Cadoul

Smaranda Bedrosian

17 June 2016

SmarandaBedrosian 2Iată ce-mi povesteşte la o cafea mătuşa mea Angela:

Undeva prin anii ’80, dădeam o masă mare de Crăciun. Invitasem frați, veri și mătuși, prieteni medici de-ai lui bărbată-miu, Dumnezeu să-l odihnească, și tot felul de artiști în vogă. Aveam o groază de cunoștințe și ne și permiteam să organizăm asemenea petreceri. Venise atâta lume, că pe celebrul pictor S.B. fusesem nevoită să-l așez pe-un scaun, în bucătărie. Dr. Georgică, psihiatru de renume, care băuse ceva mai mult ca de-obicei, chiar râsese de el, cum stătea așa, stingher, în bucătărie. O întrebase pe mătuși-mea Eleonora dacă-l recunoaște. Cum ea îi răspunsese că habar n-are cine e, i-l recomandase să-i văruiască prin sufragerie, că-i priceput la vopseluri și pensule. Asta în timp ce un tablou de-al lui se vindea cu câteva zeci de mii de lei bune.

Seara a fost un real succes, mâncarea a făcut furori, că făcusem rost pe sub mână de tot felul de trufandale, toți au mâncat și-au băut până n-au mai putut. Unii cred c-au exagerat nițel cu băutura, că, spre dimineață, când ne-am așezat, în sfârșit, în pat, am găsit printre cearşafuri niște sarmale.

Petrecere

Pe la 9, aud soneria. Cine să fie așa devreme, în ziua de Crăciun? Vasile dormea încă, așa că îmi pun pe mine un halat și răspund la ușă. În prag, un bărbat modest, îmbrăcat în haine de țară, c-o sacoșă mare într-o mână și o orătanie vie sub brațul celălalt:

– Bună ziua! Îl caut pe dl. doctor, i-am adus ceva să se-ndulcească de sărbători!

– Stai nițel că-l chem imediat, nu s-a trezit încă!

Îl văd însă pe om că se schimbă brusc la față, privind îngrozit în spatele meu, îmi îndeasă într-o mână sacoșa și-n cealaltă găina, și-o ia la fugă pe scări, strigând:

– Nu-i nevoie, nu-i nevoie, doamnă, luați-le dumneavoastră! Sărbători fericite!

Rămân câteva clipe blocată în ușă, apoi strig după el, dar, văzând că nu se-ntoarce, intru în casă, încercând să-mi dau seama ce l-a speriat așa. În hol am oglinda aia frumoasă venețiană, pe care atunci, de sărbători, o ornasem cu tot felul de clopoței și beteală, iar pe măsuța de sub ea pusesem o lumânare mare albă, ornamentală. Ce să mai, eram tare încântată de aranjamentul meu festiv, mai ales că pe atunci nu prea se făcea așa ceva. Când mă uit atent, observ că pe oglinda mea împodobită trona scris cu litere mari de ceară albă:

„VĂ F*T PE TOȚI!”

Săracul om, d-aia o luase așa la goană, s-o fi gândit c-a ajuns într-o casă de nebuni. Dar cine să fi scris așa ceva pe oglinda mea? Atunci mi-am adus aminte că, la plecare, dr. Georgică îmi zisese, făcându-mi cu ochiul: Vezi că ți-am lăsat un cadou frumos în hol! Acuma știam despre ce vorbise…

Pe Smaranda o găsiţi cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!   Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Știți vreun magazin de unde să-mi cumpere Adriana ceva din toate acestea?

Am iubit-o. Am ucis-o

Vaaai, iubita, dar nu trebuiaaaaaa!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,687 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro