Boier Mitică şi Ion

Catchy

21 November 2015

Când eram eu mică, dar mică de tot, auzeam pe la ăia mari discutându-se despre boieri şi despre cum au trăit ei de bine şi de avut, cât de deştepţi erau ei în capul lor şi cum vorbeau o grămadă de alte graiuri străine. Deh, o lume de basm…

Bunică-miu, om simplu, analfabet, care toată viaţa lui muncise ca robul pentru fiecare codru de mămăligă, avea un adevărat cult pentru boierul satului. Unul căruia i se spunea Boier Mitică. Om cu obârşii slave şi cu o grămadă de avere.

Boier Mitică şi Coana Catinca, nevastă-sa, deşi oameni cu stare mare şi de soi, aveau un respect deosebit pentru ţărani şi sărăcanii satului.

Printre acareturile boiereşti era şi un cazan de făcut ţuică, unde boierul lăsa fiecare om din sat să vie când se întomna şi să îşi facă şi el partea lui de beutură, fie că omul voia sau nu apoi să îi lase ceva din spirt.

taica mare

Ba, la vremea aratului şi semănatului, boier Mitică ruga oamenii să vie şi la el pe ogoare şi să facă treabă, cu sămânţa şi uneltele lui, ca, mai apoi, în vară, la seceriş, să îi roage iară să vie şi să le dea parte din recoltă pentru toată truda şi binefacerea lor.

Coana Catinca fusese lovită de năpasta rodirii cu moarte. Toţi copiii pe care îi plămădise cu dragoste şi aplecare de mamă, cinci la număr, pieriseră mai înainte de a împlini vârsta de șase ani.

Iar boieroaica, uscată de durere şi neieşită din ţolul de doliu vreodată, bocea, în răstimpuri, cu viers de toată jalea, cele cinci odrasle ridicate la Domnul, de ţi se rupea inima în piept de îi auzeai cântul.

Ieşea boieroaica la poarta conacului şi privea lung şi sângerând după copiii ţăranilor zburdalnici, desculţi, rumeni în obraji, plesnind de sănătate şi îi chema apoi la ea, împărţindu-le felii mari de pâine neagră unsă cu magiun şi lapte cald în oale de lut.

Pe maică-mea, un copil bondoc, smead la piele şi cu o claie de păr pe căpşor, o lua la ea, o aşeza în poală şi se punea să îi pieptene cosiţele, să i le ungă cu smacuri parfumate, în timp ce îşi cânta dorul şi durerea, iară şi iară….” La toată lumea pe bătătură pârloagă de îngeri… numai la mine la poartă fâlfăie praporele a moarte”…

Când au venit ruşii, blestem de lume şi pârjol de neam, boier Mitică a înnebunit de frică pentru averea lui şi pentru viaţă.

Noapte de noapte, boierul umbla de bezmetic pe câmpuri şi prin ogrăzile mari şi nălucite, cu oale de lut îndesate cu galbeni, dosite sub pulpana largă a hainei lui, cu ochii mari, sticloşi şi rătăciţi, căutând să facă gropi în pământ unde să îşi ascundă averea şi norocul.

Boieroaica îl privea de la cerdacul casei cum fuge peste pământuri.

Într-o noapte, boier Mitică s-a azvârlit în fântâna conacului, cu tot cu galbenii şi viaţa lui.

– Mitică, pe dracu l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit! a zis boieroaica, privind din cerdacul conacului la ultimele fâlfâituri ale pulpanei boierului, care dispărea înghiţit de adâncurile reci şi umede ale fântânii.

Au venit ţăranii şi l-au jelit pe boier Mitică. Fusese om bun şi mare la suflet, deşi boier.

Pe boieroaică au cinstit-o şi au slujit-o până la moartea ei. Iar ea le-a lăsat în urmă toată averea lu’ Mitică, împărţită în chite, cât să ajungă la tot satul.

Apoi, au venit comuniştii şi au luat conacul, transformându-l în CAP.

La partea asta de poveste, bunică-miu îşi lăsa privirea în pământ, ofta adânc şi adunat în el, îşi punea căciula pe cap şi ieşea din casă, în aerul limpede al curţii, să îşi ostoiască o supărare a lui, aia pentru boierii satului şi pentru omenia lor îngropată în neştiinţa timpului şi în uitarea mult prea curândă a oamenilor.

– Tataie, dar boierii nu erau oameni răi că puneau ţăranii să le muncească şi le luau apoi tot ceea ce munciseră?

– Taică, omul se cunoaşte după rod, ca pomul. Cum să fie un om rău, dacă face bine altui om?

– Păi, îţi spusei că boier Mitică ne chema la el şi ne dădea din partea lui. Noi, doar îi aram, îi semănam şi îi seceram partea. Cu toate ale lui.

– Oricât ar fi de deştept omul, taică, dacă nu are suflet şi respect pentru ăia mulţi şi obidiţi, ăla nu e om. Că, unde e carte multă, e şi prostie multă, taică.

– Vezi tu, fată… eu sunt om simplu, nu am carte ca voi, ca boierul, însă, de la Dumnezeu mi-au venit deşteptăciunea şi înţelepciunea să înţeleg că fiecare e lăsat cu rost pe lumea asta. Unul cu sapa, unul cu cartea.

– Da’, dacă eu nu am avut parte să învăţ carte, deşi Dumnezeu mă ştie cât am umblat după fraţii mai mari să îi văd cu caietul în braţe şi cu tocul scriind, asta nu înseamnă că eu sunt Ion, prostul şi săracul.

– Că pe mine mă chema boierul, taică, şi mă întreba: „Măh, Ioane, cum zici tu, măh, să facem cu hambarele, cu caii şi cu împărţeala?” Şi eu îi ziceam ce mă ducea şi pe mine capul şi boierul mă asculta, de multe ori.

– Aşa a fost şi în război. Erau oameni deştepţi, de soi bun, puşi peste noi. Maiori, căpitani… oameni cu carte şi cu familii bogate şi de neam.

Şi mă chemau să mă întrebe de una şi de alta. Io le ziceam cum ştiu şi văd eu treaba, şi ei ţineau şi de părerea mea.

Cam ăsta a fost taica mare. Şi, până i-a ieşit sufletul şi s-a dus după femeia lui, bunică-mea, nu a încetat să spună: „Fată, să ţii minte de la mine, pământul e sfânt. Din pământ venim şi în pământ ne ducem. El ne ţine pe toţi. El ne dă să mâncăm. Iar omul care nu îşi ţine de pământul lui, ăla de la moşii lui, ăla nu e om. Ăla e un sărac şi un pribeag”.

Acum, stau şi mă uit la cei care conduc ţara asta, la noi toţi, la toţi românii. Şi mă întreb, întrebându-l şi pe taică mare, acolo unde este el:

„Ce mai suntem noi, dacă pământul, mintea şi viaţa noastră sunt ale altora, tataie?”

Guestpost by Marina Ene



Citiţi şi

Cami

„Să săriți, cumva, dacă ratez iarba”

Prostuțule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
671 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro