Vă mai amintiți filmele de genul „Propunere indecentă” ori telenovelele bazate pe cucerirea unei fete cuminți, frumoase și sărace? Sunteți printre puținii, iar dacă le mai țineți minte asta nu înseamnă că ele mai au vreo valoare practică, cu excepția celei cinematografice.
Femeile care au crescut cu ideea de a fi dezirabile prin inaccesibilitate și inabordabilitate pot să se autoproclame desuete și să se autoexileze în afara ungherelor societății actuale. Bărbații nu mai sunt interesați de femeile pe care nu le pot avea, deși - paradoxal - se consideră că o doză de „hard to get” ar putea crea premisele unei implicări adevărate, urmate de un deznodământ romatic, demn de un premiu Oscar.
Bărbații zilelor noastre sunt calați, în continuare, pe construirea averilor, pe câștigarea banilor și pe consolidarea unei imagini cât mai atractive pentru femei. Desigur, mașină puternică, agresivă, care emană feromoni, hainele de firmă, ceasurile de mână scumpe, ochelarii de soare care transformă chiar și o privire desprinsă parcă din cuvinte încrucișate într-una de mascul feroce, parfumul care pare că a declarat război aerului pe o rază de 1 km de vestitul domn, telefonul mobil care a prins rădăcini în palmele mai mult sau mai puțin jilave, conferind o alură de „mereu ocupat”, toate acestea și multe altele îl transformă pe bărbatul cotidian într-un Don Juan modern care a încetat să mai cucerească. Bărbații nu mai cuceresc femeile, iar femeile nu mai cuceresc, nici ele, bărbații. Totul se rezumă la disponibilitate, această fiind manifestată în moduri evidente, urmând a fi finalizată prin parteneriate: de o noapte, de o zi, de câteva luni etc.
Bărbații știu că pot avea orice femeie (orice femeie din cercurile pe care ei le frecventează) pentru că femeile nu mai sunt redute. Femeile s-au abandonat demult pe piață tranzactionărilor sufletești și trupești, renunțând la pretențiile copilăriei (bărbatul trebuie să fie înalt, frumos, cu ochi albaștri, tandru, fidel, inteligent și sincer.) Acest mit a dispărut, bărbatul trebuie acum doar să… vrea. Atât și este suficient, pentru că ele, domnițele aflate pe piață într-o inflație și o concurență neloială, unele față de altele, au renunțat la jocul seducției, au abandonat pretențiile și au încetat să se mai aprecieze pe sine. Ele știu că sunt „produse” cu termen de expirare, iar bărbații, precum o autoritate înrudită cu ANPC-ul, controlează aceste termene și le împing tot mai spre genunchii adolescenței. Femeia trecută de 20 și ceva de ani nu mai stârnește interes, nu pentru că ar arăta prost sau pentru că ar fi prea bătrână, ci pentru că, pe lângă distracție și jocul competitiv cu „suratele de suferință”, mai are și alte așteptări, pentru că a deschis ochii. Iar în ochii ei, acești bărbați macho nu prea au valoare.
Pe de altă parte, bărbații cu adevărat inteligenți, realizați, dotați și maturizați, nu caută femei inteligente, ci aleg femei frumoase și tinere. Pentru ieșirile în societate, pentru stimularea vizuală și pentru sănătatea relației de cuplu – o femeie tânără și frumoasă este un ideal suficient și exhaustiv. A nu se înțelege că acești domni nu își doresc o conversație intelectuală, o dezbatere filosofică, o informare cu privire la ultimele descoperiri ale științei, ori pur și simplu o lectură bună. Însă, pentru toate acestea, bărbații inteligenți și bogați, își externalizează nevoile intelectuale. Pentru asta există oameni avizați cu care se pot întreține discuții elevate, există cercuri elitiste, există cluburi exclusiviste, există abonamente scumpe și multe altele. Ce rost ar mai avea să stea cu frumoasa soție de 23 de ani, preocupată de ultimele articole din Cosmopolitan și să aibă pretenția că ea să înțeleagă cu adevărat fisiunea nucleară, când poate vorbi cu un specialist în domeniu, care are și know-how-ul și energia și interesul, cât și disponibilitatea pentru satisfacerea curiozității soțului? Femeile frumoase și tinere care nu au bani și posibilitatea de alegere vor începe să își asume moartea telenovelistica a mitului sărmanei fete cucerite de bărbatul înstărit, romantic, fidel și tandru.
Bărbații nu mai sunt stârniți de femeile care le rezistă, nu mai simt nevoia de a cuceri fortărețele care li se opun, ci trec mai departe spre următoarea cetate deschisă și primitoare. Bărbatul a încetat să fie vânător, el este doar un cumpărător, un client, un răsfățat care a uitat să cucerească. Dezbrăcat de armele sale redutabile (mașină, ochelari de soare, haine de firmă, telefon, atitudine și bani), bărbatul rămâne mai gol decât s-a născut, mai nud și mai nepregătit decât un pui de bâtlan abandonat în stufăriș. Bărbatul modern este cel mai slab bărbat ce a populat vreodată Terra, însă pozează în cel mai iscusit și mai puternic. În cazul unui scenariu cu iz catastrofic (gen impuls electrogmanetic, colaps economic etc.), bărbatul acesta va deveni o creatură fragilă și speriată, dornică să supraviețuiască prin vorbe și promisiuni.
Femeile nu au nevoie cu adevărat de bărbați, ele singure și-au construit dependența de banii lor, de cheful lor, de etichetele lor. Femeile inteligente sunt self-sufficient. Ele nu au o dependența naturală care să le condiționeze viață intimă precum bărbații, ele știu că pot lasă urmași și fără implicare într-o relație consolidată, ele au speranța de viață mai ridicată, ele îndură chinuri și dureri pe care bărbații nu le-au experimentat, ele își acceptă maturizarea ca pe o iluminare, iar spiritualitatea le învăluie și le transformă în ființe superioare.
Femeile și-au creat singure colivia controlată de masculi, în orice moment putându-se elibera necondiționat. Jocul bărbaților este unul simplu și se rezumă la folosirea pionilor foarte tineri, aflați în căutarea idealului și a afirmării. Un pic dacă s-ar schimbă educația tinerelor vlăstare feminine în ceea ce privește așteptările și materializarea idealurilor ce permită să primească acest nume, bărbații ar deveni victimele propriilor atitudini. Termenul de expirare, notele acordate răutăcios și superficial, goana după trup și subjugarea sufletului în toate formele sale s-ar putea întoarce la creatorii lor. Dar într-un mod mai crud, mai vicios și mai puțin pregnant. Femeile pot fi amazoane, bărbații nu. Amazoanele își trăiesc viața pentru ele, aleg ce este mai bun și se țin departe de bărbații care prin etichetare și competiție trivială, încearcă să le atragă, vremelnic, în spațiul lor condiționat de nevoi fizice și sociale, scăldate în egocentrism și superficialitate.
Citiţi şi
Modele și tendințe de ochelari de soare în 2024: ce e nou și ce rămâne „clasic”?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
