Delia Oltea Rusu

Delia Oltea Rusu

15 articles
M-am născut în 1968, am fost un decrețel, unul fericit. Matematica mi-a marcat destinul. N-am fost în stare să pricep ce-i cu geometria și cu radicalii, drept pentru care am fost categorisită drept o elevă prostuță. Spun prostuță, dar mă alint. Am facut liceul agricol, și nu regret. Totuși, am terminat un liceu și am avut timp liber să citesc cât vreau. Și să scriu, așa, pentru mine. Chiar și în timpul orelor de matematică. Am terminat până la urmă și facultatea, deși am dat examen la matematică.. M-am măritat și am născut trei fete, nu neaparat în această ordine. Pe una dintre ele am pierdut-o, este ingerul meu. Am predat la școală, mi-a placut, și îmi place să cred că am fost o profesoară bună. Am învățat să gătesc și mi-am propus să fiu o gospodină model. Asta până când am ajuns să fiu obsedată de rețete de zacuscă, și am realizat într-o zi că zacusca ideală nu este scopul vieții mele. Am plecat din țară, din sărăcie, și pot să spun că m-am născut a doua oară. Am muncit de toate prin țările străine prin care m-a dus destinul: în agricultură, la curățenie, am îngrijit copiii altora și bătrânii lor, am gătit pentru ei, le-am spălat vasele și hainele. Multe, foarte multe am făcut între timp. Până la urmă mi-am dus și familia cu mine, pentru că nu puteam trăi fără ei. Nu îmi este rușine de nimic din CV-ul meu, îmi este în schimb milă de cei care cred că ar trebui să îmi fie. Scriu pentru că am inceput să uit, pentru că în memoria mea au început să se încurce locurile, oamenii. Am început să confund persoanele și să cred despre românii din trecutul meu că i-am cunoscut prin Spania, iar pe nemți prin România. De aceea scriu, ca să mă clarific. Și pentru că într-o zi, cineva din familia mea mi-a spus că am nevoie de un hobby. Probabil devenisem cicălitoare și păream nefericită. Și cum asta mi-a fost mai la îndemână, m-am apucat de scris. Vă mulțumesc pentru că sunteți aici!
Life Bites Turda

Iulia

by Delia Oltea Rusu / 25 April 2016

În 26 aprilie 1986, aveam 18 ani. Nu-mi amintesc nimic special din ziua respectivă, eram în clasa a XII-a şi învăţam pe rupte pentru admiterea la facultate. Îmi amintesc, în schimb, de fratele tatălui meu, apărut la noi în vizită, repezindu-se să închidă fereastra larg deschisă a camerei mele. Vorbea …

The Happiness Project Turda

Prea târziu…

by Delia Oltea Rusu / 24 April 2016

Cine stabileşte limitele? Când e cu adevărat prea târziu să începi, să pui punct, să revii sau să restartezi totul? Când e prea târziu să recunoşti, să te recunoşti, să accepţi? Să te accepţi. Aveam vreo 14 ani, eram o elevă mediocră, matematica era cea care dicta clasamentul în epoca …

Women R Us Turda

De ce te-ai întors

by Delia Oltea Rusu / 5 May 2015

N-aş putea să vă spun de câte ori am auzit această întrebare! Ca un reproş, ca o curiozitate, ca o ironie, sau pur şi simplu, cu maliţiozitatea celui care ştie că n-o va face, deşi o visează în fiecare zi din viaţa lui. Îmi amintesc o fostă colegă de muncă …

Women R Us Turda

Fii femeie până la capăt, doamnă!

by Delia Oltea Rusu / 4 March 2015

Prima lecție despre femeia spaniolă tradiţională, am primit-o de la ea, o bătrânică de vreo 80 de ani, văduvă, simpatică şi perfect lucidă. Nu era deloc ceea ce ştiam eu despre bunicuţele din ţara mea. În fiecare dimineaţă se trezea la ora fixă şi se aranja, ca şi cum ar …

Read me Turda

Tocurile care strigă “amor!”

by Delia Oltea Rusu / 27 October 2014

Era de la ţară, un sat uitat de lume printre coline cu asfinţituri singuratice. Umbla desculţă prin bătătura plină de colb, prin iarba plină de scaieţi. Când ieşea în sat, îşi punea sandalele cele bune. N-avea decât o pereche, dar n-avea nevoie de încă una. Şi le punea când ieşea …

Read me Turda

Marge

by Delia Oltea Rusu / 16 October 2014

Acum câţiva ani, să tot fie vreo 10, fiicele mele au primit în dar două broscuţe ţestoase, cât unghia de la degetul mare. Le-au botezat Homer şi Marge, de la celebra familia Simpson, cei care erau acolo în Spania, rudele noastre cele mai apropiate. Deşi n-am ştiut niciodată care era …

Life Bites Turda

Cu pâine şi lapte în casă, nimeni nu moare de foame

by Delia Oltea Rusu / 3 September 2014

Stătea sprijinit pe balustrada balconului, privind fără gânduri forfota din jur. Cartierul se pregătea de sărbătoare, toată lumea era pe stradă, pregătind evenimentul aşteptat tot anul. Era o sărbătoare care îi plăcea în mod deosebit, toată lumea cumpăra şi dăruia celor dragi cărţi şi trandafiri. Arabii de la parter aveau …

Read me Turda

Viorica

by Delia Oltea Rusu / 18 August 2014

Viorica era o femeie mică şi plinuţă, cu un păr roşu, vopsit acasă, cu o vopsea ieftină cumpărată de la magazinul din colţ. Avea părul rar şi, imediat după ce se vopsea, pielea capului păstra o vreme o culoare bolnăvicioasă, făcând-o să arate ca o prună pe jumătate coaptă. Era …

Travel Turda

În luna august se închide Spania

by Delia Oltea Rusu / 10 August 2014

Era luna în care căldura amuţea oraşul şi pe cei câţiva nefericiţi rămaşi printre clădirile încinse. În timpul zilei, oraşul părea părăsit, obosit de soarele fierbinte, topit în cuptorul celor peste 40 de grade ale amiezii. Străzile erau ale nimănui, traficul se reducea la jumătate şi pentru mine era o …

Read me Turda

Țucu-ţi mâinile tale!

by Delia Oltea Rusu / 27 July 2014

Nu înțeleg prea bine noțiunea de patriotism. Şi nici mare admiratoare a oraşului natal nu m-am declarat vreodată. Cred că am avut întotdeauna termene de comparaţie care au surclasat fără milă oraşul meu natal. Toată copilăria mi-am petrecut vacanţele la bunici, în Timişoara. Mecca copilăriei mele. Ori în Timişoara, în …

Page 1 out of 212
catchy.ro