Câte ceva din gândirea borfașilor de stat

Andrei Crăciun

16 February 2017

Andrei 2Ziarist de presă scrisă, i-am întâlnit, înfrânându-mi dezgustul, și pe ei. Știu cum gândesc. După ce un om ajunge să trăiască decenii în fărădelege, i se pare că toți ceilalți sunt la fel. Nicio viață în pușcărie nu-i mai clintește din gândirea asta. Și, având în vedere mediul în care se învârt, nici nu sunt departe de adevăr.

Cei care nu sunt ca ei sunt niște idioți sau, cel mult, niște găinari. Convingerea lor cea mai adâncă este aceasta: toți (toți românii, așadar) au furat de la stat (păi, cum, nu se pleca din fabrică având sacoșa plină cu ce găseai?), așa cum toți românii au pactizat cu Securitatea și cu Partidul (păi, cum altfel?). Ei doar s-au descurcat mai bine, pentru că sunt mai deștepți.

Orice idee morală le repugnă – morala e un semn de slăbiciune de caracter care trădează, în această lume pe dos în care trăiesc, o indiscutabilă naivitate.

Pur și simplu, cine nu e acolo, noaptea, ca hoții e ziua, la muncă, ca proștii. Această turmă se cere, per se, făcută la portofele.

Apoi, felul în care a funcționat Justiția. Ce să mai înțeleagă și acel penal? Păi, nu făceau toți, de la toate partidele, ce a făcut și el la referendum? Nu-și angajau toți cadrele de partid pe la diferite autorități ale statului? Și atunci, cum să nu creadă că e lucrătură?

metoda-de-manipulare-agamita-dandanache

Dem Rădulescu și Mircea Diaconu, „O scrisoare pierdută”

Este, pur și simplu, imposibil să îl faci să înțeleagă că, până la urmă, nu te leagă nimeni, dacă nu ai făcut fapte.

În România, rezumând vulgar, carevasăzică pe înțelesul oricui, astăzi se confruntă, mai ales, două tipuri de culturi.

Una este aceasta a satrapilor, care cred că se poate stăpâni mulțimea dacă mai împarți din pradă (nu-și mai înțeleg timpurile, și de aceea vor pierde).

Cealaltă este aceea a cetățenilor care vor să fie autonomi, și care sunt gata să-și apere această timidă libertate în stradă.

Prima categorie urlă către stradă că fragila lor libertate este o iluzie, că, de fapt, deasupra sunt păpușarii care oricum ne fură tuturor țara, că suntem într-o colonie (când n-am fost?) și că e mai bine să pactizezi cu acela care are biciul în mână, cât ești sclav pe această plantație. Și, în plus, argumentează ei, președintele și-a abandonat funcția și s-a dedat străzii (ce, nu e așa?).

Cunoașteți vorba: nu o să îngădui niciodată uliței să facă legea? E un citat aproximativ, exact în spiritul lui. Ar trebui să o cunoașteți. E a lui Lascăr Catargiu, marele nostru om politic, vorba aia. Are și statuie în oraș. Are și bulevard. Dă chiar în Piața Victoriei.

Era secolul XIX, când domnul Catargiu considera că ulița trebuie să rămână uliță. E secolul XXI acum, trăim într-o neo-democrație radicală, în care, pe la noi, stânga a luat-o rău la dreapta și dreapta nu mai duce nicăieri, iar în lume vechile ideologii s-au prăbușit, iar idealurile, câte mai sunt, sunt totuși, vagi.

Am fost în fiecare zi în Piața Victoriei, cât m-am aflat în România, zilele acestea. Și nu sunt de părere că trebuie exclusă opoziția la ideile Pieței. Dimpotrivă. O societate care nu e în stare să asculte și alt punct de vedere nu poate înainta. Rămân în contra unanimităților.

Pe de altă parte, nici nu ai ce să negociezi cu un hoț pe care l-ai prins cu mâna în buzunaru-ți. Pur și simplu trebuie dat pe mâna poliției (după ce te asiguri că poliția nu e tot o sumă de tâlhari deghizați), iar dacă legea e proastă, legea trebuie corectată. Nu există altă variantă.

Nu poți abdica de la rolul tău de cetățean, așa cum s-a tot abdicat în România, pentru că atunci o să mori într-un spital, că nu se găsesc de niciunele, cât directorul își plimbă vrăbiuța prin insule, pe banii tăi.

Dar – și aș vrea să păstrăm această concluzie! – să nu uităm că trăim, totuși, într-o piesă de Nenea Iancu. Și că încă n-a sosit Agamiță Dandanache.

Să avem puțintică răbdare.

Să avem puțintică răbdare.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ai mei ani 40…

Salutări din Amsterdam

30 de ani, la un pahar cu vin

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
398 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro