Capcanele fericirii

Catchy

1 April 2017

Am tot evitat să scriu un astfel de articol, sperând că nu va fi nevoie, căci sunt destui cei care scriu… am evitat până astăzi când din „întâmplare” am intrat în posesia unor documente, le „mulţumesc” colaboratorilor mei… şi mi-am dat seama încă o dată cât de fragilă e „fericirea”, cât de uşor poate fi spulberată, cât de uşor oamenii se transformă în adevărate „bestii”, cât de repede iţi poate fi ruinat „universul”…

Am crezut că mesajul postat astăzi e suficient: „Uneori ne îndrăgostim nebuneşte într-o clipă, suntem atât de exaltaţi, încât credem cu toată fiinţa noastră că ne-am găsit sufletul pereche/jumătatea… îl luăm de mână şi îl ducem la starea civilă, postăm imagini fericite, ca ulterior să ne dăm seama că suntem prinşi într-o capcană, că nu aceea este persoana care să ne lumineze ziua cu un zâmbet… Neputinţa de a ne desprinde din CAPCANĂ ne determină să picăm treptat în alte CAPCANE…(…)…”, însă m-am înşelat, căci aţi cerut adăugiri…

cuplu

Despre ce fel de CAPCANE este vorba? Uneori suntem ademeniţi de ideea de  FERICIRE, de zâmbetele care ţâșnesc fulgerător şi ne înconjoară şi ne sucesc minţile, de trupurile dezgolite, ademenitoare, dar goale pe dinăuntru şi pline de frustrăriNe pierdem într-o lume a plăcerii şi ne trezim legaţi de omul respectiv, însă nu după mult timp, acel gust dulce al trupului dispare şi găsim lângă noi un om rece, distant… Ce-i de făcut? Ce s-a întâmplat cu omul de care ne-am îndrăgostit nebuneşte? Încercăm să aflăm răspunsul, însă uneori e atât de dificil, căci acel om de care ne-am îndrăgostit e atât de străin nouă şi atunci ne întrebăm unde am greşit, de ce oamenii se schimbă atât de repede şi radical, iar noi parcă rămânem aceiaşi, ajungem să credem că noi suntem, de fapt, problema, că nu ţinem pasul… Să fie oare asta problema? Să fie de vină principiile după care ne-am rânduit o viaţă? Să le schimbăm ca să fim în „trend” cu ceilalţi? Sunt întrebări la care fiecare dintre noi e în măsură să răspundă…

„Capcanele Fericiri”, aşa cum le numesc eu, sunt multe şi se înlănţuiesc şi ne înrobesc… De cele mai multe ori, ne transformă în ceva ce nu suntem, ce n-am fost, ce n-am crezut că vom fi vreodată. Mai întâi de toate, ajungem să ne minţim pe noi înşine, spunându-ne că omul drag nouă îşi va reveni, că trece printr-o perioadă de rătăcire, că are nevoie de sprijinul nostru, când el caută sprijin în altă parte… Că are nevoie de mai multă iubire şi ajungem să-l idolatrizăm, să-i punem pe tavă sufletul nostru şi fiecare părticică din noi, dar el nici nu observă, crede că totul i se cuvine pentru că el e frumos şi deştept şi priceput la toate, ajungem apoi să ne învinovăţim şi să ne spunem că n-am fost destul de buni, apoi deznădăjduiţi că nu găsim niciun strop de spijin din partea lui, ajungem să căutăm, la rândul nostru, sprijin în altă parte, să fim frustraţi atunci când nu-l găsim sau dacă îl găsim ne simţim vinovaţi, căci n-am rămas loiali aşa cum am promis în faţa stării civile şi în faţa lui Dumnezeu, călcăm strâmb, iar apoi revenim seară de seară lângă acelaşi trup rece şi distant…

Uităm că suntem datori să oferim sprijin, să cercetăm inima omului drag nouă, să nu aruncăm la întâmplare cu „jurămintele sacre”, că e absolut necesar să credem în ele, să nu uităm că e de datoria noastră să-l ascultăm pe omul drag nouă, să căutăm soluţii alături de el, e de datoria noastră să-l lăsăm să plece atunci când locul lui nu mai este lângă noi, să nu-i întindem permanent capcane, să nu-i zdrobim sufletul, să nu-l lăsăm de izbelişte…

Să nu uităm, de altfel, că e de datoria noastră să ne protejăm sufletul, integritatea.

Guest post by Ramona Nițu



Citiţi şi

La 55 e bine, foarte bine

Timpul maturizării – L’Avenir/Things to Come

Am știut că ești tu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,500 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro