Atunci ar fi putut fi bun de strâns în brațe

Laura Brînzoi-Nuță

19 August 2015

laura-brinzoi-nutaNu-mi propun să-ți povestesc totul azi. Mi-a luat ceva timp, mult, atât de mult încât eu de azi nu mai semăn decât primejdios de puțin cu fetița ce-ar fi putut trăi asta. Cum să mă întorc eu, femeie fiind, la naivitatea zilelor de-atunci?! Deși forța și sârguința dorințelor încă îmi seamănă, numai totul în jur e diferit.

Azi e-o zi de vară cum îmi place. Suficient de caldă pentru data din calendar, iar adierea printre frunzele cireșului te lasă să respiri. E iulie curat. A plouat mult în ultima vreme și august stă să-nceapă. Îl simt după lumina și umbrele ce cad printre ramuri… e-un joc de scântei, de-ntuneric și luciri prin-prejur, corpul meu seamănă c-un imens ecran de lumini. Tinerețea își face singură loc.

E-ntr-o clinică din Austria.

Vremurile de azi îți dau posibilitatea să fii liber. Mai ales când ești suficient de deschis mental și potent financiar. Sănătatea a devenit chestiune de moft. Fiecare și-o protejează după cum poate. Rari sunt cei ce uită azi de ea. Lumea a devenit atât de plăcută, încât nimeni nu vrea s-o părăsească neconsumată întrutotul. Secundele merg într-un singur sens, iar viața e cu certitudine cu bilet numai dus. Iei ce găsești, nu-i timp și loc de-ntors. Uneori trebuie să te și ferești, câteodată trupul și-ntotdeauna, sufletul. Riști să-l vezi sfărâmat sub tălpile dornice de-nceputuri.

11850576_519908121500600_5152670138640312261_o

Nu s-a văzut niciodată la casa lui. Cum mulți în jurul său erau deja. Își dorea, cred, un băiat, poate și-o fată, dar n-ar fi putut nota temporal și amplasa spațial momentul. Îi plăcea traiul la-ntâmplare. Rar se lega sufletește de cineva. Sortit parcă, să se lupte, își ascundea uneori, cu obsesie, fiecare zi. Misterul zodiei ori poate numai personal, îl făceau atât de inabordabil…

Siguranța pe care ți-o dă un trai stabil spre huzur financiar poate semăna în jur a aroganță. Așa părea și el. Sau poate, numeroase frustrări adunate sub întrebările de ce așa și nu altfel i-au croit asemenea felul. Zâmbea rar, melancolic, des de ceilalți. Privindu-l ai fi zis că viața-i o joacă. O-ntindea și-o răsucea ca pe-o gumă de mestecat. N-ai fi zis că poate simți milă. Ironia era apanajul existenței lui. Fizic, îi lipseau suficiente caracteristici cât să-l consideri om frumos. Dar era ceva în ironia, farmecul și siguranța lui ce-i determina pe ceilalți să-i graviteze în jur. Atrăgea, știa și profita uneori, de asta. Simțeam după zâmbetul inteligent din colțul gurii. Atunci ar fi putut fi bun de strâns în brațe…

Pe Laura o găsiți toată aici.

Citiţi şi

Să îmbătrânești e un privilegiu, înțelegi?

Testul presei

Obsesiile unei femei nu sunt niciodată discrete!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,797 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro