Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Așa te iubesc

26 May 2018

În primul rând, când mă gândesc la tine, mă simt cuprins de o căldură lăuntrică, de motivaţii ancestrale, de sensuri aproape mistice şi de un zâmbet fabulous de cald ce nu mi-l pot stăpâni. Simt că strălucesc, că merit să trăiesc, că am ce şi cui să dăruiesc, că sunt binecuvântat că te-am găsit, că-mi clocoteşte sufletul, dând pe dinafară.

Se simte omul frumos din mine, provoc universul în care mă mişc la reacţii aproape de neînţeles – eşti, draga mea, eşti TU în mine, eşti şi-mi simt fiinţa cum se bucură şi cum te primeşte, cum încearcă să-ţi fie aproape, cum te mângâie aievea, cum iţi soarbe toate întâmplările şi toţi paşii, încercând să-ţi ghicească fiecare răsărit din ochi… cărările prin care am tot colindat lumea în lung şi-n lat, au lăsat în urmă urme din ce am cheltuit de multe ori fără rost, alteori semne în care am fost un prost, am mărşăluit precum în stepele ruseşti, neştiind pentru ce lupt şi mai ales, către ce mă îndrept… şi nu am renunţat să-mi caut cauze mai bune, motive mai aproape de sufletul cu care sunt înzestrat, trimiţându-mi sondele stelare către cele mai îndepărtate colţuri ale universului…

Cercetător în stele, am lăsat să mă cuprindă inefabilul, simţind că doar aşa voi putea să înţeleg şi să-mi asum scânteia de viaţă, am refuzat să trăiesc doar pentru a mânca, pentru a risipi aiurea bucăţi din mine, pentru a avea ce de multe ori nu-mi era de trebuinţă, pentru a cheltui zilele fără de rost şi fără să provoc alte suflete… voi continua să o fac, ştiind acum că nimic nu este în van, că ştiu să iubesc viaţa şi tot ceea ce cuprinde ea. După cum observi, pare că nu-ţi vorbesc, când în fapt ceea ce văd în mine poartă numele tău, toţi sorii ce m-au însoţit fiind vestitori ce-mi ghidau drumul spre sufletul tău. Amestec gândurile de parcă le pun sub altă formă şi ordine, inevitabil obţinând aceeaşi ecuaţie metaforică, atât de bogat colorată de cine eşti tu – astfel şi nu altfel…

bărbat scrisoare

Știu să iubesc prin cuvinte, cu gândul, colorat, bogat, savuros, neleguit, fabulos, total, altfel. Prin ceea ce fac, prin ceea ce zic că fac, prin ce am făcut şi prin ce voi face, prin ceea ce sunt. Vibrez al freamătului inimii cu fiecare respiraţie dăruită vieţii ce-o venerez prin paşii hrăniţi timpului, mi-ar trebui o ploaie de primăvară s-o străbat în fugă de să-mi sară inima din piept şi să nu mă mai opresc din galop… niciodată!

Când iubesc, iubesc… să conduc în ploaie, versurile, muzica bună, sânul femeii, glezna iubitei, gâlgâitul râsului de copil, primul sărut, dragostea fără interes al unui câine, Ferrari, un câmp de maci, soarele şi luna, Casablanca, zâmbetul iubitei în fața unui buchet de flori, mersul pe bicicletă, marea… şi mă opresc sa iau o gură de aer.

Iubesc viaţa, oamenii frumoşi. Clipa vieţii când TRĂIM, IUBIM, înşelăm moartea, CLIPA aceea minunată este ceea ce ne rămane pe buze atunci când nu vom mai fi în stare să ne ducem singuri de grijă… lăutarul fiecărui suflet este trecătorul ce-a păşit prin lumea ta, uimit de licărul magic al surâsului tău şi împărţind acelaşi aer… este atât de simplu şi atât de frumos să fii om, dar fără să-ţi pierzi din demnitate, să-ţi urmăreşti visele, dar fără să provoci daune colaterale, să priveşti cu încredere spre viitor, dar fără să ai regrete, să iubeşti, dar fără să-ţi ardă sufletul, să-ţi oferi timp şi spaţiu, dar fără să uiţi de ceea ce contează, să alegi, dar fără să greşeşti, să vibrezi universului, dar fără să-ţi pierzi identitatea.

Tot ceea ce ai la un moment dat trebuie preţuit, tot ceea ce oferi trebuie înnobilat, tot ceea ce eşti nu-ţi aparţine doar ţie – suntem creaţii divine, lăsate în tumult de viaţă doar ca o spovedanie minunată!

Dragostea niciodată nu-i constantă, nu primeşti mereu „la schimb” ce-ţi doreşti, oricât ai crede că meriţi. Nu în ultimul rând, echilibrul sufletesc se hrăneşte cu zborul inimii, cu micile bucurii, cu dragostea ce-o dăruieşti. Alegerile fiind la urma urmei luate la inspiraţia unei… respiraţii.

Sunt adevăruri care dor şi care taie de multe ori din carnea sufletului, alteori minciunile spuse din grija pentru celălalt vindecă de parcă universul este setat să distorsioneze în mod fericit lumina aşa cum o ştiam.

Vrei să fii respectat, să afli pe ce te bazezi, ai nevoie de certitudini şi vrei să ştii cui să-i oferi încrederea ta, propriile credinţe, propriii demoni şi propriile temeri au nevoie de ecouri sincere, imediate şi necondiţionate. Dovezile de iubire poartă de multe ori în ADN grija, dorinţa de protecţie şi teama de a greşi celuilalt – adevărul are sens atâta timp cât el hrăneşte suflete, aritmetica vieţii este un bestseller doar daca trece prin inimă.

Eu nu mint, recunosc însă că evit câteodata să „public” adevărul, motivele fiind cele enunţate. Bineînţeles… durerea, bucuria, emoţia, îndrăzneala, plăcerea de-a trăi, omenia, bunătatea, coeziunea, melancolia, tristeţea, teama, resemnarea, ura, invidia, nepăsarea – TOATE ne aparţin deopotrivă, seminţe de Dumnezeire sădite sufletului fiecăruia.

Viaţa poate fi o joacă serioasă, fără însă să-ţi pretindă altceva decât să fii tu însuţi. Avem cu noi tot ce ne trebuie, purtăm focul prometeic, legământ de credinţă ce doar în adâncul inimii poate fi descoperit şi înţeles. Şi singura noastră grijă ar trebui să fie nu de ce existăm, ci mai ales cum o facem.

Descoperă-te pe tine însuţi, MERITĂ… Învaţă să trăieşti cu ceea ce eşti, POȚI… Ridică-te la înălţimea misiunii fiinţei tale, REUSEŞTE!… Nu TOT ce ţi se întâmplă e din vina ta. Nu TOT ce visezi se poate împlini. Nu TOT ce-ţi doreşti îţi poate aparţine. Nu TOT ce primeşti, meriţi. Dar cu siguranţă, TOT ce poți TU dărui e cu voie de la Dumnezeu. Fiecare gară e unică, specială, de neînlocuit pe mai târziu; fiecare tren duce cu el destine, colorând prezentul în clinchet de murmur de inimi; fiecare suflet îşi construieşte propriul destin, prin crâmpeiele de divinitate ce le respiră; fiecare timp al nostru e doar o umbră a ceea ce puteam fi dacă nu ne-am îndoi să îndrăznim.

Știi cum e cu poveştile – fiecare povestitor are farmecul său, timbrul vocii lui poate crea o lume, căldura palmei sale poate mângâia o inimă, în timp ce privirea sa poate alunga toţi demonii. Cuvintele de multe ori sunt de prisos, când bătaia inimii păstrează ritmul firav ce transmite tot ce litera, cuvântul, nu sunt în stare să le transpună.

Dacă nu crezi în şoapte, dacă nu crezi în tine şi alungi destinul hărăzit, fiinţei tale îi va fi refuzată orice şansă de împlinire, iar visurile tale vor rămâne doar o simpla poveste, risipită precum un fum – doar îndrăznind să fii OM, doar aşa vei permite sufletului să scrie în cartea umanităţii.

Nu ştim să denumim mereu tăcerile din piept, pur şi simplu nu suntem în stare, pur şi simplu devenim neputincioşi de pierduţi, pur şi simplu nu are rost să găsim haine potrivite fiecarui EU de eternitate.

Vrem să fim fericiţi, ne complacem însă de multe ori să trăim din firimiturile zilelor, uitând că suntem creaţi de divinitate pentru a putea aduce un strop de alinare, un plus de culoare vieţii.

Iubirea, cea mai înaltă formă de energie a vieţii, are nevoie de sentimente calde, de gânduri pozitive, de intenţii consumate, oricine poate fi creator de rai sau de iad. Pentru unii, Dumnezeu este un păpuşar, noi fiind la capătul sforilor… te aşezi, încerci să te faci comod, zâmbeşti în stânga şi-n dreapta, te deschei la un nasture, priveşti pantofii dacă-s impecabili; mai încolo, doi amorezi îţi atrag atenţia, iar mirosul de parfum al duduii din faţa te face să strănuţi… în așteptarea spectacolului te cuprinde un fior de nelinişte, dar şi de nerăbdarea (delicioasă ambiguitate). Chiar dacă nu ţi-ai dorit să cumperi bilet, ai locul asigurat la spectacol… nu-ţi face griji, cu siguranţă vei plăti preţul corect la spectacolul vieţii tale.

NU AŞTEPTA CEEA CE NU POŢI GĂSI, NU OFERI CEEA CE NU POATE FI ÎNŢELES…

Guest post by Victor Bucur

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

40 de forme de a muri (II)

Există o reţetă a fericirii?

Nu ne-am luat la revedere, așa că îți scriu aici

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,485 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro