Călca-v-ar nevoia!

Daiana Colceriu

14 April 2015

DaianaUneori mă înfurii pe oameni rău de tot, mai precis pe români căci pe ei îi văd toată ziua, cu ei trăiesc. Ultima oară când m-am enervat, îmi venea oarecum să îi blestem, așa că mi-a venit instant în minte o înjurătură de-a bunică-mii: Călca-te-ar nevoia! Niciodată n-am înțeles-o și nici nu m-am chinuit să o interpretez, dar de data asta am folosit-o la adresa tuturor românilor care nu au decât nevoi de bază, sperând că blestemul meu îi va ajunge și, brusc și dintr-odată, vor da nevoile superioare peste ei.

Am trait câțiva ani în comunism: luam pâine cu cartela, maică-mea gătea ca o nebună ca să avem noi ce mânca, ne stresa apoi să mâncăm tot din farfurie, ne bătea la cap să luăm note mari ca să ne facem un rost în viață, cărau apă din beci până la etajul trei, fierbeau scutecele lui frate-miu.

Au trecut 25 de ani și am rămas cu aceleași preocupări: să umplem coșul la supermarket, să întrebăm la grădiniță cât și ce a mâncat copilul, să stresăm copilul să ia note mari ce nu au cum să îl ajute în lumea de peste 20 de ani, să cumpărăm cârpe drăguțe pe care le purtăm perioade scurte de timp și gata.

Psihologie? Niște șarlatani care se joacă cu creierul tău. Inteligență emoțională? O fiță. Parenting? Uite ce bine am crescut eu fără ca ai mei să meargă la cursuri de parenting, ba mai mult niște bătăi nu mi-au stricat!

mama rea

Iar m-am înfuriat. M-am înfuriat pentru că am nevoie să contribui la îmbogățirea vieții, am nevoie să îmi îndeplinesc visurile , am nevoie de apreciere, am nevoie de comuniune, am nevoie de sens. Am o listă întreagă de nevoi de îndeplinit. Eu și orice om de pe Pământ. Cică așa funcționăm. Observăm ceva, apoi simțim ceva pentru că avem o nevoie de îndeplinit. Povestea asta se numește comunicare non-violentă (violență nu înseamnă doar pumni și palme) și a fost scrisă de Marshall Rosenberg. O recomand cu căldură, e cu happy-end.

Nevoile de bază sunt doar câteva, dar pentru a evolua ca specie, pentru a trăi mai frumos, avem de îndeplinit nevoile superioare și avem de îngrijit nevoile celorlalți.

Săptămâna trecută am ținut un workshop cu copii de clasa a X-a de la unul dintre cele mai bune licee din Brașov. Jumătate dintre ei nu au știut să îmi zică o calitate a lor, iar la defecte pe care le posedă, un băiat mi-a răspuns: Că exist. Probabil profesorii lor îi critică pentru că pot mai mult. Probabil părinții lor le dau de mâncare, îi îmbracă, îi trimit la liceu, au grijă să își facă temele, se zbat să le cumpere un apartament. Și mai departe? Cine are grijă de celelalte nevoi ale lor? Cine îi ascultă cu empatie? Cine îi acceptă necondiționat? Cine le oferă iubire, înțelegere, respect?

Ne mirăm apoi că adolescenții conduc ca nebunii și omoară oameni, că medicii din spitale nu au suflet, că tinerii din ziua de azi nu știu ce este ăla respect. Noi îi creștem așa: acceptând ca învățătoarea să urle la ei, minimizându-le fricile și problemele, tratându-i fără respect, refuzând să evoluăm.

Haideți să nu mai judecăm, ci să vedem în spatele comportamentelor nevoi neîmplinite! Haideți să ascultăm cu empatie, fără să dăm de fiecare dată sfaturi! Haideți să ne uităm sincer la noi, să acceptăm că nu am crescut chiar așa de bine, dar să găsim moduri în care ne schimbăm sau ne acceptăm! Haideți să recunoaștem că unii știu mai multe decât noi despre oameni! Se numesc psihologi, psihoterapeuți, coach-i. Haideți să ne creștem copiii mai bine decât am fost noi crescuți!

Haideți să avem grijă de toate nevoile noastre pentru ca apoi să ne îngrijim de ale celorlalți!

Pe Daiana o găsiți cu totul aici



Citiţi şi

N-am fost destul

Până și demonii mă respectă!

Georgia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,937 views

Your tuppence

  1. Bookish / 16 April 2015 15:01

    Ar fi nevoie să se introducă în şcoli un fel de consiliere psihologică unde elevii să meargă individual măcar o dată pe lună să aibă discuţii libere. La fel de mult contează însă şi educarea părinţilor în acest sens, deşi cred că ar fi mai greu de realizat.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Ella / 14 April 2015 18:52

    Liana, asta ai inteles? Majoritatea oamenilor doar critica si reproseaza….rar am auzit laude…Nimeni nu functioneaza a la long stimulat de critici. Toti avem nevoie de aprecieri, de o analiza pertinenta si pragmatica. Nu tot ce facem este rau. Nu tot ce fac ceilalti este rau. Trebuie sa avem puterea de a recunoaste meritele semenilor nostri si de a ne recunoaste meritele si greselile noastre. Si de a ne le asuma. Am o fata de 18 ani cu care am o relatie excelenta. Dar am inteles, cu multi ani in urma, ca modul meu de educatie bazat pe critici si reprosuri este gresit, pentru ca fiica mea nu mai vroia sa faca nimic pentru ca “indiferent ce face este gresit”. Atunci am inceput sa citesc si sa invat cum sa-mi cresc copilul. Am inceput sa-i laud realizarile si abia apoi sa-i explic unde a gresit si cum poate corecta. A trebuit sa invat sa nu o cert atunci cand ia o nota mica, ci sa o ajut sa invete la obiectele la care intimpina dificultati. Asa a inceput sa capete incredere in mine si sa nu-mi ascunda nimic. Si sa-mi urmeze sfaturile. Sunt multe de spus….dar trebuie sa acceptam faptul ca atat cat traim avem de invatat iar eu recunosc ca am invatat multe chiar de la fiica mea si ca ma bazez pe judecata ei in multe privinte.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 1
    Reply
    • Cristi R. / 14 April 2015 23:54

      Ella , toate cele scrise de tine s-au intamplat pentru ca bunul simt a fost insamantat in mod natural atat la tine cat si la fica ta.
      Ce te faci acolo unde bunul simt nu exista?

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
      • adina / 16 October 2015 7:06

        Cu bun simt te nasti. Bunul simt exista in fiecare dintre noi, genetic vine el spre noi, e mostenit, mai apoi cultivat. Totul tine de educatie. Oamenii educati, vor creste la randu-le, copii cu 7 ani de-acasa, educati, cu principii morale. Nu exista “fara bun simt.” Eu cel putin nu cred c-ar exista.

        Thumb up 0 Thumb down 0
        Reply
    • Dana / 15 April 2015 11:59

      Eu am ajuns la divort din cauza ca “tot ce faceam era gresit”. Am invatat sa incerc sa o inteleg pe fiica mea, sa nu ii spun niciodata doar “sa NU faca ceva” fara a fi urmat de explicatiile DE CE nu e bine sa faca acel ceva, sa recunosc ca si adultii gresesc si sa o rog sa ma corecteze…si la 4 ani imi spune ca nu e frumos sa vorbesti cu “ma” si “ba” si imi creste inima, sincer 🙂

      Invatam toata viata, consider ca un lucru important pe care il invatam este cum sa interactionam cu cei din jur si cum sa ne corectam greselile si tiparele de comportament venite din epoci apuse. Daca vrem, bineinteles…

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  3. Cristi R. / 14 April 2015 18:11

    Haideti sa ne aducem aminte cine este responsabil pentru cei 7 ani de acasa si ce inseamna ei.

    Haideti sa vedem ce s-a intamplat in societatile ce au implementat la modul extrem toleranta si indulgenta fata de copii.

    Haideti sa ……

    Dar haideti odata!

    Incepe tu!

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  4. Liana / 14 April 2015 16:56

    Deci numai invatatoarea e de vina pana la urma…hmmm… restul, de ex parintii, asa sunt ei ca asa s-au obisnuit sa fie !, si psihologii, psihoterapeutii etc sunt buni in ceea ce stiu sa faca si sa ne convinga… Atunci ce mai avem nevoie de invatatoare?? Hai sa facem “home schooling” ca poate nu mai urla nimeni la copii… poate pune altcineva bazele educatiei ca si temelia unei case… Lasa-l pe dascal sa faca altceva…poate nu mai zbiara intr-un final… ca si asa nu are timp ( a se intelege si bani… ) de consiliere personala pentru tot ce i se intampla intr-o lume in care recunoasterea lui profesionala e indoielnica…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 16 Thumb down 8
    Reply
    • Daiana / 14 April 2015 18:08

      Imi pare rău că ați înțeles că învățătoarea este de vină și că după acest articol ați ales să reacționați violent. Articolul este despre motivele alegerii dvs.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro