Bărbatul fără cazier în dragoste

Mihaela Cârlan

7 September 2010

mihaela-carlanPrietena mea, Maria, se încăpăţânează de câţiva ani să-şi găsească un bărbat cu cazier curat în dragoste. Toată lumea îi spune că a înnebunit, însă ea ascultă poveştile triste, pline de trădări, trecute, prezente şi viitoare, zâmbeşte omniscient şi îşi continuă neabătută căutările.

Deunăzi, am zăbovit împreună la un ceai bătrân de toamnă timpurie, ascultându-i teoria bărbatului fără cazier. Asta după ce vreo jumătate de oră se dusese aiurea pe ultimele, vorba vine! aventuri galante ale soţului unei prietene comune, care ni se plânsese de curând de recidivele halucinante. Mai pe şleau, cam tot ce intra pe teritoriul lui de vânătoare, şi era latifundiar pe online, căutat şi mai rar întâmplător, că nu era el omul care să lase lucrurile la voia întâmplării, nu scăpa de penisul lui zburdalnic. Că lesne cucerita era mai arătoasă sau mai ne, mai isteaţă ori cu cerebrumul neaccidentat, mai tânără sau mai puţin, nu părea să aibă relevanţă. Deviza lui era foarte europeană – “fără discriminare!”. Iar ea îşi scuza satirul cu vorba bătrânească – nu există bărbat care să nu fi călcat strâmb măcar o dată.

în așteptarea bărbatului ideal

Maria însă, nu apreciază genul acesta de înţelepciune populară. “Şi o dată e mult, necum de o sută de ori! Eu ştiu de la tatăl meu că  există şi altfel de bărbaţi. Adevărat că nu pe toate drumurile şi nici la vreo discreţie. Fidelitatea îi face speciali şi nicidecum ne-bărbaţi. Dacă mi-o fi scris să îmbătrânesc căutând unul, asta e! Dar n-aş vrea să fiu nici o clipă în pielea femeilor care închid ochii din naiba ştie ce motive, niciunul onorabil, ori îşi găsesc la rândul lor alinarea pasageră a răzbunării în braţe străine”. Hmm… Bărbatul fără cazier… Nu sună rău deloc. Şi îi cer, americăneşte, să fie mai specifică. “Pentru mine un astfel de bărbat e bun, are sufletul bun, şi un om bun nu poate face rău. Iar când e vorba de o relaţie de care e convins că nu mai merge, va minimiza cât poate costurile celuilalt. Şi asta, dacă bunătatea e dublată de o altă calitate care îl detaşează de pluton, onestitatea. Un bărbat onest nu va minţi ori înşela vreodată şi va cere despărţirea înainte de a fi comis practic infidelitatea.  Pentru că ştie diferenţa între cele două suferinţe şi va alege răul cel mai mic. Iar bunătatea şi onestitatea vin în majoritatea cazurilor împreună cu o minte bună. Spune-mi, te rog, dacă ar trebui să ne alegem bărbaţii după alte criterii ori în altă ordine.” “Desigur că nu” i-am răspuns pe loc, roşind pe dinăuntru.

Tu cine eşti? Maria în aşteptare, Maria care l-a găsit deja, prietena cea îngăduitoare sau… cealaltă femeie? Complicele care spulberă, la o socoteală simplă, mitul “bărbaţii sunt mai adulterini decât femeile”. Păi, cu cine, Doamne iartă-mă, comit ei memorabilele până la primul duş “half an hour stand”-uri cu tot cu dezbrăcat, îmbrăcat, conversaţie de proaspete cunoştinţe şi igienizare ca postludiu? 🙂

Citiţi şi

Unde e dragostea? Unde? Unde?

Un bădăran înfumurat

Respiră-mă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,758 views

Your tuppence

  1. Akva / 24 June 2013 20:54

    Eu sint Maria care l-a gasit deja , spre fericirea mea , nu e atit de dificil pe cit pare sa fii ,om la locul tau. Am intilnit o persoana victima acestui comportament si am fost si eu victima . Faptul ca nici eu si nici Iulian (sotu) nu am avut dorinta razbunarii ne spune mult , nici in timpul relatiilor care incercam din rasputeri sa le aducem la normal , si nici dupa , pentru ca exact cum simte-am si eu a rostit si el “tin foarte mult la personalitatea , valorile si morala mea ca sa-mi fac una ca asta mie”. Deci doresc ca toti sa isi gaseasca dupa merit . Putini , dar mai sintem ….pentru fidelitate

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Pilulă contra infidelității bărbaților?!? | Catchy / 23 May 2013 3:59

    […] înșiși de n-ar încerca măcar “să-și piardă capul”. Dar dacă nu s-ar bucura de “complicitatea” celorlalte femei, li s-ar stinge de unul singur apetitul natural pentru zbenguială extradiadică. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Camelia Simona / 21 May 2013 18:27

    Sunt de acord ca oameni de caracter sunt greu de gasit in ambele genuri, masculin si feminin, dar nu si ca “baietii buni” sunt luati de “fete rele”. Sa stii ca e nevoie de respect reciproc, si ca oricat de bun ar fi, pana la urma n-as crede ca rezista la infinit – sau n-as risca, totusi!…. Stii ca, daca pe langa inima buna mai are si principii, s-ar putea sa zica “pas” mai repede decat te-ai astepta.
    Adevarat ca “fetele bune” sunt tentate de “baietii rai”, asta zic eu ca e problema noastra, a fetelor, in general, mai ales la tinerete: sa vedem mai in profunzime (din prima!…) si sa nu mai fim orbite si atrase de… te miri ce.
    E doar o parere…
    Eu sunt o Marie norocoasa (pentru ca l-am gasit, nu din prima, dar l-am gasit!) si fericita sa-l am langa mine, inca indragostit, inca atent, inca perfect(!…) dupa aproape 15 ani – dar si iubit, apreciat si stiindu-le pe amandoua 🙂
    Bravo, Mihaela, excelent articol – si bravo, Maria, eu sunt de acord cu tine, nu cobori stacheta daca asa simti, pentru ca nu vei fi fericita! (altele sunt locurile unde trebuie sa fim dispuse la compromisuri)

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  4. Dora / 9 September 2010 15:54

    Ma inscriu la “in asteptare”… 🙁 Ce am observat eu si mi se pare trist este faptul ca acesti barbati fara cazier, sau buni, cum li se mai spune, sunt “luati” aproape in unanimitate de femei care nu au nevoie de ei, de fetele “rele”…si care uneori, (sau mereu), sunt chiar partenerele de infruptare oprita si frugala, a celor dupa care sufera femeile “intelepte”… Si observand asta, m-am intrebat daca nu e cumva un “dat”…poate ca asa trebuie sa fie ca sa existe echilibru pe lume…fete rele-baieti buni, baieti rai- fete bune… Si-atunci,…sansele de a forma un cuplu fata buna-baiat bun…devin din ce in ce mai minuscule… Desigur, Maria, nu va fi nici prima, nici ultima femeie care il va cauta pe “Print”…sau “Fat-Frumos”…pana la adanci batranete… Daca ne uitam in jur…desigur vom vedea multe femei, care au fost candva frumoase, bune si cuminti, si-acum poarta doar o resemnare amara pe chip…cum ca…nu l-au intalnit…sau..l-au tot astepta…dar el nu a venit… Si-apoi, unora din noi, fetele astea bune, parca ne si place sa fim “perpelite” la foc mic…de vreun reprezentant de baieti rai…parca e…cu sare si piper viata asa…e mai vie… Poate gresesc…oricum incerc sa nu-mi creez tipare sau asteptari…asa…pot fi mai multe sanse sa fiu surprinsa placut de viata…de EL… 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
  5. Mirela Baron / 7 September 2010 20:51

    Daca am gasi “Femeia fara cazier” si ma refer la toate formele acestuia, fie de ordin romantic ca si de cel cu implicatii frugale de genul ,”o ora in pauza de masa”,as fi convinsa ca si barbatul fara cazier exista.
    Nu sint adepta ideii “un barbat trebuie sa-si testeze o viata intreaga capacitatea de a vina si a ramine in alerta,vioi si cu suficienta adrenalina in vene,doar printr-o explicatie banala comparativa predecesoarelor umane de natura patrupeda ,explicind intr-un fel primitivismul si nicidecum capacitatea umana de a reprezenta o constiinta.A-ti apara “prada” sau valorile achizitionate in decursul dezvoltarii noastre prin stoic exercitiu,trebuie sa cuprinda,prin definitie insusi procesul foarte activ cerebral,spiritual,sufletesc si suficient antrenament al acestui mecanism pentru ca manifestarea viului interes si vointei sa se poata regenera perpetuu.

    Pe scurt si non academic trebuie sa-l citez pe mentorul meu”iubirea nu se termina pentru ca secatuieste ci pentru ca ceasca nu este reumpluta”Paulo Coelho.
    Da, recunosc cu nemascata convingere ,ca pe acest “barbat care stie sa reumple ceasca il voi cauta” si stiu ca exista caci imi cunosc propria parte masculina si sint constienta ca si el poseda o parte feminina.Ca nu exista diferente de natura genetica,care sa ne influenteze, nici barbatului “cuceritor” si nici femeii “amazoane”, capacitatea de a ne pastra “cazierele curate”,decit in cazul aparitiei unei inertii in contra sens.
    Ma si vad cu plete albe,girbovita de decenii si cu aceeasi vointa apriga in ochi precum personajul principal al autorului Gabriel Garcia Marquez in romanul ecranizat “Dragostea in timpurile holerei”.

    Nimic pe lumea asta nu este mai dificil decit iubirea.
    Am ajuns la virsta cind mediocritatea incepe sa ma plictiseasca…,prefer oponenti pe masura si care sa ma depaseasca in viziuni si performante.

    Iubire,

    Mirela Baron

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  6. Didi / 7 September 2010 16:04

    Foarte foarte bine subliniata ideea complicitatii feminine. Trist, dar atat de adevarat, din pacate…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  7. Mihaela Nistor / 7 September 2010 13:32

    Eu ma incadrez la categoria Maria in asteptare.
    Si asta nu pentru ca astept un barbat perfect, cu cazier imaculat, nu pot pretinde celuilalt sa fie perfect, atata timp cat nici eu nu sunt, ci inca il astept pe el, el care atunci cand il voi vedea sa stiu ca EL e “printul”.
    Nu stiu daca vreodata un barbat va pune capat unei casnicii cand simte ca nu mai merge, ci mai degraba va prefera sa aiba mici escapade, sa se planga ca sotia nu mai e cum era la inceput, si sa caute putina alinare pentru cateva ore, zile…
    Barbatii prefera lucrurile simple atunci cand vine vorba de casnicie/relatii. Un divort e prea complicat, iti ia timp si energie, mai bine se complac. Si-apoi ce sa faca? Sa divorteze de fiecare data? Nu prea cred.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro