Câte nuanțe de negru vinde Hollywoodul – Nina Simone

Dora Constantinovici

26 February 2013

Duminică, în timp ce urmăream parada vedetelor de pe covorul roșu înainte de decernarea Premiilor Oscar, printre atâtea rochii elegante și bijuterii strălucitoare, mi-a atras atenția Zoe Saldana (cunoscută mai ales pentru rolul din Avatar). Actrița anunța fericită că filmările pentru filmul biografic despre Nina Simone s-au încheiat. Saldana este o actriță onorabilă zic eu, e frumoasă, n-aș putea să spun că m-a impresionat în mod special, cred că este încă la început de drum. Rolul Ninei Simone nu e unul ușor de jucat, una dintre vocile cele mai bune ale muzicii anilor ’50 a avut o viață extrem de complicată și o personalitate pe măsură. Nu eram la curent cu amănuntele despre scandalul din presă generat mai ales de fiica Ninei Simone – Lisa Celeste Stroud (Simone) nemulțumită de alegerea producătorilor. Și nici cu protestul internațional al fanilor cântăreței nemulțumiți de diferențele mari dintre fizionomiile celor două: Zoe și Nina. Există chiar o pagină de Facebook care le cere fanilor să boicoteze apariția filmului despre cântăreață – Eunice Waymon – pe numele ei adevărat.

Favoritele fanilor pentru acest rol ar fi fost: Viola Davis, Lauryn Hill, India Arie sau Adepero Oduye nu doar pentru că au un aspect fizic mai apropiat de cel al Ninei, ci pentru că au și culoarea pielii mai închisă. Într-una dintre petițiile semnate de zeci de mii de fani pe net se atrage atenția asupra disprețului vizibil față de cei portretizați și formei de lipsă de respect față de familiile acestora manifestate de Hollywood prin distribuirea unor actori cu piele (mai) deschisă la culoare în rolurile unor personalități cu piele (mai) închisă la culoare.

Câțiva dintre fani au postat filmulețe-manifest pe această temă pe Youtube în care-și exprimă indignarea. Unul dintre ele:

Tot în petiția respectivă se mai arată că o mare parte din activitatea și cariera Ninei Simone a avut legătură cu respingerea criticilor cărora a trebuit să le facă față pentru că avea pielea de culoare foarte închisă și nasul prea mare, prea lat. Nina nu-și cerea scuze nimănui pentru aspectul ei fizic și asta se vedea din felul în care se purta. Și din unele dintre textele cântecelor ei.

Născută pe 21 februarie, 1933, Nina Simone a învățat de mică să cânte la pian și a încercat să devină pianistă. Preferatul ei era Bach, câțiva ani mai târziu, într-o emisiune a lui Ed Sullivan, Simone a intercalat în piesa Love me or leave me tema clasică din Fuga în C Major a compozitorului.

Era felul ei de a îmbunătăți muzica pop. Și poate încă o formă de protest pentru că fusese respinsă la concursul de admitere al Institutului de Muzică din Philadelphia în anii ’50. Vremurile de atunci nu erau dintre cele mai favorabile, femeile de culoare nu erau considerate destul de potrivite pentru a interpreta muzică clasică. Nu s-a lăsat însă și după câțiva ani a reușit să urmeze cursurile școlii de muzică Julliard din New York. Cu toate acestea, marcată de refuzul din adolescență n-a ezitat să atragă atenția de câte ori a avut ocazia, la fel ca și Josephine Baker, că din punctul ei de vedere în America sclavagismul n-a fost eradicat în totalitate niciodată și că egalitatea dintre albi și negri este doar o glumă.

În anii ’60 a fost militantă activă a Mişcării pentru drepturile civice alături de Martin Luther King. Compune cu această ocazie două piese pentru militanții împotriva segregării rasiale – Young, Gifted And Black și Mississippi Goddam, însă nu după mult timp Martin Luther King a fost asasinat iar cauza lor comună a redevenit, pentru o vreme, doar un vis. Nici pe plan personal Simone nu era într-o situație roz, soțul său, Stroud o părăsește în 1970. Nu oricum, ci mișelește, în timp ce ea se afla în Barbados. Simone aștepta vești de la Stroud, care era și manager și administrator al veniturilor sale și care ar fi trebuit să o anunțe în cazul în care ar fi fost chemată să concerteze. În loc de asta, el intentează divorț și dispare cu o bună parte din banii ei. Nu e de mirare că Nina nu credea în căsătoriile inter-rasiale, unul dintre oamenii care o dezamăgiseră profund, Stroud, fiind… alb.

Simone se întoarce în SUA și află că, pe lângă divorțul de soțul ei, o mai așteaptă o veste “bună” – un mandat de arestare pe numele ei fusese eliberat de autoritățile americane pentru neplata taxelor (ca formă de protest împotriva războiului din Vietnam). Cântăreața se întoarce în Barbados, apoi se stabilește pentru o perioadă în Liberia, după care ajunge în Austria și Olanda, urmând să se stabilească definitiv în Franța (1992). A murit în 2003, în Sudul Franței, în timp ce dormea. Simone suferea deja de ani buni de zile de cancer la sân.

Piesele ei cele mai iubite au fost I Love You Porgy (1959), My Baby Just Cares For me (1960), I Put A Spell On You (1962), Don’t Let Me Be Misunderstood (1964), Mississipi Goddam (1966), To Be Young, Gifted And Black (1969), Why The King Of Love Is Dead (1968, după asasinarea lui Martin Luther King), Ain’t Got No – I Got Life (1969), To Love Somebody (1969), Here Comes The Sun (1970), Baltimore (1978).

Cu o discografie impresionantă și o voce extraordinară, veșnic nemulțumită de inegalitatea socială, la o distanță de zece ani de la moarte sa, Nina Simone este într-un fel din nou nedreptățită de propria ei țară și culmea, motivul este același – culoarea pielii.


Citiţi şi

Un nou medicament pentru vindecarea cancerului de sân

Don’t Explain

Pianistul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,425 views

Your tuppence

  1. Cealaltă femeie – Talk Tabu | Catchy / 29 January 2014 7:53

    […] chiar nu-mi aduc aminte de ce-a trebuit să mă las de fumat. Ascult Nina Simone – „I get along without you very well”… „Don’t let me be misunderstood”… […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro