Băieții răi fac România mare, băieții buni beau bere!

Filimon AlexandruNe place să visăm și să inventăm soluții pentru toate problemele din jurul nostru. Avem probleme cu serviciul, avem probleme cu șefii prea numeroși din jurul nostru, avem probleme cu parcarea și tramvaiul murdar plin de mirosuri, avem probleme cu sistemul de educație și sănătate. Avem multe probleme pe cap și găsim la toate o soluție finală, fatalistă, un aforism din care s-a născut veșnicia românului: „E clar, dom’le, că avem ghinion. Trăim în România!”.

Acest soi de anti-românism care nu ne face cinste și nici nu ne conturează un profil de sănătate mentală ca indivizi și popor este o modalitate jalnică de a ne justifica eşecurile pe care le resimțim aici. Securiștii și fiii lor pentru care muncesc acum copiii noștri, mafia imobiliară, politiștii corupți, politicienii şpăgari, toți sunt de vină pentru destinul nostru fatidic. Trăim liniștiți, chiar dacă la suprafață părem vânjoși și vibrant de agresivi, în zodia nimicului. Soluțiile noastre sunt teoretice și flotante, purtate de vânt pe toate continentele. Entuziasmul sporadic și zgomotos este singurul care ne mai scoate din apa mâloasă și sticloasă denumită viața noastră. În zadar pictăm tot universul nostru cu „oameni frumoși”, „oameni liberi”, virtuoși cu zâmbete inocente care cred că prin mânuțele lor de ONG-işti profi pot schimba, modela, lumea toată.

M-aș bucura măcar dacă mânuțele lor ar reuși să o mai scuture din temelii din când în când, însă vorbăria, conflictele interne ale diverselor entități civile mă fac să mă gândesc la societatea civilă ca la o soră vitregă mai mică a politicii, care a fost ostracizată că nu a avut păpuși Barbie când era mică.

politicieni

Sunt un anti-democrat? Nicidecum, prin vene îmi curge luciditatea!

Cel puțin așa sper! Și eu am fost privat de jucării când am fost mic, însă nu am simțit nevoia găunoasă de a milita pentru idealuri în van și nu am făcut din cultura sărăciei o virtute. Am sperat mereu că este mai bine să faci bine oamenilor și nu ideilor. Este nobil să ai idealuri, idei mărețe în care crezi, dar, la un moment dat, dacă faptele tale bune nu se răsfrâng din planul mental al Olimpului în planul teluric, tot binele tău ideatic ajunge parte a unei parodii, și aia scrisă de alții, nu de tine. Să respirăm, să ne revenim!

Ca să putem schimba un lucru, trebuie mai întâi să cunoaștem acel lucru. Dacă singurul lucru la care ne rezumăm activitatea se reduce la a flutura idei/proiecte/ideluri pe care le vedem în globul de cristal al mamei Omida, atunci nu suntem pe calea cea bună. Tot aud că tinerii generației ’89 sunt cei care au puterea să modernizeze România sau că așa numita clasă de mijloc emergentă pe la noi ar putea fi un motor pentru schimbarea dorită sau chiar profesorii, dascălii, căci educația este salvarea în toate. De aici se construiesc castele de nisip, în mare parte la masa de băutură, nu la bibliotecă sau la cenaclu și, tot de aici, legitimăm mediocritatea intelectuală.

Tot la oamenii muncii ajungem!

Dacă s-ar realiza sondaje mai detaliate pe anumite aspecte ale vieții politice, cred că am întâlni suprize mari. Cred sincer că muncitorii sunt mai buni votanți decât cei din clasa de mijloc și cei din generatia mea, generația ’89. Ei nu caută zadarnic soluții aproape mesianice de salvgardare națională. Ei își doresc combinatul înapoi sau fabrica și au șanse să se întâmple acest lucru dacă se unesc și şantajează un primar cu voturile lor. Adică negociază potențialul lor de şantaj ca să fim corecți din punct de vedere politic! Ei chiar fac lucrurile să se învârtă, în timp ce alții le fac pierdute în aer!

Clasa de mijloc din România este cel mai puțin informată cu privire la sfera politică, administrativă a comunității lor, dar și cea mai vocală când nu are un loc de parcare pe Magheru, este cea mai adaptabilă manipulărilor de orice gen.

Marele lor secret este că nu citesc presă și, mai ales, nu se uită la televizor. Așa consideră domniile lor că scapă de manipulare. După, se trezesc cu tehnocrația pe buze și încep să scuipe numai idealuri. Ei au multă salivă, așa încât ajunge și pentru Nicușor Dan. Profesorii sunt mai mult o specie autarhică și egoistă, mistuită intens de propriul interes, speculă, parvenire și confort. Unii nu pot să respire fără tabieturile lor de zi cu zi (mulți dintre ei sunt tineri). Mai sunt și profesori, mai degrabă martiri ai idealului educațional, însă numărul lor se împuținează de la an la an. Pentru ei am un mare respect și ader voluntar la idealul lor: „dascălul făuritor de destine!”, însă pentru ceilalți nu am decât zodia nimicului. Le doresc să le fie călăuză!

Dorim ca România să se schimbe fără noi, căci, în intimitatea noastră sufletească, cunoaștem adevărul suprem neconfesabil: „noi nu vrem să ne schimbăm!”. De aici și povestea noastră veșnică cu ghinionul și cu fanteziile fataliste. Un curat duplicitar spirit anti-românesc! Să nu uităm să ne iubim!

Și tu poți scrie pe Catchy!  🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Cum ai ști?

Problemele din dormitorul românilor

Pe facebook şi pe instagram toată lumea pare fericită şi are succes

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
366 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro