Bărbatul pentru care iubirea pune aripi şi nu coarne

Catchy

18 October 2016

Pentru că feministele sunt mai mereu acuzate că ar urî bărbaţii, voi încerca o destigmatizare (selectivă, nu-mi cereţi imposibilul!) a bărbaţilor, ca pe o reparaţie pe care le-o datorez… minoritarilor.

Pentru început, trebuie să admit că şi în capul nostru domneşte o confuzie aproape la fel de mare precum cea a bărbaţilor în ceea ce ne priveşte: ce fel de fiinţe sunt de nu le putem înţelege logica şi comportamentul? Ce vor sau de ce nu mai vor apoi – după o noapte, o lună, un an sau douăzeci de ani nimic de la noi? Suntem sincer contrariate şi iremediabil rănite atunci când acţiunile bărbaţilor suferă de inconsecvenţă ori promisiunile lor, de imaterialitate şi preferăm să ne considerăm victime ale jocurilor lor machiavelice, în loc să decriptăm corect, onest şi la timp mesajele.

cuplu

De ce nu mai sună după o întâlnire? Pentru că nu i-ai plăcut?… Game over.

De ce nu mai răspunde la telefon după o lună? Simplu, pentru că l-ai sufocat?…

De ce se teme după un an de oficializarea relaţiei sau măcar să vă mutaţi împreună? Pentru că nu e pregătit?…

De ce fuge după două decenii? Pentru că l-ai pus cumva pe fugă?…

Tot ceea ce face un bărbat o fi determinat de natura sa, dar de ce nu şi de nerăbdarea, neîncrederea ori suficienţa noastră. Şi nedrept ar fi atunci să aruncăm în cârca tuturor acuza de „ucigaşi sentimentali” călăuziţi în viaţă doar de sex. Dacă ar fi doar aşa, de ce şi-ar mai dori familii? Doar ca să aibă de unde evada? Parcă nu prea are sens.

Să recunoaştem că şi noi suntem câteodată vinovate de eşec şi că îi iubim generic, pentru că nu toţi sunt pricepuţi şi dezamăgitor trădători ori neîndemânatici şi necompensator fideli. Şi să continuăm a spera să fi întâlnit sau să întâlnim un bărbat dintre cei pentru care misterul nu este ascunziş, pentru care surprizele nu sunt deconspirări ale urâţeniei interioare, pentru care moliciunea de bebeluş a sufletului nu e slăbiciune şi nicio slăbiciune nu e o dovadă de prostie. Bărbatul pentru care iubirea pune aripi şi nu coarne, pentru care gingăşia nu este o meteahnă, sărutatul mâinii, un gest desuet, sau o floare, o risipă.

Iar dacă nu l-am găsit şi căutarea s-a oprit din oboseală ori disperare la altcineva, să nu renunţăm. Să scotocim cu răbdare prin toate ungherele de suflet şi minte, şi ale lor, şi ale noastre, să-i ridicăm cu blândeţe pe îngenuncheaţii din noi, să dăruim fără zgârcenie din tot ce ne dorim să primim, să îi iubim pentru că doar aşa îi putem face să se iubească şi să devină mai buni şi pe bărbaţii care ascund după durităţi, manii şi gesturi nestăpânite doar o greu de dus neiubire de sine.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeile bune trebuie luate de lângă idioții care nu le merită

… și mai apoi un bărbat

Nu pe mine mă aştepţi?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,209 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro