Băi, mă laşi! Nu, că mă prăpădesc de râs!

Catchy

24 November 2016

Oricât de mult mi-aş dori să înţeleg mentalitatea românilor în ceea ce priveşte relaţiile, nu pot. E clar, sunt dintr-un alt film. Pe scurt, nu înţeleg de ce orice relaţie între un bărbat şi o femeie ar trebui să se sfârşească cu o căsătorie. Desigur… un subiect controversat pentru societatea în care trăim. Cred că am spus bine „sfârşească”, pentru că, în mod sigur, asta se întâmplă de obicei. Hai să fim sincere, fiecare dintre noi, măcar o dată în viaţă, am avut o relaţie care, aparent, nu ducea nicăieri.

Întrebarea este, de ce ar fi trebuit să ducă undeva? Pentru că aşa este normal? Păi şi normalitatea ce este? Fix un amestec de simptome inventate de oameni, tolerate social în numele unui vis care să ne ajute să suportăm realitatea. Şi cu asta cred că am cam spus tot. Orice femeie în situaţia asta îşi asumă să fie considerată proastă doar pentru că „suportă” un bărbat care nu o cere de soţie, iar el, bărbatul, este considerat un escroc sentimental pentru că, vezi Doamne, o ţine ocupată, nici nu o lasă, dar nici nu o ia. De obicei, „prietenii” îţi dau sfaturi la orice pas, să-ţi cauţi pe altcineva cu care să te măriţi. Şi tot datorită lor, dragii de ei, ajungi să te şi desparţi la un moment dat, pentru că, nu-i aşa, ei, atotştiutorii, nu ţi-au vrut decât binele. Acest „să cauţi” sună că şi cum ai pleca la mall să cauţi un bărbat, de parcă ai căuta rochia potrivită. De parcă dragostea e pe luat şi nu pe dat. De parcă, atunci când călătoria este Iubirea, ar trebui să existe o destinaţie finală.

cuplu

Am căutat definiţia căsătoriei şi iată ce am găsit:

„Căsătoria (numită şi cununie) este una din cele şapte sfinte taine sau sacramente ale Bisericii Ortodoxe. Căsătoria este o taină rânduită de Dumnezeu împotriva desfrânării, împotriva singurătăţii, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia, la necazuri şi împotriva duşmanilor, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu de a umple pământul şi de a-l supune (prin naşterea de prunci). Are scopul de a uni un bărbat şi o femeie printr-o uniune veşnică în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe Hristos şi Evanghelia Sa şi realizarea unei familii sfinte şi pline de credinţă. Vechiul şi Noul Testament se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţial, legătura de nedesfăcut a căsătoriei. Complementaritatea bărbat-femeie şi sfinţenia căsătoriei sunt afirmate de însuşi Mântuitorul, prezenţa sa la nuntă din Cana Galileii fiind elocventă în acest sens.”

Acum, pe bune, scopul a fost bun, nu zic nu. Însă, din păcate, sunt atâţia care se căsătoresc din tot felul de alte motive şi nu din iubire. Aaa, ba da, iubirea apare şi ea atunci când îşi trag nişte pozici pe facebook, iar la status ea scrie ceva de genul „iuby meu”, iar iuby, săracul, pare total absent din peisaj, sau dacă protagonistul mai ştie şi ceva engleză… „my all, my  everything”, deşi el se gândeşte la amantă în momentul ăla :). Da, ştiu, îmi asum înjurăturile…

Oare câţi dintre cei care se căsătoresc respectă tainele căsătoriei?

Păi, să le luăm pe rând:

1) Taina împotriva desfrânării. Serios? Unde, când, cum…? Adică… dacă Georgică o ia de nevastă (că soţie înseamnă altceva, mai complicat, iar el nu ştie d-astea) pe Antoaneta, nici el, dar nici ea nu vor înşela, pentru că se presupune că au ce le trebuie acasă. Băi, mă laşi! Nu, că mă prăpădesc de râs! Dar, mă rog, or exista naive care cred că nu au fost înşelate niciodată sau fraieri care cred că nevasta dedicată, bună bucătăreasă şi mamă eroină, „prietenuţa” tuturor, cel puţin pe facebook, nu tânjeşte după vreun june înăltuţ şi bruneţel, prietenuţ de-al amândurora, desigur.

2) Taina împotriva singurătăţii. Urât lucru. Decât o singurătate în doi… mai bine singur. Tu, omule, că eşti bărbat sau femeie, ar trebui să-ţi asumi singurătatea, ea poate fi chiar plăcută, dacă ştii să profiţi de fiecare clipă a vieţii tale.

3) Pentru a fi ajutor unul altuia. Un fel de ajutor condiţionat. Şi când el/ea nu primeşte ceea ce îşi doreşte, îi reproşează celuilalt că a făcut atâtea pentru el/ea şi nu a primit nimic în schimb. Cum să le explici oamenilor că iubirea adevărată este iubirea necondiţionată şi nu nenorocitul ăla de ataşament faţă de o persoană?!

Mă întreb unde se regăseşte cuvântul iubire în această definiţie a căsătoriei? În mod evident, vorbim despre lucruri total diferite şi care, de cele mai multe ori, nu se intersectează. Nu contest că sunt şi oameni care se iubesc cu adevărat şi ajung la concluzia, la un moment dat, că ar trebui să-şi unească destinele printr-o căsătorie. Eu însămi, probabil, aş mai face asta, dacă ar fi cazul. Dar doar pentru că e bărbatul de care sunt profund îndrăgostită! Însă de aici şi până la a considera că doi oameni care se iubesc ar trebui să se şi căsătorească, doar pentru că aşa doreşte societatea, este o aberaţie.

Majoritatea oamenilor intră într-o relaţie gândindu-se mai degrabă la ce pot să obţină din ea, decât la ceea ce aduce fiecare dintre ei în ea. În general,  relaţiile de dragoste eşuează, şi asta se întâmplă pentru că s-a intrat în ele din motivaţii greşite, care nu le favorizează supravieţuirea. Doi oameni se unesc într-un parteneriat, sperând că întregul va fi mai mare decât suma părţilor şi descoperă, pe parcurs, că este, de fapt, mai mic. Totul devine mai puţin incitant, mai puţin atrăgător, mai puţin vesel, mai puţin mulţumitor. Cu alte cuvinte… moartea pasiunii. Există tendinţa ca în momentul în care te vezi cu actul ăla în mână, să-ţi imaginezi că cel de lângă tine este proprietatea ta. Nimic mai greşit! De aici, drumul către sfârşit se evidenţiază clar. Oscar Wilde spunea „Căsătoria este locul unde ai problemele pe care nu le-ai fi avut dacă rămâneai singur”. Probabil că nu s-a dorit niciodată ca o căsătorie să fie înţeleasă în acest mod. Şi totuşi, în felul acesta, căsătoriile sunt trăite ca experienţă de către mai mulţi oameni decât ţi-ai putea închipui vreodată. Asta deoarece oamenii au pierdut legătura (dacă au avut-o vreodată) cu scopul ei.

Într-o relaţie, desigur, vor fi provocări şi momente destul de grele. Important este să nu încerci să le eviţi. Consideră-le ocazii splendide pentru a îndeplini ceea ce te-a făcut să intri în relaţie şi în viaţă. Eu, personal, nu aş da niciodată certurile cu omul pe care-l iubesc, pasiunea cu care îmi trăiesc relaţia, pe niciun fel de căsătorie cu un om cu care nu am absolut nimic în comun, dar pe care l-aş alege doar pentru a intra în rândul lumii.

Guest post by Claudia Banea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Să te placi până îți vine să zici, ca ardealeanul, f*te-m-aș!

Caut fantome, pentru că realitatea mi-a spus că sunt singură

Viața unei femei divorțate

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,260 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro