Bărbaţilor le plac femeile deştepte şi tocmai din respect, nu le pun pirostriile

Se spune că iubirea cere timp şi în acest context, unii dintre noi îşi testează masiv limitele proprii şi dau frâu liber compromisului, aşteptând dincolo de marginile oricăror forţe personale deja identificate şi într-o nerăbdare dureroasă, un răspuns pozitiv de la univers. În acelaşi timp, alţii se mişcă activ în încercări diverse, cu scopul definirii mai clare a ţintei căutărilor individuale, asumându-şi riscul de-a se pierde haotic în vârtejuri cosmice.

Şi cel mai adesea, cam fiecare dintre noi, trece graniţa, dintr-o parte în alta, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Acum, că modelul Iri şi cu Moni e pe toate ecranele, sigur nu mai e un subiect tabu.

Dar sunt convinsă că fiecare Iri al lumii noastre are câte-o Simone de Beauvoir cu care împărtăşeşte gânduri şi trăiri mai puternice decât cu propria soţie. Şi Simone de Beauvoir e o femeie deşteaptă.

Mă gândesc să revenim un pic la originile căsătoriei. Oare de ce se nuntesc oamenii? Cred că cel mai adesea din raţiuni de ordin teluric. Ea e blândă, bună, caldă, cu ochii umezi şi închişi, fiinţă tânără, naivă şi plină de speranţă, în căutarea năucă a unei punguţe cu iluzii, dintr-un pătrăţel universal aurit cu sclipici, în care mai târziu speră să fie capabilă să-şi crească copiii în linişte şi siguranţă. El e relativ îmbătrânit şi la fel de relativ plictisit de hărdăbăiala lumii, obosit de atâta vânătoarea cosmică şi fundamental bărbăteşte, la fel de relativ hotărât să se odihnească într-un loc călduţ, cu lumină puţină, unde poate simţi echilibrul oferit de respiraţia mută de aproape. Dacă în 99% din cazuri asta e suficient, nu putem decât să ne bucurăm şi să urăm succes tinerilor însurăţei. Trist este însă, că în povestea asta nu întrezăresc nimic din îmbinarea a două suflete, după care tânjim cu toţii, o viaţă întreagă.

Îmi place să cred că femeia deşteaptă, ca şi bărbatul deştept, ţintesc la mai mult. Şi ei decid să se caute în continuare, până ajung să se găsească. Sau nu…

Femeia deşteaptă îşi ocupă timpul cu lucruri care-i plac şi care o fac fericită. Ea nu se plictiseşte cu propria-i persoană, pentru că cel mai adesea are mii de gânduri şi idei cu care se poate juca şi din care poate da naştere la frumos. Femeia deşteaptă are prieteni interesanţi şi un univers al ei felurit, cu care poate împărtăşi trăiri intense, pentru că are vreme să-l cultive şi pentru care-şi face chef să evolueze.

Femeia deşteaptă trăieşte deplin şi se construieşte pe sine, fără să sufere în singurătate. Ea nu-l aşteaptă pe Făt-Frumos, ci se pregăteşte pentru el. Şi când îl întâlneşte luminează intens pentru amândoi, fără să-şi dorească obsesiv să-i devină soţie.

Şi toate astea pentru că femeia deşteaptă ştie că, bărbatul deştept o va găsi fără greş, după ce a consumat-o pe Moni. Ori dacă nu-i aşa, înseamnă că nu era bărbatul pe care şi-l dorea ea.