Bucură-te că nu e prea deşteaptă!

Mirela Retegan

30 June 2014

Mirela 2Prietena mea şi-a cunoscut iubirea la mult timp după ce el rămăsese singur. I-a legat o dragoste mare, potrivire perfectă, s-au hotărât să se căsătorească. S-au mutat împreună, iar fetiţa lui din căsătoria anterioară a început să vină în vizită în week-end-uri sau în zilele în care i se dădea voie. Doar că aceste întâlniri nu decurgeau după vreun program, în aşa fel încât ambele părţi să-şi poată regla din timp agenda. Fetiţa iubitului venea la ei doar atunci când mama avea chef sau nevoie de timp liber. Ba chiar îşi luase libertatea de a se răzgândi în ultimul moment, mai ales că prefera să o ducă pe cea mică la părinţii ei decât să o lase la taică-su’. Nu a vrut să o cunoască pe femeia cu care locuieşte fostul ei bărbat şi nu a intrat niciodată în casa lor. Când fetiţa a făcut febră sau a avut vreo problemă de sănătate, a preferat să vină să o ia în miezul nopţii, învelită în pătură, decât să urce în casa “spurcată” de relaţia fostului ei soţ cu o altă femeie.

Prietena mea iubeşte copiii, are un magnet nemaipomenit şi mai e şi un om frumos, bun ca pâinea caldă, generos şi foarte atent. Şi suferă cumplit pentru că mama copilului viitorului ei soţ nu o lasă să construiască o relaţie cu cea mică. S-a străduit din răsputeri să fie pace şi linişte. I-am explicat că, până nu se face pace între cei doi părinţi, ea nu este altceva decât o victimă colaterală. Ea trebuie să rămână Elveţia. Neutră până la Dumnezeu. N-are de ce să-şi facă griji că între cei doi soţi e o situaţie conflictuală, sunt problemele lor nerezolvate care nu o privesc pe ea absolut deloc. El a intrat în relaţia lor cu remorca lui plină de noroi pe care trebuie să o cureţe, iar ea trebuie să-i lase timp să facă asta, să-şi aleagă singur mijloacele şi în niciun caz să nu se urce în remorcă pentru că o să se murdărească rău de tot. Şi abia dacă nu se mai înţeleg, îşi poate lua poşeta să plece mai departe şi să-şi vadă de viaţa ei. În timp ce bărbatul acela rămâne cu remorca lui, cu problemele lui, cu fosta nevastă, cu copilul, cu tot ceea ce ţine de el. Ba chiar am sfătuit-o pe prietena mea să-l ajute să se spele abia atunci când se dă jos din remorcă şi să mergă mai departe cu el “ca nou”.

divort

– De ce e fraieră? De ce nu o lasă pe cea mică să stea cu noi atunci când ea nu poate să fie acasă? Fetiţa îşi iubeşte tatăl şi e tristă de fiecare dată că stă prea puţin cu el. Eu sunt dispusă să am grijă de ea şi să găsească la noi un climat cald şi armonios.

– Bucură-te că nu sunt eu cealaltă femeie, i-am zis într-o zi când plângea disperată că mama copilului refuza iar să le dea hârtia care le permitea să plece din ţară împreună în vacanţă. Dacă eram eu cealaltă femeie, acum erai o bonă de lux şi eu mi-aş fi trăit viaţa în vacanţe şi petreceri în timp ce tu aveai grijă de copilul meu. Ea crede că se răzbună pe el, dar de fapt se privează singură de nişte avantaje personale care ei i-ar face viaţa mult mai simplă şi ţie mult mai grea. Bucură-te că nu o duce mintea să speculeze situaţia şi preferă să se lase condusă de orgoliu. Singura care are de câştigat din toată povestea asta eşti tu. Fă-ţi un copil. Al tău. Pentru că niciodată copilul lui nu va fi altceva decât copilul lui şi, doar în cel mai fericit caz, prietenul tău.

Pe Mirela Retegan o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Dragostea, poveste veche – Un beau soleil intérieu/Let the Sunshine In

Te rog, iubitule… fii bun!

„Crede și nu cerceta!” e o mare minciună

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,628 views

Your tuppence

  1. gia / 19 February 2015 0:34

    Buna,
    Am citit si acest articol printre multe altele.Am citit si parerile pro si contra.Am de zis doar doua idei.
    Prima ar fi ca prietena, noua iubita, vitoarea sotie, cum o fi ea, prin toate bunele ei intentii nu a avut posibilitatea sa ajunga sa ii fie copilului respectiv mama cu norma intreaga pentru a simti intr-adevar greutatea slujbei respective.Eu am avut posibilitatea asta si nu cu copilul vreunui iubit de-al meu ci cu nepoata surorii mele la o varsta destul de frageda si a mea si si a copilului respectiv.Partenera nu a simtit pe propria piele cum e sa ai un nou-nascut in casa ce sa mai?Sa fi mama cu acte in regula nu doar pentru o vacanta, cand oricum si tatal e disponibil, sau nu doar pentru cateva ore pe zi.Iar pentru carcotasi nu caut mila sau aprecierea nimanui pentru ca nimeni nu are dreptul sa imi analizeze viata sau sa traga concluzii.
    Iar pentru cea dea doua idee as dori sa ma refer la comentarii.Am fost unul dintre copiii care au fost abandonati de tata pentru a-si trai viata mai departe, cu tot cu program stabilit, cu tot ce implica el, indiferent de locatie, acel om nu a stiut sa isi faca datoria de tata sau sa fie prezent in viata mea ca un model masculin, fiecare copil indiferent de sex avand nevoie de ambele modele cand cresc.Cand eram mica am judecat-o pe mama mea, crezand ca e mult prea egoista si o facce din rautate.Abia cand am crescut si am dat cu nasul de viata am inteles de fapt ce si cine era tatal meu si de ce nu il vroia ea in preajma mea.Ca barbat poti sa ridici oricat doresti in slavi amanta devenita apoi iubita si sotie.Fiecare femeie care ajunge in postura de a fi partenera unui om insurat trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a alege un drum in doi oricat de minunat ar fi partenerul respectiv, mai ales cand copilul ramane la sotie.Aici e valabil deopotriva si pentru barbati si pentru femei.Justitia cica incredinteaza copiii mereu mamelor dar din portretul conturat in relatare mama nu pare sa fie tocmai femeia ideala pentru a creste un copil si totusi custodia este la ea?Oare din ce cauza nu s-a intrebat niciodata noua partenera?

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
  2. Ana / 8 July 2014 11:09

    “totul se poate rezolva atat de simplu printr-un ordin judecatoresc in care se stabileste programul de vizita”

    E, uite ca eu am stabilit de comun acord cu fostul un program de vizitare, de care nu se tine. Vine si ii ia cand are chef, daca n-are nu apare cu lunile.

    Si eu as vrea sa ii duc in vacanta in afara tarii si mi se refuza acordul.

    Eu sunt cea care si-a refacut viata, copilul cel mare (6 ani) ii spune noului meu partener “tata”. Iar copilul cel mic (4 ani) sufera ca un caine dupa taica-sau, care atunci cand o vede ii promite marea cu sarea si o minte frumos (‘nu pot sa dorm noaptea decat daca esti cu mine”).

    Adun zi dupa zi recolta de “cioburi” pe care o lasa in urma un mitoman egoist.

    Si eu am crezut ca dupa divort viata mea va fi ca-n “filme”. Parinti separati care-si cresc copiii civilizat impreuna. Daca n-ai cu cine, asta e.

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  3. Dana / 1 July 2014 17:39

    Am citit articolul si comentariile cu mare interes! Fiecare are povestea lui. Fiecare are partea lui de adevar. Niciodata doua povesti nu vor fi la fel. Am si eu povestea mea, experienta mea de viata, insa nu m-as apuca niciodata sa judec sau sa dau cu piatra, nu ma simt nepatata. Este inutil sa aratam cu degetul, este imoral si nedrept.
    Fiica mea este prea mica ( doar 3 anisori ), ca sa poata intelege si sa discearna problemele parintilor ei, de ce noi am ajuns sa ne despartim. Asta nu inseamna ca n-o iubim amadoi, chiar daca noi nu mai locuim acum impreuna. Fostul meu sot nu a vrut-o nicio secunda pe fica noastra cat timp am fost eu insarcinata. Timp de 7 luni si jumatate dupa ce am aflat ca sunt insarcinata nici nu a vrut sa auda de mine. Mi-a spus sec, este strict problema si responsabi;litatea ta daca hotarasti sa pastrezi acest copil. Eu sunt din Pitesti si am nascut in Bucuresti. In momentul in care eu am nascut, fratele meu l-a anuntat ca este tatic. A doua zi la ora 8 de dimineata a fost la mine in salon, la spital sa-si vada “printesa”. A fost dragoste la prima vedere.De multe ori am simtit privindu-l cum se joaca cu ea si cum o alinta, ca pe fiica noastra Maria o iubeste mai mult decat orice pe lumea asta. Noi am avut o relatie de 13 ani ( poate numar cu ghinion ), dar dragostea lui pentru copilul nostru este nemarginita, grija lui este nelimitata. Niciodata nu-l voi judeca, nu-i voi ingradi dreptul la bucuria de a sta cu Maria. Relatia noastra de acum este una de bun simt, in interesul copilului. Fiecare dintre noi face greseli. Important este sa ni le accepta si asumam. Sa fim sinceri cu noi insine si sa avem puterea de a merge mai departe.
    Fiecare iubeste in felul lui, nu conteaza cantitatea, conteaza calitatea.
    Hadeti sa nu mai judecam situatii nestiute, haideti sa nu mai fim rai, in primul rand cu noi si apoi cu cei de langa noi.
    Pana la uram fiecare isi gaseste drumul lui spre fericire, trebuie doar sa avem rabdare, deschidere, liniste sufleteasca, pacea interioara.. caci iubire fiecare are de daruit. Ura din mine a incetat de mult sa mai existe, acum sunt o femeie linistita si impacata cu situatia mea.
    Iertati-ma daca am deranjat cu ceva, pe cineva. Eu doar mi-am spus punctul meu de vedere.
    Iubiti! Iubiti orice si oricum. Asta este tot ce conteaza….

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 0
    Reply
    • Dana(2) / 2 July 2014 10:48

      De acord, minus ultima afirmatie “iubiti oricum”. Nu poti iubi si sa fii calcat in picioare in schimb…mai bine pui distanta intre tine si celalalt.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
  4. Mirela / 30 June 2014 21:04

    Eu sunt mama singura de multi ani si intotdeauna mi-am dorit ca fata noastra sa aiba o relatie buna cu tatal ei. Numai ca el a uitat ca are un copil imediat dupa divort. Am insistat de multe ori, fetei ii era dor, cu chiu cu vai era dispus, ba chiar ma acuza ca vreau sa “scap” de copil ca am vreo intalnire. Niciodata nu i-am vorbit urat de tatal ei, ba chiar il scuzam cand nu venea s-o vada, iar ea acum, majora fiind, nu-i poarta ranchiuna si ma bucur pentru asta. Nu inteleg mamele care cred ca pedepsesc tatal, dar de fapt pedepsesc copilul. Cu exceptia cazurilor in care tatal e bolnav psihic, nu vad benefica ura asta impotriva lor. Nu cred ca vreun tata ii poate face rau copilului lui… da, poate fi mai nepriceput, dar cu siguranta il iubeste daca isi doreste atat de mult sa-l vada.

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  5. Dana / 30 June 2014 15:01

    Eu sunt in situatia opusa: i-am lasat program “la liber”, poate veni sa ia fetita oricand vrea (cu un telefon in prealabil, desigur) si nu se inghesuie…deloc. Iubirea aia clamata gretzos in vorbe nu se concretizeaza nici macar in jumatate de ora petrecuta cu ea in parc. Nu stiu daca are sau nu pe cineva – si nici nu ma intereseaza – dar, pentru un om care a vrut copil (si fata), indiferenta asta mi se pare strigatoare la cer… in fine, e greu sa fii parinte. In realitate, nu in vorbe…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  6. Oana Dusmanescu / 30 June 2014 12:55

    Nu stiu de ce, dar bunele intentii ale noilor iubite sau iubiti mi se par doar incercari de a intra in voia partintelui proaspat cuplay. Nu cred ca “prietena” doamnei Retegan este sincera. Nu poti iubi copilul cuiva pe care nu-l cunosti, nu-l intelegi. Nici nu trebuie, cred eu. Excesul acesta de zel nu face bine nimanui. Sa nu-mi spuna mie nici o actuala ca MOARE de nerabdare sa duca plodul alteia in vacanta peste hotare :)))))

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 27 Thumb down 13
    Reply
    • Vasile Andreica / 30 June 2014 13:09

      Poate fi o intentie sincera de a ajuta partenerul sau partenera, dar intr-adevar e greu sa-ti asumi asa ceva.

      Thumb up 4 Thumb down 0
      Reply
    • Andrei / 30 June 2014 13:12

      helloo si ce-i rau sa intri sau sa fii ” in voia partenerului” ?! mai lasati impocriziile astea de muieri, da’ da voi ati uitat cum e sa intri in voie sau sa faci voia partenerului, sa-i placa, sa se simta bine, e un gest de iubire, sa-i faci voia, dar da, voi cu boii in caruta nu realizati asta, nu stiti cum e pana pleca partenerul de acasa si cauta sa i se faca voia. mentalitate de muieri romance cum spuneam. ura asta fata de noua iubita va defineste, dar nu va pune o secunda intrebarea de ce a plecat. continuati-va acreala, d-aia nu va mai baga nimeni in seama pe urma si ramaneti mame singure cu un copil , frustrate si pline de ura. nu-i excel de zel, e bun simt si iubire pentru omul ala care e ferciti daca merge in vacanta si cu copilul lui, si iubita de simte bine bine ca barbatul ei e fericit. dam, stiu e greu sa ganditi cu capul vostru asta pentru altii. totul se reduce la voi. madame DUSMANESCU …

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 26 Thumb down 4
      Reply
      • Oana Dusmanescu / 1 July 2014 14:11

        Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 2 Thumb down 11
        Reply
      • Ana / 8 July 2014 11:11

        Ah, Doamne. As da orice sa-si gaseasca si fostul meu o iubita noua cu care sa reziste mai mult de o zi. Poate asa nu si-ar mai concentra energia pe a-mi face viata mizerabila.

        Thumb up 4 Thumb down 1
        Reply
    • mirela retegan / 30 June 2014 13:27

      Eu știu asta foarte bine. Am trăit toată variantele. Ba nu. Aia cu “copilul meu și copilul tău îl bat pe-al nostru” încă nu am încercat o.

      Thumb up 6 Thumb down 0
      Reply
    • emy / 19 February 2015 14:21

      @Oana Dusmanescu, nu e corect ce spui. Nu cunoastem situatia celor doi, nu cunoastem cum e noua iubita a acelui tata, dar nici cum este fosta sotie, cred ca important in aceasta poveste e faptul ca tatal isi asuma raspunderea unui copil si isi doreste sa-si petreaca timpul cu acesta.

      Sunt femei care nu ar putea in ruptul capului sa aiba o relatie cu un barbat ce are deja un copil, si femei care nu doar ca nu au aceasta problema dar le si place. Este posibil ca noua iubita sa fie draguta cu acest copil urmarindu-si interesul personal, si anume o relatie buna cu partenerul ei si atat, dar asta nu poate fi pe termen lung. Nu poate fi usor ca mereu planurile tale personale sa fie date peste cap de copil, sau mai bine zis de mama acestuia. Ca sa rezisti la asa ceva trebuie sa ai afectiune pentru acea fiinta.
      Ti se pare imposibil sa iubesti copilul altcuiva? Eu cred ca aici vorbeste rautatea din tine. E un copil, cum sa ai o problema cu un copil, si mai ales cum sa nu-l iubesti. Nici macar nu e vorba de un copil oarecare, e copilul viitorului sot, Daca ea il iubeste cu adevarat pe acest barbat, ii iubeste si copilul si e normal sa fie afectata de situatie. De ce? Pentru ca atunci cand iubesti, ti-e foarte greu sa-l vezi pe cel de langa tine trist, si jucat pe degete de altcineva fix cu punctul lui cel mai sensibil.

      Problemele acestea apar pentru ca femeile de fapt nu trec niciodata, cu adevarat, peste divort, pastreaza ranchiuna si asta le face sa se comporte urat. Pot intelege o mama sa nu aiba curajul sa-si lase copilul in prezenta unei noi iubite a fostului cand ea e de o moralitate indoielnica, atunci cand vezi ca are o influenta proasta etc, dar sa nu vrei macar sa o cunosti, e un act egoist, pt ca limitand timpul pe care acel copil si-l petrece cu tatal lui, il afectezi cel mai mult pe cel mic, ii afectezi dezvoltarea emotionala etc. Nu e usor sa accepti alta femeie pe un loc care iti apartinea dar hotararea divortului s-a luat impreuna, iar ea nu e amanta care ti-a “stricat casa”, desi nici cu ideea asta nu sunt de acord. Nimeni nu strica ceva ce nu era deja stricat.
      Mi se pare frumos si ok ca ambii parinti sa isi poata vedea copilul si in afara unui program prestabilit, in felul acesta cel mic, le simte prezenta mult mai ok, in viata lui, incat sa nu simta lipsa niciunuia, insa in acelasi timp e nevoie si de un program ca sa nu fie confuz, sa stie ca fie ce-o fi, de exemplu in weekend sta la tati, nu sa se intrebe constant oare cand va mai face aia si aia cu el.
      Cat priveste custodia, eu nu cred ca e relevant ca o detine mama. In general, acest lucru e stabilit de comun acord si e o barbarie sa-l iei de la mama daca nu sunt probleme grave cu ea ce-i pot afecta cresterea si dezvoltarea. Emotional, un copil are nevoie mai mult de mama.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  7. Andrei / 30 June 2014 12:32

    asta-i specifica romanilor ! mai precis romancelor, mentalitati de tzatze care ” isi fac copii”… fara sa intrebe, caz majoritar ! bine ca ” va faceti copii” si va purtati ca niste tzoape care au savarsit marea realizare, ii atarnati de gat sotilor ca niste trofee, desigur sotii nu mai conteaza, copiii devin idoli, le stirbiti personalitatea, le furati libertatea pentru ca sunt ” ai vostri” si faceti doar cum vreti voi, va plangeti de orgloiu masculin ? comportmentul egoist, posesiv fata de copil este cel mai mare act de orgoliu si egoism. in alte tari lumea, femeile sunt mai relaxate, copiii dupa divort petrec timp mult si bun cu tatal dvortat, pleca peste mai si vai cu tatal si eventual actuala iubita, sotie, dar romancele sunt frustrate, incrancenate, acrite babaite ca si-au pierdut in primul rand statututl social, visul lor suprem, gospodinul casei, si abia in cele din urma tatal copilului care a avut rolul doar ” sa le faca un copil” . sentimente ? doar pentru ele.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 4
    Reply
    • emy / 19 February 2015 14:32

      @Andrei, ceea ce ai detaliat tu nu cred ca e problema romancelor, cat e problema femeilor care dau nastere unui copil ca sa-l prinda pe “mascul”. Tot aceleasi femei care atunci cand cunosc barbatul sunt lapte si miere, atente si iubitoare si dupa ce-l bag pe acesta la colt trec in extrema opusa si devin doar casnice, doar mame, doar menajere, doar bucatarese si au impresia ca asta e ceea ce au nevoie un copi si un sot. Sunt aceleasi care critica tot ce misca, aceleasi care blameaza femei ce au luat alte hotarari in viata, si din punctul meu de vedere, mame egoiste, care nici macar in dragostea fata de pruncii lor nu sunt desavarsite din moment ce-l folosesc pt a-si atinge anumite obiective. Sunt aceleasi femei care atunci cand se sfarseste mariajul nu s-ar gandi nici o secunda ca poate a fost vina lor, care au simtul critic dezvoltat doar referitor la altii, la ele insele nu. Dar totusi, tind sa cred ca sunt putine la numar, de aceea zic sa nu generalizam si sa vb de romance in general.
      Personal, oricum consider ca romancele fata de alte femei, din afara tarii sunt mult mai familiste. Faptul ca ai tu impresia ca altele sunt mai relaxate sunt uneori si din lipsa de interes, sau ca le convine. Pentru ca, pe de alta parte oriunde in strainatate, o femeie divortata ce are copii e foarte sustinuta de statul in care traieste. La partaj primeste foarte mult, fostul sot este obligat sa o intretina si pe ea, indiferent de ceea ce face ea, ca lucreaza sau nu. Asta cumva le razbuna pentru motivul divortului. Nu cred ca exista vreun stat ca Romania, in care o mama sa se zbata atata prin instante pt pensii alimentare derizorii, vb aici de cazul cand tatal nu e interesat de soarte urmasului. In strainatate, fie ca ai vrut acel copil, fie ca nu, nu ai cum sa scapi sa ai grija de el.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  8. Vasile Andreica / 30 June 2014 12:29

    Mirela, si eu pe tine… si putem incerca sa facem un dialog… desi nu ma simt un barbat “reprezentativ” pentru genul nostru 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  9. mirela retegan / 30 June 2014 12:04

    Vasile Andreica -te iubesc. vrei să le scriem împreună?

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  10. Geani / 30 June 2014 11:51

    Buna, ti-am citit articolul si intr-o oarecare masura ma regasesc in partea pe care tu o declari “nu prea desteapta” …. intotdeauna adevarul e undeva la mijloc, de la vorbe la fapte e cale lunga. v-ati gandit ca poate femeia aia are motivele ei pentru care face ceea ce face? (si nu neaparat din orgoliu?) din ce am citit acea femeie nu o cunoaste pe iubita fostului sot (pentru mine asta inseamna ca o exclude din relatia lor parinti-copil) … este alegerea ei daca o va primi si pe ea in “familia” lor sau nu, punctul cheie este fostul/viitorul sot …. in care se pare ca fosta sotie nu are incredere in ceea ce priveste copilul (aici ma regasesc eu) si probabil ca apeleaza la el doar atunci cand nu poate trimite copilul in alta parte …. totul se poate rezolva printr-un ordin judecatoresc in care se stabileste programul de vizita si in care pot sa specifice conditiile in care se vor face eventuale modificari ale programului. noi asa am procedat (si pana acum e bine), iar modificarile au survenit din situatii ocazionale, gen: nu sunt in localitate si o sa-i iau abia saptamana viitoare … am o urgenta si nu are cine sa stea cu copiii, poti sa ii tii tu pana cand ma eliberez eu? dar asta nu inseamna ca eu, in calitate de “fosta” nu stau cu nodul in gat de fiecare data cand copiii sunt “dincolo” (am motivele mele, iar cei care nu le cunosc vor spune ca nu sunt foarte desteapta si de aia ma sacrific in loc sa-i implic pe fostul sot si actuala iubita mai mult in relatia cu copiii) …. cred ca ar trebui cunoscute mai intai parerile celor doua “tabere”, avem doar versiunea actualei iubite careia nu prea ii ies pasentele … situatia aceasta imi pare similara cu “Atenție, relație fragilă, conține copil din altă căsătorie!” (doua actuale iubite frustrate) 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 3
    Reply
  11. Vasile Andreica / 30 June 2014 11:04

    Sunt intr-o situatie similara… femeia pe care o iubesc inca nu si-a terminat meciul de rugby cu fostul, in care copilul e pe post de balon. Am incercat sa arbitrez, dar era sa fiu prins la mijloc in gramada spontana. Am incercat sa sugerez schimbarea codului de la rugby union la rugby league, cu posesie alternativa, dar n-a tinut.

    Asa ca am iesit din teren si m-am instalat comod in tribuna. Macar se vad mai bine suturile de degajare.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 2
    Reply
    • Geani / 30 June 2014 12:33

      totul se poate rezolva atat de simplu printr-un ordin judecatoresc in care se stabileste programul de vizita (eu asa am facut), astfel fiecare poate sa-si organizeze timpul cat mai eficient (atat cel personal cat si cel cu piciul), copilul (copiii in cazul meu) isi poate calcula singur timpul ramas pana la urmatoarea vizita, evitand astfel vesnicele intrebari: “dar eu cand merg la tati/mami?) …. astfel copilul se va simti rasfatat din ambele parti si nicidecum o minge de rugby …. copiii mei cand pleaca la fostul sot, imi spun: “mami te iubim si sa stii ca ne intoarcem la tine!” 🙂 chiar daca ii vad cum isi numara zilele ramase pana la intalnirea cu tatal lor … stiu ca picii mei ma iubesc enorm, dar le va fi mereu dor de parintele care “lipseste” …

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro