Bunica se pregătește să plece…

Catchy

13 December 2017

Sfârșit de toamnă. Crepuscul. Duhul zilei îți scutură veșmintele de lumină. Se pregătește să lase loc nopții. Privește, pentru ultima oară, căsuța mică, ascunsă printre copaci, cu geamurile mici și aburite de răsuflarea rece a bătrânei întinsă în pat și acoperită cu o pătură ca un lințoliu.

Bătrâna își adună trupul măcinat de miile de întâmplări, de milioanele de gânduri sub pătura roasă de trecerea anilor. În casă este frig, iar lutul de pe jos este umed și rece. Crengile dudului, din fața casei, își frământă brațele ca niște schelete grotești. Nu mai are bucurii de mult.

Duhul nopții cu fâlfâirea de aripi umede coboară pe pământ. Aude gândurile bătrânei. Nopțile lungi și înghețate sunt pentru ea ca un mormânt viu, din care nu mai are scăpare. Viața, cu asprimea ei, îi defilează în imagini triste pe retina nopții. Nu mai caută răspunsuri la multele întrebări ale vieții. S-a resemnat. Așteaptă întunericul să coboare peste conștiința vie a trupului mort.

Duhul zilei o știa de când era copilă, cu cozile în vânt. Anii s-au scurs și imaginea ei s-a schimbat. Îmbrăcată în negru, pe prispa înaltă, cu cerdac țărănesc, privea în zare peste casele din jur. La început, dreaptă ca o lumânare, apoi, sprijinită în băț, aplecată peste întrebările lumii.

Hands

Singurătatea îi era tovarăș. Toată iubirea pe care o putuse dărui nu trecuse niciodată de perdeaua ochilor. Voia sa înceteze suferința, să se mute într-o stea.

Ca într-un joc de lumini și culori, vede viața țâșnind de sub tâmplă. Zâmbește trist și își dorește ca noaptea aceasta să nu se mai sfârșească. În încremenirea din cameră, bătrâna pare un obiect de decor. Respirația-i nu mai aburește geamurile. A plecat, ducând cu ea jocul de lumini și culori.

A doua zi, un copil de vreo opt ani o strigă pe bunica. Nu aude nimic, iar tăcerea îl cheamă ca un răspuns. De sub pătura roasă de timp, chipul bătrânei zâmbește.

Nepotul îi mângâie părul cărunt, îi sărută ochii închiși și începe să plângă încetișor „De ce ai plecat, bunico? De ce ai plecat?”

În tăcerea grea, se aude un șoricel ronțăind razele de soare. Duhul zilei privește pe geamul întunecat. Șterge cerul cu o raza de soare, care strălucește în înalt, dar nu se vede pe pământ.

Guest post by Lucia Moisă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sunt eu, soția fostului tău amant

Cum e să știi că nu mai ai timp?

La 44 de ani, nu mi-e rușine de…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
304 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro