Când m-am acceptat așa cum sunt

Mihaela Mureșanu

12 March 2015

Mihaela MureșanuFemei frumoase, iubite sau îmbătrânite de griji. Toate își poartă mărțișoarele ca pe niște decorații ale marelui război dintre bărbați și femei. Bărbați. Veterani ai acestui război. Cei care au supraviețuit înțelegând că singura cale spre victorie este să accepte să se predea. Aduc ofrande și acceptă că iraționalitatea feminină nu poate fi îmblânzită decât cu niște obiecte a căror utilitate nu există: flori, cârpe și mărgeluțe colorate, uleiuri parfumate. Seamănă mult cu ofrandele aduse zeităților telurice. Aduci jertfa și știi că ești protejat de iraționalitatea distructivă a zeului iubitor de frumos.

Înțeleg ambele tabere, dar, din păcate, nu pot fi decât femeie. Nu este o alegere, demonul feminității își cere dreptul la ofrandă, aparte de rațiunea mea ce se simte mai aproape de cea a bărbaților.

Mult timp am disprețuit slăbiciunea femeilor, mi-a fost frică de iraționalitatea lor viscerală, mă simțeam blestemată că, peste tot pe unde mă duc, în orice mediu, sunt înconjurată preponderent de femei. La birou, la cursurile pe care le țin, la cursurile pe care le urmez, în cercul de prieteni alcătuit în proporție covârșitoare din femei, în relaționarea din familie, unde bărbații sunt o tabără separată care nu interacționează aproape deloc cu cea a femeilor.

femei si barbati

De la un moment dat încolo m-am gândit că poate este o lecție, trebuie să-mi accept feminitatea și de aceea sunt atât de mult pusă în contact cu femeile. Însă drumul nu s-a făcut într-o singură direcție. Când m-am acceptat așa cum sunt, le-am putut înțelege mai bine și pe celelalte femei. Când nu m-am mai negat, am început să mă îndrăgostesc de acest minunat univers feminin, plin de culoare și de emoție. Care îmi provoacă încă neliniște, este adevărat, dar și uimire, tandrețe, curiozitate și aproape întotdeauna încântare. Când am înțeles că nu este nimic de înțeles în raport cu femeile, doar de acceptat și de iubit, am început să mă accept și să mă iubesc și eu pe mine.

Cât despre bărbați… Mă liniștesc în continuare, însă femeile mă fascinează.

Mă înduioșează lipsa de putere a bărbaților în fața emoționalității feminine. Aș vrea să-i ajut să înțeleagă uneori. Însă, cum spuneam, nu este nimic de înțeles, doar de iubit.

Mihaela mai scrie şi aici.



Citiţi şi

Cum pun reclamele gaz pe focul rivalității între femei

Până la urmă, de la ce pornise totul?

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,183 views

Your tuppence

  1. Gabriela Ionescu / 4 October 2016 19:20

    Femeile sunt de iubit ! Subscriu cu drag !

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Bookish Style / 12 March 2015 11:09

    Frumos spus, desi intr-un colectiv mare de femei de multe ori se simte lipsa unui barbat 😀 (spun asta din perspectiva faptului ca pana acum am trait intr-un mediu preponderet feminin).
    http://www.bookishstyle.ro/

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro