Bărbații români nu au fost înțărcați încă

Andreea Ionescu

7 April 2014

Andreea Ionescu 1Anul trecut, trecând pe lângă o reclamă stupidă la cauciucuri, prietenul meu, nord-american importat temporar şi repetat în România, a explodat. O domnişoară îşi prezintă posteriorul, sprijinindu-se galeş de o stivă de anvelope. O situaţie absurdă, comică, tragică în acelaşi timp. Apoi, privind la ştirile meteo, a remarcat decolteurile. Adânci. Tivurile fustelor. Prea sus. Şi în final, făcând ce face orice bărbat când îi laşi telecomanda pe mână, dă peste o emisiune de noapte, pestilenţială, şi cele două “asistente”, mai penale decât doamnele de pe centură. A explodat pentru că vede în România un comportament submisiv, de obiect sexual, care trece cu mult graniţa nevoii de protecţie.

Româncele au obţinut egalitatea cu bărbaţii, fie că o ştiu, fie că nu. Chiar dacă vor să se mărite şi să aibă copii, sunt foarte capabile să aibă, doar ele, grijă de familie. Admirând femeia română cu sacoşa în mână, care se duce zece ore pe zi la biroul ei şi la jobul ei important, apoi fuge la supermarket ca să cumpere ce lipseşte în casă şi se repede în cratiţe ca să sfârşească în braţele domnului din dotare, dacă acesta doreşte, prietenul meu se miră de câte ori îi mulţumesc că a sărit din pat să îmi aducă telefonul, îmi face un cocktail bun după o zi grea sau pune de ceai pentru amândoi. Îşi calcă singur cămăşile şi mă aşteaptă, răbdător, să mă trezesc din somn ca să îmi spună că un sandwich e suficient. Este uluit că noi chiar lucrăm şi revoltat că nu avem mai mult timp să stăm cu copiii, încredinţaţi unui străin, unui bunic sau un educator de grădiniţă.

Dacă bărbaţii români ar petrece mai mult timp cu copiii lor, ar înţelege că trebuie să tacă şi asculte ce se întâmplă. Există tot conţinutul ăsta emoţional pe care femeile îl pot auzi, dar bărbaţii nu îl dibuiesc şi nici nu ajung la el. Atent la fiecare gest şi mişcare, mă vede când urmăresc un tip care arată bine şi se amuză pe seama mea, într-un fel detaşat şi liniştit, care nu are nimic de-a face cu cunoscutele gelozii ale unor tipi locali, prea dese şi prea intense, pe care le cunosc prin intermediul clientelor care mi-au aterizat pe canapeaua de consiliere. Ceea ce predică, şi face: este atent la decriptări, într-un fel pe care eu, una, nu l-am văzut decât la femei. Ceea ce face ca totul să decurgă foarte, foarte lin.

Capacitatea lor de a comunica în afaceri se manifestă pentru că reacţiile lor instinctive sunt mai ancorate decât ale bărbaţilor. Ele văd în afara cutiei, pentru că nu sunt prinse în cutie. Nu subscriu la normele de business, ci la ce merge şi la ce nu. O întreagă comunitate de business se uită acum la emoţie şi inspiraţie ca instrumente de relaţionare, motivare şi leadership. Diferenţa, din experienţa mea, este că bărbaţii sunt foarte concentraţi pe ţinte, pe când femeile sunt extrem de atente la context. Unul dintre motivele pentru care predic necesitatea prezenţei ambelor sexe în consiliile directoare: dacă el e CEO, musai ca ea să fie VP. Sau invers. Pentru că performanţa vine din combinaţia asta de stiluri şi competenţe, care presupune prezenţa ambelor tipuri de abordare. Am văzut consilii exclusiv feminine care au dat-o grav în bară, iar de board-uri masculine e plină piaţa. 🙂 Tes-to-ste-ron! Tes-to-ste-ron! se aude, într-o şoaptă asurzitoare, în fiecare şedinţă. Doamne fereşte să auzi Es-tro-gen! Es-tro-gen!, că am văzut şi din astea. Zău că tare bine e când yinul şi yangul vin împreună în sala de conferinţă.

Femeia a învăţat să conducă o întreagă familie, dar bărbaţii au învăţat doar să conducă alţi bărbaţi. Ei deţin doar 50% din problemă, adică ceilalţi bărbaţi, zice bine omul meu. Şi cred că talentul unei femei e să îşi înveţe colegii şi superiorii, din nou, dacă au uitat-o în ultima lor vânătoare pentru nu ştiu ce marcă de maşină, GPS, barcă sau ceas, că important este cum faci lucrurile, nu doar ce faci.

70-80% din toate cheltuielile sunt făcute de femeie, pentru că ele ştiu cel mai bine ce e nevoie, ce trebuie. Aici, dacă nu aterizasem suficient prin business, am plonjat de-a dreptul în marketing. Nişte prieteni buni au făcut o oarece cercetare care s-a şi plimbat prin piaţă, se numea Femeia ca target. Puterea tăcută, care poartă lip gloss şi ciorapi cu jartieră autocolantă, stăpâneşte major portofelul de familie şi, începând cu BMW, mega criticat pentru rotunjirea formelor rechinului şi pierderea semnăturii vizuale a unui automobil agresiv, marii producători au început să înţeleagă că el cumpără motorul şi ea cumpără look-ul. Că el o să îmbrace o pereche de pantaloni şi ea o să spună că nu se vede bine din spate. Că mâncarea, cosmeticele familiei şi farmacia sunt dominate de alegerea femeii, fie că vorbim de lista de cumpărături, în proporţie covârşitoare scrisă de ea, fie de destinaţia de vacanţă.

pe tocuri

Clubul bărbaţilor români a fost invadat de femei 🙂, care, dintr-o clipire, pot dezarma imediat un bărbat. Şi ei ştiu asta. Ele au o grămadă de instrumente la dispoziţie: fuste, tocuri şi parfum, iar bărbaţii pot să vorbească doar despre whisky şi fotbal. Prin petrecerile cu ştaif, mă uit la ele, cu rochiţele lor de marcă, după ce au lăsat o grămadă de bani la coafor, cum stau aşezate, cumincioare, la o masă mai mare şi vorbesc despre şcoală şi copii, în timp ce ei domină adunarea cu mâna în buzunar şi discută despre următoarea investiţie. Apoi, înapoi.. acasă. Liniaritatea se multiplică, ea îl ascultă şi, dacă el ştie, şi mulţi ştiu, o să îşi asculte şi el consiliera chiar acolo, în bucătărie sau în dormitor.

Pentru femei, nu e important cine câştigă jocul, ci doar că îl câştigă cineva. Testosteronul nu are nicio şansă în faţa estrogenului. Bărbaţii români nu au fost înţărcaţi încă. Ştiu că vorbele acestui bărbat care traversează un continent şi un ocean ca să mă vadă, iar şi iar, vor înfuria cultura masculină locală, dar, dacă stai să te gândeşti, el se plasează într-un loc în care am văzut puţini români: acela de Putere, de Sprijin şi de Afirmare tăcută a calităţii de bărbat, lucru care, comparat cu lăudăroşenia adolescentin-masculină de pe la noi, pare ciudat. Lui nu îi place să intre primul în restaurant, pentru că, spune el, simte că nu arată respect faţă de femeia pe care o însoţeşte. Şi mă priveşte cu evidentă bucurie, iar şi iar, când fac lucrul pentru care, în altă viaţă am divorţat: am succes şi scriu facturi. 🙂 Competiţie? Da, fireşte, există. Dar e dincolo de ego, pentru că am ajuns să ne provocăm pentru a cataliza ce avem noi mai bun.

Parteneriatul, văzut de dincolo de Atlantic, de pe Coasta de Vest, arată altfel decât am văzut noi prin casele mamelor sau bunicilor. Şi îmi place la nebunie chestia asta. În definitiv, parcă se spune că o relaţie adevărată e aceea care îţi arată potenţialul tău şi te ajută să te descoperi ca să îl atingi.



Citiţi şi

Moartea Lui, învierea noastră

Femeile nu se simt nici femei pe deplin, dar nici bărbați perfecți nu pot ajunge

Eu îți cumpăr marfa (rachetele) și tu mă bați?!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
26,944 views

Your tuppence

  1. Tiberiu / 31 December 2016 13:39

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 6
    Reply
  2. Mama Omida / 30 December 2015 22:31

    Cat de proasta poti sa fii pentru a nu te mai tine pamantul de mandrie ca ai aceleasi drepturi cu barbatii ? Toantelor , nu pentru drepturi trebuie sa luptati , ci pentru PRIVILEGII !!!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
    Reply
  3. Antonio Basso / 9 November 2014 9:06

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 6 Thumb down 11
    Reply
  4. Femeia intarcata si protestul viril | Vulpescu / 4 June 2014 22:32

    […] cele mai toxice texte pe care le-am citit in ultima vreme. Toxic nu pentru titlu – “barbatii romani nu au fost intarcati inca“, ci pentru modul in care este construit. Evident, textul este scris de o femeie care a […]

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 9
    Reply
  5. Stimată doamnă, bărbații nu (mai) sunt atât de idioți! – Men Talk | Catchy / 4 June 2014 18:12

    […] dintre cele mai toxice texte pe care le-am citit în ultima vreme. Toxic nu pentru titlu “Bœărbații români nu au fost înțărcați încă”, ci pentru modul în care este construit. Evident, textul este scris de o femeie care a prins o […]

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 7
    Reply
  6. Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri? (W15 2014) / 14 April 2014 11:50

    […] Barbatii romani nu au fost intarcati inca – catchy.ro201 shares 142 comments 751 likes 6 tw. trackbacks 1091 tw. followers 1 blog trackback […]

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  7. animal00 / 11 April 2014 9:34

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 5 Thumb down 12
    Reply
    • Nadine / 9 November 2014 0:01

      BS va spun de dincolo de Atlantic, este o generalizare submediocra….. aia neintarcati isi aduc mamele dupa ei oriunde ar fi ei in lume si de orice natie ar fi ei…. tipologia umana este aceeasi indiferent de rasa, religie, varsta etc
      Cu cat calatoresti mai mult cu atat devii mai relaxat, mai intelegator si mai putin exigent cu oamenii din jur ceea ce nu vei gasi niciodata la o persoana care nu accepta diversitatea.

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
      Reply
  8. Andrei / 9 April 2014 11:56

    Foarte frumoasa prezentarea… Asta ca sa incep intr-un stil mai comun. Dar de aici incep sa ies din curentul pe care probabil mi l-ati atribui in mod normal. Ei bine, chiar cu riscul unor critici din partea altor barbati, sunt de acord ca la noi situatia din p.d.v. al educatiei masculine este la pamant, daca nu mai jos… Adevarat ca micile gesturi care contrazic aceasta constatare sunt exceptii si, sincer, imi doresc si eu ca ele sa devina tot mai dese pana vor deveni gesturi obisnuite. Oare vom mai prinde acele vremuri?
    Daca vom cerceta mai atent, in toata istoria omenirii in spatele unor barbati puternici sau al unor schimbari majore sau dramatice din istorie s-au aflat femei. Deci, cine suntem noi ca sa respingem evidenta? Asadar, tot ce suntem noi azi si , probabil, vom deveni maine, va datoram dumneavoastra doamnelor, cu bune sau cu rele, nici nu mai conteaza… Din aceste motive, unii dintre noi, vom continua sa va deschidem usile de la intrari sau de la masini, vom continua sa va ajutam cu ce suntem si noi in stare, va vom oferi in continuare flori cu diverse ocazii, va vom aduce cadouri cu fiecare ocazie ivita sau, de ce nu, va vom iubi de cate ori vom avea ocazia!
    O singura rugaminte ar trebui sa avem, avand in vedere ca noi vom mai ramane inca niste mici copii dependenti de “mamicile” noastre: va rugam sa ramaneti cat mai aproape de noi, ca impreuna sa ducem mai departe mostenirea comuna de civilizatie, iar nu de incultura. Si impreuna sa speram ca vom reusi sa readucem pe drumul cel drept aceasta masa de “rataciti” sau ‘ratacite”care formeaza astazi omenirea noastra. Va iubim si va sarutam cu drag!
    Al dumneavoastra, cu deosebita stima si respect, Andrei.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 29 Thumb down 3
    Reply
  9. carmen / 8 April 2014 17:13

    eu cred ca l-ai gasit pe fat-frumos!:)despre el e vorba,nu?glumeam ,evident,dar spun ca este greu sa gasesti un barbat implicat si atent la toate.nu zic ca nu exista asa ceva, dar aceia sunt exceptii.

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
    • george p / 15 April 2014 12:19

      Cu dragoste vreau sa iti spun ca fiecare femeie isi primeste barbatul potrivit. Nu va mai fi greu de gasit, cand femeia va fi pregatita.
      Fiecare situatie este unica si nu este normal sa generalizez, dar pot sa iti spun ca multe femei cauta intens sa se afirme pe plan profesional. Corporatiste mai ales. Pentru ele este mai greu a gasi barbatul ideal, deoarece ele cauta altceva si universul ne da ceea ce ii cerem, nu ceea ce crede el ca este bine pentru noi, adica noi sa ii cerem cariera si el sa zica: “lasa cariera, mai bine ii dau un barbat adevarat”.

      Acum despre articol:

      Ca barbatii sunt neintarcati am observat de cand am inceput viata de om casatorit, cu copii. Am 34 acum, 2 copii, cel mare are 9 ani. Se vede de la o posta ca barbatii fug de responsabilitate ca de dracu, ca nu stiu, ca nu pot, ca sunt slabi saracii, vai de ei. De la colega ta, Sofia D, am invatat ca o mare parte din vina pleaca de tot de la voi femeile, mame de barbati din astia, neintarcati.

      Din punctul meu de vedere, femeia tine casa. Daca femeia nu este multumita, fericita si hranita cu ceea ce are nevoie, atunci familia nu are nicio sansa. Nu mi-a fost usor sa realizez asta, pentru ca eu sunt destept, puternic si stiu mai bine, sunt barbat.

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 27 Thumb down 2
      Reply
  10. Două idei despre noi, tinerii | Lilisor's blog / 8 April 2014 12:22

    […] se numește „Bărbații români nu au fost înțărcați încă” și descrie niște obiceiuri normale, dar tot mai rar întâlnite. Le regăsesc ocazional la cei […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  11. Oana Radeanu / 8 April 2014 7:59

    Excelenta radiografie ! Foarte transanta si totusi politicoasa, rezultat al unei experiente profesionale si personale cat se poate de interesante:) Ma face sa vad lucrurile dintr-o perspectiva “mai fara val”:) La fel de important mi se pare si curajul de a scrie despre acest subiect care, desigur, a nascut deja dezbateri:) Felicitari si multumesc !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 4
    Reply
  12. valeria haş / 7 April 2014 19:26

    Perfect punctat, Andreea. Cu un amendament – poate e doar o senzaţie falsă, dar parcă aş spune că “ăştia micii”, soţii din generaţiile ’80-’90, se implică mai mult în corvoada diurnă decât o făceau taţii sau bunicii lor. Ar fi un semn că s-au destupat şi ai noştrii, că se lasă atinşi de contextul civilizator. 😀
    Pentru că despre context cred că e vorba – am rămas şi eu uimită (doar o clipă, pentru că aşa de repede m-am obişnuit!!! :D) de manierele unui domn de dincolo de gârla cea mare, român fiind el la origine, dar remodelat de contextul în care vieţuia de cîteva zeci de ani. Când s-a repezit la uşa din dreapta am crezut că uitase că el este şoferul, dar nu! el îmi deschidea portiera ca să mă urc în maşină. Pe o ploaie torenţială, cu bulbuci, el ţinea umbrela numai asupra mea, în timp ce pe spate îi şiroiau toate puhoaiele Americii… Cum să nu-i iubeşti când sunt aşa?! 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 4
    Reply
    • Andreea / 8 April 2014 7:18

      Oh, da, maşina… Îmi amintesc cum a fost prima dată când a deschis portiera mea :D. I-a speriat şi pe taximetrişti….

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 3
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro