Bărbatul defect este al meu! Și copiii imperfecți așijderea!

Catchy

13 November 2016

Obișnuiam să fiu perfecționistă. Să vreau ca totul să fie perfect. Să vreau asta atât de la mine, cât şi de la ceilalţi din jur. O, mai ales de la cei din jur! Câtă energie nu consumam pentru acest lucru: totul să fie, pe cât posibil, perfect! Cât timp cheltuit, câtă ceartă cu toți imperfecții şi toate imperfecțiunile din jurul meu! Să mă mulțumesc cu mai puțin? Eu? Niciodată! Cine nu poate ține pasul cu mine, cu atât mai rău pentru el! „Cum de eu pot și alții nu?” obișnuia să fie replica mea preferată.

Astăzi mă accept pe mine cu defectele aferente. Mă iert, fac cât pot de mult, depun efort ca lucrurile să fie perfecte în continuare, dar nu chiar toate. Prioritizez. Și savurez lucrurile care-mi plac în detrimentul consumului de timp și energie pentru perfectarea celor care nu-mi aduc la fel de multă bucurie. Iau multe lucruri așa cum sunt.

Și încă fac multe activități foarte bine. Pentru că pot. Însă fac și greșeli. Multe greșeli! Oh, cât de mult am învățat să-mi apreciez greșelile! Ele sunt, de fapt, cele care mă definesc, ele îmi arată care sunt oamenii care stau lângă mine acceptând imperfecțiunile mele. Greșelile mele mă învață să mă iert și să-i iert și pe cei din jurul meu care greșesc. Paradoxal pentru mine cea din trecut: îi iubesc mai mult pe cei ce fac lucruri imperfect decât pe perfecți. Acum, pentru mine, perfecțiunea este inumană, iar greșelile ne umanizează, ne apropie și ne permit să ne iertăm, să ne conectăm la umanitatea celui de lângă noi.

Astăzi iubesc oamenii imperfecți! Și mai ales pe cei defecți! Și DA! Bărbatul defect pe care-l vezi acolo este bărbatul meu. El este bărbatul perfect pentru mine din cauza defectelor lui! Din cauza greșelilor lui pe care le face cu seninătate de ani de zile și pentru care obișnuiam să mă cert cu el în trecut, să mă supăr, să creez strategii de îndreptare a lor.

barbat

Astăzi râd. Și de fiecare dată când face o greșeală din aia pentru care în trecut îl judecam și-i scoteam ochii, astăzi îl sorb din priviri zâmbind și-l iubesc mai mult. Cel mai greu pe parcursul acestei incredibile schimbări de atitudine pe care am avut-o a fost să fac față presiunii sociale care spune: „nu e bun pentru tine, tu eşti mai frumoasă, mai deșteaptă, mai, mai, mai ! Tu meriți ceva mai bun!” sau, mai nou, „Oh, bărbatul tău a făcut așa și așa, doamnă! Nu se face! Trebuie să vorbiți cu el!” – ”Da, doamnă, vorbesc, cum să nu! Îi explic! Rezolvăm!” răspund eu binevoitoare, însă nu, nu voi face nimic din toate astea! Pentru că, în afara cazului în care a făcut ceva de natură penală (și încă n-a fost cazul, ha!), nu merită! Nu merită să-l schimb! Nu merită să-l oblig eu să fie cum nu este! Și nu doar că nu merită, dar cred că dacă s-ar comporta după toate cutumele sociale nici nu l-aș mai iubi! Ce, eu iubesc oameni croiți după manual, la punct și virgulă? Eu iubesc oameni reali, doamnă! Da, da, din ăia care au curaj să înjure și să spună lucrurilor pe nume! Și care… Da! Oameni pe bune!

Acum este la fel și cu copiii: cel mai normal lucru din lume pentru un copil este să greșească! Altfel cum ar învăța? Cum ar descoperi ce-i bine și ce-i rău? Ce-i place și ce nu? Sunt de părere că pe copii trebuie să-i apreciezi mai ales când greșesc, când încearcă să facă lucrurile așa cum au înţeles ei, așa cum li se pare lor că este bine. Apoi le poți explica și cum alege lumea să facă aceste lucruri… iar în final îi lași să aleagă, să facă așa cum cred de cuviință! …suportând, bineînţeles, consecințele aferente pe care îi înveți să și le asume!

„Copilul dumneavoastră nu a făcut bine asta și asta! Copilul a luat doar suficient la asta și la asta la școală!” – „Așa, și? E vreun capăt de țară? Există cumva un singur fel de a face lucrurile?” spune eu, de această dată cu glas. Copiii imperfecți sunt ai mei! Mă laud cu ei! Mi-i asum!

Și bărbatul defect este tot al meu!

Guest post by Ana Domnica Buda

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Scrisoare către Moș Nicolae

Cazul Castro

L-aş cam lua de bărbat, că atât de mult iubesc eu golanii!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,287 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro