Adriana Tîrnoveanu

Adriana Tîrnoveanu

16 articles
Cine sunt eu e mult prea puţin important. Unii îmi spun Povestitoarea, alţii evita să-mi rostească numele. Sunt om care a găsit aliat în cuvinte, într-o vreme când alţii s-au săturat deja de scris, dar e o îndrăzneală prea mare să cred că pot construi cu ele ceva nemuritor. Nu ridic nimic, din ce aştern pe foaie, la rang de valoare şi singurul meu act de curaj e acela de a mă reda public într-o altă formă. Scriu pentru un album de vorbe în care, peste timp, să mă privesc altfel decât în cel de fotografii, căutând clipa, omul şi întâmplările care au dat drumul cuvintelor. Şi nu uitaţi, indiferent ce spun, tot port o mască, altfel m-aş speria şi aş fugi.
The Happiness Project

Dor de părinții mei, tineri

by Adriana Tîrnoveanu / 2 June 2017

Nu cred că există om să nu adune în categoria „amintiri din copilărie” întâmplări demne de dus până colo… peste timp, când viața nu va mai părea mereu un nor plutitor cu vise ce se pot îndeplini. Clar, am și eu câteva poveşti demne de acest minunat subiect. Poveşti simple, …

Yes or No

Băiatul cu garoafe roz

by Adriana Tîrnoveanu / 11 January 2017

Tata avea un obicei încântător – îmi săruta mâna. De când eram micuțe, avea acel gest de o noblețe extraordinară care ne făcea să ne simțim domnișoare, chiar dacă noi eram puțin mai înăltuțe decât clanța de la ușă. Ne lua ușor vârful degetelor și, atent, discret, cât o atingere …

Life Bites

30 de zile

by Adriana Tîrnoveanu / 7 January 2017

Acum mulți ani, într-un ianuarie nemilos, cu câteva zile înainte de ziua mea de naștere, într-un timp în care parcă se reinventaseră zăpezile de altădată, bunica mea pleca la îngeri. Greu am ajuns în satul ăla buzoian și greu am trecut peste momentul acela dureros, dar cel mai ciudat lucru …

The Happiness Project

Am fost atâția ani singură de Crăciun

by Adriana Tîrnoveanu / 22 December 2016

…nu-mi doream decât să mă învălui cu el, ca o a doua haină, purtată doar trei zile, de Crăciun. Nicio zi în plus, niciuna în minus. Dar cine poate rezuma senzația plăcută a mirosului de brad doar unui timp precis? Aveam o vecină, o negresă frumoasă, care locuia la o …

Yes or No

Mă iubise o vară, fără vorbe, pe mine, cea care nu știam decât de cuvinte

by Adriana Tîrnoveanu / 22 November 2016

M-a iubit o vară, m-a răvășit toată printre cuvinte nespuse și neghicite de o inimă care nu se lăsa iubită. De ce să se lase? Și-așa avea să fie părăsită curând! Mai bine să se joace de-a baba oarba și de-a-ntâmplarea până s-ar fi prins că se leagă totuși ceva. …

Read me

…și nu văd de lacrimi

by Adriana Tîrnoveanu / 13 November 2016

Casa de pe ulița mică, cea dintre salcâmii așezați pe hotar ca niște străjeri veșnic aflați santinele în post și prunii bădiei Bolboceanu, rămăsese fără locatari de când țața Bița se dusese la cimitir după bărbatu’-său, la puțină vreme de când se opărise cu apă clocotită, luată neglijent de pe …

The Happiness Project

„Eu am să mă-nsor cu tine!”

by Adriana Tîrnoveanu / 7 November 2016

Suntem atât de obișnuiți să scriem sau să citim despre nenorocirile vieții noastre, încât a așterne câteva cuvinte despre trecerea cea de toate zilele pare cumva bizar și neinteresant. Și totuși, în adâncul sufletului, recunosc că aș scrie, zilnic, câteva rânduri care să-mi arate că șansa de a deveni fericit …

Read me

Vă jur, depresia mea nu se vedea, dar…

by Adriana Tîrnoveanu / 2 November 2016

Un articol, alt articol, două citate, uite și vreo două scrieri motivaționale, mulți îți spun cum să bei apă, când să plângi, de ce să plângi, de ce să n-o faci, pe unde să nu te apuce amocul; mai vin doi experți, trei psihologi, cinci profesori. Fiecare povestește, cum știe …

Women R Us

Să nu ne mințim frumos că suntem mai bune decât cele de 20 de ani

by Adriana Tîrnoveanu / 20 October 2016

Am trecut de 40 de ani de multă vreme. Nimic nou sub soare, însă sunt surprinsă cât de multe consolări ne găsim în fiecare articol scris în care ni se pare că ne prezintă pe noi, cele care am adunat ani, mai bine decât ne arătăm în realitate. Sau nu. …

Read me

Femeia din umbră

by Adriana Tîrnoveanu / 17 October 2016

Căzuse demult de pe piedestal. Era o oarecare, o trecere fantomatică, o femeie fără răgaz, fără tihnă, care mergea cu pași mici și apăsați, ca și când ar fi vrut să pecetluiască locul și să lase ceva în urma sa. Acum, doar ecoul o mai însoțea și chiar și acela …

Page 1 out of 212
catchy.ro