spune asa..si iata-ma cum pot

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
  3. Ramona / 3 February 2015 8:12

    Campul electromagnetic al inimii (“asa simt”) este de 100 ori mai puternic decat campul electromagnetic al creierului (“asa gandesc”). De aceea, inclin sa cred ceea ce altii deja au demonstrat, anume ca empatia si intuitia, parte a “inteligentei emotionale” tind sa ajunga calitati mai ravnite decat inteligenta clasica si gandirea prea abstracta. Inima simte mai curat si mai intens decat gandeste creierul.
    Problema este ca, inca, sunt putini oameni, si femei deopotriva, care stiu sa-si antreneze, perceapa corect si stapaneasca impulsurile primite/emise prin campul electromagnetic al inimii si le folosesc incorect sau/si incomplet.
    De teama de a esua si pentru ca asa au fost invatati, sa mearga pe cai batatorite, ei aleg sa judece orice in detrimentul simtirii (iar natura umana complexa ne arata, inclusiv in acest articol, ca la barbati este mult amplificat acest aspect, simtirea fiind mai degraba apanajul femeii).

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 1
    Reply
  4. Flori / 2 February 2015 18:46

    Excelent scris!

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  5. lotusull / 1 February 2015 23:00

    Domnule Crăciun, vă place Brahms?
    Mie, acum când vă scriu, nu – dar mi-a părut irezistibilă analogia 🙂
    Credeți că muzica poate fi doar gândită, fără a fi și simțită?
    Rațiunea și emoția nu se exclud, se completează. Iar iubirea este și despre compatibilitatea dintre doi oameni, eu o numesc asortare, dar e același lucru. Căci da, doar doi oameni cumva asemănători în punctele principale pot scrie, împreună, acea poveste și nu una oarecare. Unii dintre noi, fericiții, iubesc cu ochii larg deschiși – cu mintea, și inima la fel. Sau, dacă vreți, cu activități intense în diferite arii cerebrale. Și, pentru că sunt în context, se pare că respectivele arii se pot schimba ca urmare a unor experiențe, așa numita elasticitate neurală – asta apropo de acele reforme:)
    Citindu-vă ultimele rânduri, cele în care ați cuprins esența ființei, mi-am zis că, și de data asta, ispita gargarei a fost prea mare 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 40 Thumb down 1
    Reply
  6. Cornelia / 1 February 2015 22:16

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 5 Thumb down 13
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro